2,453 matches
-
de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și de-a dreptul furibundă! 9tc "9" Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul Nostru din Havana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arăta Misty. Mie n-o să mi se întâmple la fel. Sunt hotărâtă să fac totul ca la carte. —O să te întorci în New York? m-a întrebat ea. Imediat am devenit confuză și temătoare. Și al dracului de furioasă. Perspectiva mea roz asupra vieții nu fusese extinsă asupra lui Luke și a lui Brigit. Ticăloșii! — Nu cred c-o să mă mai întorc niciodată în nenorocitul ăla de New York, am bolborosit. — Te îngrijorează ce-or să spună oamenii ăia fermecători? Cum o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției de „pus la punct“, de la pantofii fără toc, simpli, dar scumpi, până la manichiura de un roz floral. Poate că era puțin mai în vârstă decât mine, dar nu cu mult. N-o văzusem în timpul turului pe care mi-l făcuse Dawn și nici în zilele care trecuseră de-atunci, dar speram că mi-ar putea devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
goană în josul străzii, către birou. Casa are într-adevăr nevoie, a ciripit mama, în timp ce eu îmi așezam receptorul între umăr și ureche, ca să-mi eliberez ambele mâini și să navighez prin in-box, de mai mult galben lămâie, de mai mult roz de petunie, de mai mult albastru acvamarin, de mai mult roșu întunecat de ametist, de mai mult fucsia care să-ți sară în ochi, de mai mult... Zgomot puternic de receptor căzut pe biroul meu. Cu toate astea, o auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajuns. O să-i spun lui Harry să ia niște mâncare chinezească în drum spre casă. Cineva a bătut la ușă. I-am spus lui Bea că ne vedem pe la nouă. — Claire Truman? O femeie masivă, îmbrăcată într-un costum Chanel roz pastelat, și-a băgat capul în birou. Părul de culoarea grâului, coafat voluminos, încadra o față de tigaie. În brațe, femeia avea patru dosare roz uriașe. Fiecare dintre ele era burdușit până la refuz. Da, eu sunt Claire, am răspuns. Chipul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
momentul în care trupul lui Judy cedă în cele din urmă în lupta lui cu puțul. Se lansă în sus, urmată de o ploaie de lut, reluând astfel o relație mai strânsă cu capul, și femeia rămase atârnată așa, goală, roz și de-acum, când hainele și cimentul se duseseră de pe ea, remarcabil de vie în aparență, așa cum stătea acolo, la capătul funiei și la vreo șapte-opt metri deasupra solului. — Trebuie să spun, zise dr. Board în timp ce studia cu delectare vulva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum dum. Dominic Vancea, deținător la peste 50 de ani, al funcției de recepționer poliglot al hotelului TRANZIT străbate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic cunoscut... da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coridor. Și din câte îmi aduc aminte, e și o mașină de gheață. Mai bine ies să-mi iau o cutie înainte să mor de deshidratare. Îmi iau cheia de la hotel și mă stecor până afară, îmbrăcată în pijamalele mele roz de la Dunnes Stores, cu un elefant în față. Ar arăta drăguț pe un copil de zece ani, dar nu sunt prea sigură că mie mi se potrivesc la fel de bine. Bag un dolar în automat și apăs pe buton. O cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și simplu rea. Nu se poate să nu-și fi dat seama că e o ditai minciuna.) Așa că iată-ne În ajunul Crăciunului schimbând cadouri, și iată-mă deschizând pachetul care conține o pereche de bikini absolut superbi de mătase, roz deschis. Mărimea patruzeci. Moment În care am două opțiuni. A : Să-i mărturisesc adevărul : „De fapt, sunt prea mici, eu port mărimea 44 și, apropo, nu am cincizeci și două de kile.“ Sau... B : Să mă vâr cu greu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o părere extrem de proastă despre sine. Sunt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament, intrând În cameră țaca-țaca, cu pantofii ei cu toculeț. E Îmbrăcată În jeanși roz deschis și un top alb și e, ca Întotdeauna, perfect bronzată și aranjată. Teoretic, lucrează la o galerie de sculptură. Dar, practic, toată ziua are treabă să-și epileze, penseze sau maseze diverse părți ale corpului și e plecată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acasă noaptea târziu sau să Îți sară țandăra când acestea Îndrăznesc să se strecoare În casă undeva după miezul nopții și să-și facă și ele o ciocolată caldă. — Am făcut și eu testul ăla, zice acum, luându-și geanta roz Louis Vuitton. Taică-su i-a făcut-o cadou când s-a despărțit de un tip după trei Întâlniri. Așa, ca să-i treacă mai repede depresia. Adevărul e că individul avea iaht personal, așa că probabil că era sincer deprimată. — Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uluit. Tu mi-ai spus asta. Întâlnirea perfectă ar trebui să Înceapă cu șampanie. Nu Îndrăznesc să mă uit În ochii lui. — Da, așa e. Dar de unde era să știu În momentul ăla că o să vreau un cocteil dintr-asta roz ? Jack Își dă capul pe spate și Începe să râdă. — Corect. Foarte corect. Iar eu nu ți-am dat nici cea mai mică șansă, așa-i ? Scutură din cap supărat. Probabil că stăteai și te gândeai Doamne, cât de idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cea mai mică șansă, așa-i ? Scutură din cap supărat. Probabil că stăteai și te gândeai Doamne, cât de idiot poate să fie și ăsta, să nu-și dea seama că vreau să văd și eu cum e cocteilul ăla roz ? — Nu ! zic imediat, dar mă fac stacojie la față, iar Jack mă privește cu o expresie atât de comică, Încât mai că-mi vine să-l sărut. — Of, Emma, Îmi pare atât de rău. Clatină din cap. Și eu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
oară. Nu-mi vine să cred că totul a fost doar o făcătură ordinară. Părea atât de romantic ! Cu el care s-a răzgândit și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atât de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un caiet și pixuri; ar putea să-și dea seama de când nu mai veniseră fetele după caietul în care consemna zilnic din ziua când îl primise. Acum zâmbește la gândul că or să pună mâna niște necunoscuți pe caietul lui roz, ajuns aproape de sfârșit, și să vadă ultima propoziție consemnând simplu evenimentul de azi-dimineață: Mi s-a sculat. Geamul înalt al salonului dă spre curtea interioară, care acum oferă o priveliște de iarnă uscată, de anotimp când nimic nu te reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
serviciu - în fața calculatorului, cu topul pretențios de coli albe pe care de vreun sfert de oră, presimțind o zi frustrantă, desena într-un ritm agitat simboluri bune de arătat la psihiatri - un pantof cum văzuse la Teatrul Național, pantoful feminin roz pe fond negru, cu tocul rupt - vorbesc despre o pictură intitulată București, pe care nu ești obligată s-o fi văzut. Știam că de la primul asalt al iernii drumurile spre Babadag devin impracticabile, dar mă îndoiesc că Zina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau ca uleiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
număr, nu? — OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră, lălăâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]