5,212 matches
-
Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu m-a deochiat nimeni! se revoltă Mariana, cu o față care o îngrozi pe doamna doctor. Să fie caz de posedare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Sophie. Mai e puțin și vine vara, iar atunci poate - ba nu, chiar sigur - o s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe Sophie. Când își închipuie c‑o are pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai bune, -De ce așa, cine ne spune? Plâng nedreptăți, trec milostenii, ducând cu ele izul vremii, trec întristările, suspinul, se usca omul, precum crinul... -Unde-i cântarea, cum a trecut? numai durerea o mai ascult, adun la piept doar amintirea, roua din ochi scalda privirea. Trec generații, generații, alții că noi, iar noi că alții, trec veri, sau primăveri și toamne, ne-apropiem de Tine Doamne! din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-aș vrea să curăț, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, rănile - tămîie? - Sfânt alterat, neutru, nepereche. LEGENDĂ Străluminați ca niște unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în calorii, Și ochiul, unghi și lumea-aceasta - nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern O, iarba mea din toate mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în corole și mantile Sau cu Anzii albi, în funduri, ca o moarte de Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nor de energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis comanda echipele-i de vise; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
des voix,/ Est-elle angélique!") Dar, în opoziție cu teza lui Claudel, ne luăm libertatea să arătăm că avem de-a face în acest caz cu un fel de scientist, un metodician al delirului și nu cu un vagabond beat de rouă, în stare de mistică osmoză cu invizibilul. De altfel, memoriul asupra unor ținuturi neexplorate din Etiopia, memoriu pe care poetul l-a trimis din Aden Societății de Geografie a Franței, este scris, în chip evident, în stilul obiectiv și sobru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > ȘI ERA FRONTIERĂ Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului ..și era frontieră, era roua de pământ fertil.. râul frângea deja iluziile mele și vestul se reliefa în depărtare unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă.. vară era departe, dar de acel pământ și de acele pietre mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile
ŞI ERA FRONTIERA de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364280_a_365609]
-
ilustrate la un interval de 2-3 pagini cu desene în alb-negru realizate de Ștefan Orth, desene care sugerează - pictural - gândul poetic al poemului. De exemplu, la pagina 60 este poemul: „Dimineața devreme,/ pe pajiște un cal alb / paște stele din rouă”, iar la pagina 61, în fața poemului este desenat în alb și negru un cal în două picioare, cu gâtul cabrat, cu coama vâlvoi, care adulmecă stelele dinprejur. Și această grafică dă volumului valoare estetică, încântă ochiul și sufletul cititorului. Prefațatoarea
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
toamnei clatină Inima-mi de gelatină Cu sclipiri de platină Între corzi de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc, se minte că Ceru-i joc de lasăre. Suflul toamnei leapădă Inima-mi de dor și rouă, Ochiu-mi ce sub pleoapă dă Lacrimile ce mă plouă... Suflul toamnei farmecă Inima-mi din praf de stâncă, Gata-i să mă sfarme că Toamna nu ești lângă mine, încă... Referință Bibliografică: Suflul toamnei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță, ca în rai. sub rochița ta ce șade, precum roua pe o floare, mă întind, când frunza cade, să prind ultima candoare. și mă țin cât pot de coapse, și cu brațul, și cu gura, dar mă tem că s-o descoase și o să mă dau de-a... dura. Referință
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
Vale. Dar ajuns-acolo, între el și Cer, Liniștea luminii-n sânge îți pătrunde, Urcă-l dar în pacea plină de mister, Celor răi și fameni, tu nu le răspunde. Spune-ți Rugăciunea limpede sub nori Pân' auzi cum cade roua din cuvinte, Orice drum pe Munte-i plin de sărbători, Singurul din viață care nu te minte... Referință Bibliografică: Drumul pe Munte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967, Anul III, 24 august 2013. Drepturi de Autor
DRUMUL PE MUNTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364407_a_365736]
-
Pere Bessó ***** Suflet rătăcit M-am întors acasă pe un drum de țară și-am stat de vorbă cu pădurea mi-a spus cum cucul canta în fiecare vară de cand eu am plecat aiurea Am croit cărare prin boabe de roua și m-au copleșit aducerile-aminte razele de soare au spart pădurea în două și mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte! Am trecut tăcută pe sub merii-n floare ce mi-au nins cărarea semn de bun venit ziua-ntreagă
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
scutit De dureri și dezamăgiri, Dar Tatăl ceresc Te va ocroti, Luminându-ți calea De la care să nu te abați. Du-te, Zboară, Lumea-i a ta! Urmează-ți inima, Ploaia nu te va uda, Pentru tine va fi Doar rouă înviorătoare. Vei păși pe ape Precum Iisus. Tu ești prezentul Și speranța de mâine. Eu cred în vise, Eu cred în tine! Fii rază de lumină În întunericul lumii! Tu ai dus pe aripi Simfonia cerului Și praful de stele
ZIUA COPILULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364469_a_365798]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Credeam în primăveri neprihănite În roua clară a luminii plânse Și-n turmele gonind pe munte nestrunite Credeam zăpezilor de vifor în troiene strânse. Tăceam în zborul lin peste coloane de bazalt Cântam izvoarelor sub brazii nemișcați Și recitam poeme cu arome vechi de psalt Pe-
SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364513_a_365842]
-
lăsate de-a lungul râului printre săgeți?! Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui de care și-a agățat zborul doar o secundă? Părăsise holdele pentru a învăța cel mai înalt tril, auzise că te poți hrăni cu rouă și file scrise pe o îmbrățișare, adevărul rodea ca o iarbă de leac prin ochii soarelui, ea tăia cerul cu dragoste, pentru a-și zări, de pe umerii lunii, primul copac în care se crezuse regină. Referință Bibliografică: Regină / Gina Zaharia
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
golit fluvile toate, pînă și căprioarele se-adapă din norii saturați de râuri, pădurea și-a trimis rădăcinile-n cer umplându-și frunzele de sevă pentru animalele ei ce pier. Iarba își trimite culoarea în nori întorcându-se încărcată de rouă în zori, cântecul păsărilor o ia razna spre zare și se-ntoarce în aripi cu-o mare. Plouă dinspre izvoare de un an de s-a transformat cerul în ocean iar gândul meu -corabie plutește în larg alături de-o
GÂNDUL MEU, CORABIE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364554_a_365883]
-
atât îmi place! Cântă, are ochii-nlăcrimați, A venit și luni și marți, Dar Marin n-a apărut... - Doamne! Ce-o fi făcut? De n-apare, mi-l aștept! Vreau să-l strâng cu drag la piept, Să-i dau roua ochilor Și dulceața buzelor. Buze dulci, faguri de miere; Să culegem cu plăcere Mărgărit din răritură; Vin Marine și mă fură! Bună, dragă! - am venit, Bine că mi te-am găsit... Toată noaptea n-am dormit, La tine m-am
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
poeticitatea.” Un exemplu elocvent de poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt/ zburând/ printre păpădii” - sau în „Melc” - „rouă/ sclipind/ în dimineți/ și dâre” - ori în „Mai” - „ninge cu păpădii/ lumina/ și ți-e bine/ ai oprit pentru puțin/ timpul în loc” -descrierile sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Floarea, Simbol Al vieții și iubirii, Ce poartă'n ea Mireasma Fericirii, Și'mbie ochiul Cu tainice Culori, Trezind în suflet Gânduri Și fiori. Împodobită De roua Dimineții, Iți umple Gândul De simbol al vieții. Dar sunt Și flori, ce Hărăzit-au sorții, Să poarte În roua lor Otrava morții. Că nu mai ști Pe care S-o mai iei, Că nu mai ști Nici teiul Dacă
ŞI TOATE S FLORI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361371_a_362700]