1,828 matches
-
a dat să intre cu tava în dormitor, dar i-a găsit sărutându-se într-un fel care a buimăcit-o. Biata fată, desigur, fiind obișnuită cu lucruri mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că poate fi așa de... Mă rușinez grozav să spui, zău!” După care a tresărit speriată și m-a rugat cu cerul și pământul să nu „scap” nimănui despre aniversare. La despărțire, rumenită și aburindă, jimbla mi-a șoptit că n-ar putea să iasă neobservată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe dinăuntru se pune... Degeaba nu mă lasă mama să văd; am văzut: devușca și-a pus sutienul peste rochie. Apoi, când a Înțeles că nu așa se-mbracă, m-a șters cu privirea (sunt sigur: de mine s-a rușinat), l-a făcut ghem În pumn și l-a băgat În sân. Acum se uită la mama, o Întreabă din ochi dacă făcuse bine așa. - Ai să vez’ c-a’ să-și sufle nasu-n el, zice bătrâna. - Tu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu zece, cu cincisprezece ani, dar la politici... Sigur, mai târziu aveam să accept: istoria ceea, prin Sapșa, fusese gentilă cu mine, Îmi dăduse... Îmi făcuse..., În fine, Îmi dăruise ceva Însă o vreme am fost cu totul nefericit; și rușinat: cum adică, eu, Învățător, educator - și huligan? Din acel moment nici n-am mai spus colegilor de vagon, de lagăr pentru ce anume fusesem condamnat și la cât; nici nu era nevoie, În lagăr ești ceea ce zici tu despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu binișorul, ba cu otozbirul, dar era cam târzior ca să și-o ia-napoi, mama era binenaintată cu sarcina, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se mânie mama on chicușor... Că, dă, a ofensat-o...Măi, și... Și urmează bătaia - nu bătaie Între tată și fiică, ci bătaia administrată de bun răului. - Vaaai, dar ce l-a mai bătut! Vaaai, dar cum l-a mai rușinat mama pe hoțul cela bătrân! Mama strălucește ca un soare pe patul de spital unde moare, moare mereu, Într-una și nu mai isprăvește. Cunosc și varianta părții adverse, prin văru-său, Însă acesta nu vorbește de rușinare, ci de rușinea-familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
picioare prima - și-atunci am văzut-o bine de tot, i-am văzut În lumina mare și subțioara de la mijloc (apa abia-i acoperea genunchii, am zis că era În luna lui Cuptor și secetă mare). Și ea s-a rușinat. Că era goală. În fața ochilor mei, orișicâtuși, bărbat. A chiuit iară și a-nceput să mă stropească. Ca să n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceai de mentă fierbinte. S-a strâmbat puțin fiindcă și-a ars vârful limbii. — Asta a fost partea ușoară. Partea mai grea o să fie să-l conving pe Luca să dea o mostră de spermă. Fiona a chicotit. —De ce? Se rușinează? — Nu, nu e vorba de asta. Alison părea stingherită, aproape de jenată de explicație. Are o chestie când vine vorba de treburi din astea. —O chestie? Cum adică, o chestie? Alison și-a dres glasul. —El... ăăă... consideră că urmașii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să spun, dacă servitorii și stăpânii am fi pe deplin egali. — într-un anumit fel - încercă să descopere unde voia să ajungă, fără să se angajeze. Voi, tuaregii, sunteți ultimele ființe de pe pământ care mai aveți sclavi și nu vă rușinați de asta. Nu e drept. — Eu n-am sclavi. Am servitori. — Adevărat? Și ce faci dacă fuge vreunul și nu mai vrea să lucreze pentru tine? — îl caut, îl biciuiesc și-l aduc înapoi. S-a născut în casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe departe adevărata sa înfățișare și era convins că așa, cu noul lui aspect, nici măcar Laila n-ar fi fost în stare să-l recunoască. îl dezgusta ideea că niște străini ar putea să-i vadă chipul și se simțea rușinat ca și cum ar fi trebuit să iasă gol pe stradă și să se plimbe așa prin mulțime, pentru că într-o zi, cu mulți ani în urmă, când încetase să mai fie copil, maică-sa îi dăruise prima sa gandurah, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-ncurci cu idiotu’ de Ticuță... N-avea decât să se încurajeze de una singură. I se vlăguise tot curajul pe care i se păruse că i-l dădea Velicu. Cât de rău i-ar fi picat, nu s-ar fi rușinat și nu s-ar fi dat înapoi. Trebuia să-și câștige curajul cumva, chiar dacă nu mai era ce fusese. Se tăiase, se terminase cu sacoșele cu mâncare și, de la o zi la alta, se ajungea tot mai greu după ce, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndură să mintă: adevărul e că ne descurcăm cum dă Dumnezeu, adevărul e că și eu sunt pe liber... Și-n definitiv, de ce să nu-i spună? Nu-i, desigur, ceva cu care să te lauzi, da’ nici să te rușinezi, măcar că destui se miră de chestia asta ca de o boală rușinoasă, de care tocmai s-au vindecat sau tocmai sunt pe cale să se molipsească de ea. Trăim doar de niște ani în România lui Iliescu, și cine știe ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu toată convingerea. Am rămas pe loc, Întrebându-mă ce să fac. Nu distingeam ce spune și eram pe punctul de a coborî iarăși, când una dintre uși zboră În lături și Jeff se strecură afară, cu o expresie foarte rușinată pe chip. A tresărit vizibil când m-a văzut, de parcă Îl surprinsesem făcând cine știe ce ilegalitate. — Ești bine, Jeff? am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de crimă, dacă nu cumva planurile era chiar mai avansate decât bănuiam noi. Presupun că ar trebui să verific asta, am spus și am luat o gură de bere. M-am Întâlnit Întâmplător cu el, ieri, și arăta incredibil de rușinat. Și surprins să dea cu ochii de mine. Adică, pentru numele Domnului, doar lucrez În locul ăla! Trebuie să fi auzit că pun Întrebări, așa că sigur are ceva pe conștiință. Altfel, de ce s-ar fi uitat așa la mine? L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Scuzați” și „Îmi permiteți, vă rog?” foloseau cuvinte pe care nu le mai auzisem. Domnul Sanowsky avea o problemă cu alcoolul, la fel ca unchiul meu de acasă. Chipul lui era stacojiu, ca atunci când faci declarații de dragoste ori te rușinezi de ceva. Tata și cu mine ridicaserăm bagajele și stăteam unul lângă altul, cu fața îndreptată către ieșirea din aeroport. După ieșire, venea America. Iar când vine America, există întotdeauna speranță, așa se zice. Eu însă nu prea aveam încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
început, visul a fost o anexă. Boala era principalul. Și eu am făcut ce eram dator să fac. Pentru că nu era nimeni altul care s-o facă. Tu, cu atât mai puțin. Pentru el am făcut-o, ca să nu se rușineze cândva cu piciorul lui, dar am făcut-o și pentru tine, pentru complexul tău de vinovăție. Îmi dau seama, vei avea nevoie de foarte mult timp ca să accepți faptul inacceptabil că m-am întors.” Mamei i se umeziseră ochii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ascuns. Îmi amintesc de trupul acesta încă de pe vremea când eram foarte tineri, când era chiar mai micuț decât trupul meu, micuț ca un bobocel, eu obișnuiam să merg pe stradă, iar el pe trotuar, pentru a evita să ne rușinăm până și de vecinătatea umbrei celuilalt, pășeam aplecată de greutatea gândurilor, cu privirile ațintite asupra punctului de întâlnire dintre stradă și trotuar, iar cu coada ochiului îl vedeam pe el încordat și roșu ca racul, până într-o seară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici un sens, poate doar se preface, dar și prefăcătoria este o boală, așa că trebuie să îți faci la fel de multe griji, cum să mă lupt cu toate astea, până când se aude vocea compasiunii, înfrângând demonul vociferărilor, care se îndepărtează și dispar, rușinate de ele însele, iar ea strigă, umplând întreaga casă, este bolnav, este bolnav, boala vine și îl ia cu ea, îl târăște în abisurile ei. Îmi pun pe mine un halat de baie și mă așez lângă el, încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de găsit, oare cât de prețioasă este sănătatea, se zbenguie fericită pe străzi, refuzând să calce prin asemenea locuri, mă rușinez iar din pricina costumului meu nou, Udi avea dreptate, toate privirile acelor oameni bolnavi sunt atrase în felul acesta către mine, care debordez de sănătate, provoc destinul, îl provoc și pe el, cu trupul acela transbordat de pe targă pe pat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
descoperiseră minciuna, iar acum era condamnat să rătăcească undeva în zona gri, ambivalentă, dintre lumea celor bolnavi și a celor sănătoși, să nu aparțină în totalitate nici uneia, și toate acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea aceasta rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sfârșit, poate că acum ne vom reuni din pricina bolii sale, îi mângâi mâna, Udighi, nu îți face griji, important este că am plecat de acolo, te vei odihni câteva zile și totul va reveni la normal, dar el își pipăie rușinat foaia de externare, ca un copil care aduce acasă un carnet cu note proaste, nu știu, spune el, de vreme ce nu îmi pot da seama ce a fost asta, nu pot fi sigur dacă nu va reveni, nu mă simt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
soare. Ea dă drumul mâinii lui și iese repede din cameră, făcându-mi semn să o urmez, iar eu mă supun furioasă, acesta este soțul meu, aceasta este casa mea, de când îmi spune ea ce să fac, pășesc în urma ei rușinată către coșulețul care tăcuse între timp, a plâns fetița, bâlbâi eu în spatele ei, credeam că îi este foame, cum este posibil ca o fată atât de tânără să mă facă să mă simt atât de jenată, ba mai mult, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
al meu, nu renunț la ea, eu o rog, liniștește-te, Hani, vin la tine imediat și vorbim despre asta, vom găsi o soluție, important este ca tu să fii bine și totul să treacă fără alte consecințe. Îl privesc rușinată pe Udi, care stă în picioare în fața mea, una dintre fete a deșirat puloverul tricotat de cealaltă, încerc eu să îl pun la curent cu drama care se petrecea, Ilana asta, știam eu că trebuie să stăm cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Noga sau la Udi, iar ea spune, vorbim despre asta altă dată, ești mult prea furioasă acum, chiar trebuie să mă întorc la fiica mea, trebuie să mănânce, îi privesc sânii micuți umplându-se de lapte pe sub cămașa ei, mă rușinez de ieșirea de mai devreme, până și pe ea o alungasem, rămânând singură cu fata mea bolnavă, se grăbește la fetița ei sănătoasă, nici măcar nu observasem că venise fără ea, deodată are cine să aibă grijă de copil, o conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă ignoră, nu îmi răspunde la telefon, gândește-te numai la faptul că a fost aici și nu a urcat să mă vadă, iar în clipa aceea îmi amintesc fuga lui disperată la auzul hohotului ei de plâns și mă rușinez în locul lui, îmi las capul în jos și închid ochii, apropierea de burtica aceea plină de viață trezește în mine un amestec de dorință și depresie, îi aud vocea departe, trebuie să mă ajuți, Naama, ajută-mă. De aceea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]