KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

se vede din principiele minții (Verstandesgrundsatze) cari anticipează esperiența. Dacă cineva nu-și poate explica cum de-s posibile, poate să se și-ndoiască la-nceput dacă într-adevăr sânt în noi apriori; dară nu poate susține nici că ele sânt cu neputință prin puterile proprii a minții, nici că toți pașii pe care rațiunea-i face după această călăuză sânt nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însă pentru aceasta totuși nu i se poate deroga rațiunei mersul ei, dacă acest mers ar fi pregătit și asigurat prin o întemeiere mai bună. Căci toate noțiunile, ba întrebările toate pe care rațiunea {EminescuOpXIV 431} ni le impune nu sânt date prin experiență, ci iarăși numai în rațiune și trebuie să se poată rezolvi și pricepe după valabilitatea sau nulitatea lor. Și nici suntem îndreptățiți de a respinge, sub pretextul neputinței noastre, aceste întrebări, ca și când soluționarea lor ar sta într-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
spre a-l scoate din concept și a-l aduce la cunoștința de sine. Ca atare însă ea nu decide nimic nici în privința celor ce știm, nici în a celora ce nu putem ști. Toate încercările dogmatice greșite ale rațiunei sânt facte cari e oricând bine a le supune cenzurei. Asta însă nu poate decide asupra așteptărilor rațiunei de a spera un succes mai bun al ostenirilor ei viitoare și de a-și face asemenea pretenții; cenzura numai nu poate aduce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lărgi în mod aprioric, deși el n-a supus unei aprețuiri această capacitate; astfel i se întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cunoștință a rațiunei; la el, subiectiv, ea este numai istorică. El a priceput-o bine și a ținut-o minte, adică a învățat-o și este o întipărire (Gypsabdruck) în ipsos a unui (chip) om viu. Cunoștințe raționale care o sânt în mod obiectiv (adică cari-n început nu pot izvorî [decît] din propria rațiune a omului), numai atunci pot purta acest nume și o sânt și-n mod subiectiv când au fost recepute din izvoarăle generale ale rațiunei, din cari

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
este o întipărire (Gypsabdruck) în ipsos a unui (chip) om viu. Cunoștințe raționale care o sânt în mod obiectiv (adică cari-n început nu pot izvorî [decît] din propria rațiune a omului), numai atunci pot purta acest nume și o sânt și-n mod subiectiv când au fost recepute din izvoarăle generale ale rațiunei, din cari poate răsări și critica, ba chiar reiectarea celor învățate, i[d] e[st] din principie. Orice cunoștință a rațiunei e sau din noțiuni sau din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cosmicus. Concept lumesc va să zică aici acela care atinge ceea ce interesează neapărat pe orișicine; de aceea determine intenția unei științe după concepte școlare când ea este privită ca o dibăcie (îndemînație) la oricare scopuri după plac. {EminescuOpXIV 438} Scopuri esențiale nu sânt de aceea totodată si cele mai nalte, căci (la deplina unitate sistematică a rațiunei) s-ar găsi c-acela poate fi numai unul singur. De aceea ele sânt sau scopul final sau scopuri subalterne, cari-i sânt necesare aceluia ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dibăcie (îndemînație) la oricare scopuri după plac. {EminescuOpXIV 438} Scopuri esențiale nu sânt de aceea totodată si cele mai nalte, căci (la deplina unitate sistematică a rațiunei) s-ar găsi c-acela poate fi numai unul singur. De aceea ele sânt sau scopul final sau scopuri subalterne, cari-i sânt necesare aceluia ca mijloace. Cel dintâi nu e nimic mai puțin și nu altul decât toată menirea (determinarea) omului, iară filozofia asupra acestei se numește morală. Din cauza acestei preferințe ce o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Scopuri esențiale nu sânt de aceea totodată si cele mai nalte, căci (la deplina unitate sistematică a rațiunei) s-ar găsi c-acela poate fi numai unul singur. De aceea ele sânt sau scopul final sau scopuri subalterne, cari-i sânt necesare aceluia ca mijloace. Cel dintâi nu e nimic mai puțin și nu altul decât toată menirea (determinarea) omului, iară filozofia asupra acestei se numește morală. Din cauza acestei preferințe ce o are filozofia morală înaintea oricărei alte aspirări ale rațiunei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
întregei naturi cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea transcendentală a lui D-zeu. Fiziologia imanentă consideră natura ca rezumat al tuturor obiectelor simțurilor, așa cum ea ni este dată, dar numai în condițiunile apriorice sub care ea ni poate fi dată. Sânt însă numai două speții de obiecte ale ei: 1) cele ale simțurilor exterioară {EminescuOpXIV 440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e și nestrămutat și legislatoriu. Se găsesc însă câteva puncte care ar putea să dea ansă [loc] la scrupule și să slăbească convingerea despre legitimitatea unui asemenea despărțământ. Mai întîi: Cum pot aștepta cunoștință apriori, metafizică adică, de la obiecte cari sânt date prin simțurile noastre, adică aposteriori? Și cum este cu putință de a cunoaște după principie apriori natura lucrurilor și a ajunge la fiziologie rațională? Răspuns: nu luăm din experiență nimic alta decât ce ni trebuie spre a ni da

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acestea principele trebuie să se ferească ca de-o stîncă-n mare și cată să se silească a arăta în acțiunile sale oarecare mărime, curaj, seriozitate și tărie. În toate tractările lui cu supușii cată să excite părerea că hotărârile lui sânt irevocabile și să se ție în așa respect încît nimeni să nu cuteze de a-l amăgi sau mrejui. Un principe despre care se cred acestea are faimă destulă și cu greu se va plănui vro conjurație contra lui. Nimeni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poate comite fapta, numai daca ia întru nimic viața sa proprie. Dar principele nu prea are cauză să se teamă, căci asemenea fapte sânt extrem de rare. El cată să se păzească numai de-a nu insulta grav pe cei cari sânt împrejurul lui și de cari se servește în afacerile guvernului, precum au făcut-o Antonin, care pusese să ucidă pe un frate a acelui sutaș, ba încă îl amenința zilnic și pe acesta, încredințîndu-i cu toate acestea paza persoanei sale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile antagonistului. Acestea sânt din categoria sofismelor numite de confuzie, al căror scop este de-a întuneca discuția, când aruncând ridiculul și discreditul asupra gândirii altuia prin mijlocul a o seamă de cuvinte ***, când făcând a se lua obstacolul drept cauză; exagerând consecințele unei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
amăgește asupra celor false și care nu e, la dreptul vorbind, decât o compilare a marilor paradoxe proclamate de scriitorii cei dentăi ai veacului al optsprezecelea. "În legi, zice el, și mai cu seamă în principiile fundamentale ale legilor, cuvintele sânt lucruri, și termenii improprii cari fac a se naște idei false pot duce la calamități naționale". Nu cunosc nimic mai just decât această idee a lui Garat, și ceea ce a fost absurd în revoluție a condus la ceea ce era atroce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
îndemînare ar fi supt cu sine națiunea. ["MAȘINA SOCIETĂȚII CONSISTĂ.. "] 2257 Mașina societății consistă, ca și aceea a corpului omenesc, din părți cari funcționează independent și totuși toate stau într-o consonanță deplină întreolaltă. Stomahul își exercită funcțiunile pe când ochii sânt închiși în somn, și urechea e deschisă deși nervii ei nu sânt atinși. Fiecare din aceste părți își schimbă și zi părțile sale 908 {EminescuOpXIV 909} {EminescuOpXIV 910} constitutive, însă mașina rămâne aceeași, și cu cât mai repede se face

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
societății consistă, ca și aceea a corpului omenesc, din părți cari funcționează independent și totuși toate stau într-o consonanță deplină întreolaltă. Stomahul își exercită funcțiunile pe când ochii sânt închiși în somn, și urechea e deschisă deși nervii ei nu sânt atinși. Fiecare din aceste părți își schimbă și zi părțile sale 908 {EminescuOpXIV 909} {EminescuOpXIV 910} constitutive, însă mașina rămâne aceeași, și cu cât mai repede se face asimilarea nutrimentului cu atât mai sănătoasă e activitatea întregului și cu atât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
asemăna o formă de guvern cu o mașină încît o privesc ca un soi de product spontaneu și pentru ei știința de a guverna e cum am zice o ramură a științelor naturale. Nu, zic ei, formele de guvern nu sânt pe ales. Trebuie să le luăm, în cele mai multe cazuri, așa cum le găsim. Guvernele nu pot fi stabilite prin intenție premeditată. "Ele nu se fac: răsar". Afacerea noastră cu ele, ca și cu toate celelalte fapte ale universului, este de-a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a vedea foloasele concurenței. Omul de stat, trăind 911 {EminescuOpXIV 912} {EminescuOpXIV 913} din regularea afacerilor altora, nu prea dorește ca poporul să se deprindă a-și administra singur afacerile. Oamenii aceștia câștigă toți prin doctrine false și de aceea sânt adversari celor ce spun adevărul. Proprietarul crede într-o doctrină, arendașul într-alta, plătitorul simbriei consideră chestiunile dintr-un punct de vedere opus celui ce-o primește. ["LIBANIUS ZICE... 2237 Libanius zice că în Atena un străin care s-ar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
determinată în sine pe cât e de nemărginită și de ilimitată e pe de altă parte aplicațiunea ei. Rezolvarea întrebărei noastre trebuie să fie așadar posibilă; și ea o și este în faptă dacă îndreptăm întrebarea la aceea că ce determinațiuni sânt în noțiunea culturei, din ce elemente constă ea cari la despărțirea sau împărțirea lor mai sânt susceptibile și de o deosebită aplicațiune. La aceasta se-nțelege de sine cum că noțiunea sau binezis vorba e p-ici pe colea și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numărul aproximativ al tuturor acelora cari au dat naștere acestor producte și al acelora cari au merite întru producerea și conservarea culturei publice. Individele acestea însă pe cari-i reprezintă cultura publică generală și cari-au contribuit la ea nu sânt ei înșii oameni culți în sens strict; ei au fost învățați, artiști, legislatori, oameni de stat, însă nu numai și nu întotdeauna oameni culți; așadar, în privirea acestor opere și manifestațiuni a culturei, noțiunea ei e cu totului diferită cîndu-i

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
că cultura publică sau națională consistă din niște elemente foarte importante, cari nu sânt opera oamenilor singurateci ci-s comune absolut tuturor; acestea-s elemente ale spiritului poporului pe care, comparîndu-l cu alte spirite ale popoarălor, îl numim cult, precum sânt de es. moravuri, religiuni, maniera de-a privi lumea și îndeosebi limba, care-i oglinda tuturor acestora; un popor poate poseda o limbă foarte dezvoltată, cultă în sensul cel mai nalt; ea va fi semnul și testimoniul cum că națiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de ridicare a spiritului asupra manierei lui de-a prin natura și viața primară și câștigată fără cultivare educativă, o împlere a sufletului cu așa fel de obiecte ale cunoștinței cari trec peste trebuințele vieței cele nemijlocite și naturale. Astea sânt însă determinațiuni generale cari au valoare pentru orce gen de viață spirituală în sens mai nalt; care grad și stare a inteligenței însă e acela pe care-l numim cultură, care speție de ridicare și împlere a spiritului e de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
bisericească ș[i] altele mai multe d-astea au scop general și obiectiv, obiectiv în spiritul național, ca instituțiuni, ca stări etice, religioase ș. a. m. d. Pentru a fi compleți mai amintim că, afară de acele două speții de știință cari sânt îndreptate asupra unor scopuri generale și obiective, mai sânt încă și altele, cari nu perseverează ca acestea curat numa-n sfera vieții spirituale, ci se întind și asupra vieții materiale și de-aceea se numesc cu deosebire practice. Știință naturală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
materiale și de-aceea se numesc cu deosebire practice. Știință naturală în aplicațiunea ei la industrie, inginerie și tecnic, medicina ca știință și artă a vindecări, jurisprudența ca știința si esersarea dreptului pozitiv. Acestea se disting prin aceea că ele sânt incisive totodată și în viața exterioară, că-și au și efectele lor individuale, adică sânt practice în sens restrâns, pe când știință de stat (Staatskunst), religiune publică și alte asemenea reprezintă și promovează *La istorie și istoria literaturei române. Continuitatea în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]