3,007 matches
-
fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor, în Comitetul Asociației Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
cărui colecție se va tipări în continuare, alături de alte materiale folclorice din culegerile lui A. Vodă, V. Gr. Pop, I. C. Fundescu și S. Fl. Marian. Pe lângă doine din zona Sibiului, Dionisie Miron dă, în traducere românească, balade despre eroul popular sârb Marcu. În foileton apare România veche și nouă de G. Missail, încercare romanescă ambițioasă, fără valoare literară, în care unul din personaje este Alecu Russo. Versurile aparțin lui I. Al. Lapedatu, Miron Pompiliu, V. D. Păun și unui Leonida Grigoriță
TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290237_a_291566]
-
funcții înalte în Uniunea Scriitorilor: vicepreședinte (1968-1974), apoi președinte (1974-1978), iar din 1974 e ales membru corespondent al Academiei Române. A îngrijit o ediție din opera lui B. Fundoianu (1965) și a tradus, uneori în colaborare, din literaturile franceză, rusă, scandinavă, sârbă, cehă, americană, canadiană etc. (Paul Éluard, Alain Bosquet, Byron, Ibsen, Ezra Pound, Guillaume Apollinaire, Shakespeare, precum și câteva antologii). A mai semnat Matei Ciunia, Petre Luva, Petre Malcoci. T. debutează în 1940 cu Poem în leopardă, editat într-un exemplar unic
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
una a fost cenzurată și, când a putut să o tipărească, poetul nu a mai schimbat titlul volumului). O carte esențială în evoluția lirismului stănescian. Tot acum tradusese poemele lui Vasko Popa, poet de origine română, care optase pentru limba sârbă. 11 elegii anunță o nouă fază în lirica lui S. Este o poezie în care introduce, în chip sistematic, mituri și concepte, o poezie metafizică, reformulând modelele modernității înainte de a le părăsi. Autorul le-a dat o justificare existențială (un
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
am un singur dor. Mai multe nuvele, între care una intitulată Poet, dedicată lui St. O. Iosif, semnează George Emil Botez. Traduceri din Friedrich Nietzsche (fragmente din Crepusculul zeilor și din Așa grăit-a Zarathustra), John Ruskin și din scriitorul sârb Iovan Ducić sunt realizate de Elena C. Dimitriu sau de Th. Palade. R. Z.
ZBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290722_a_292051]
-
a unui catehism, urmând versiunea germană făcută de Teodor Iancovici, traducere apărută la Viena, într-o ediție trilingvă (din 1776 sau 1777), intitulată Catihisis mic sau Scurtată pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite pentru treaba pruncilor celor neuniți. Împreună cu arhimandritul sârb de la Vârșeț, Földvari, transpune, după o ediție bilingvă (sârbă și germană), o lucrare de metodică a lui J. Felbiger, sub numele Cartea de mână a dascălilor, apărută la Viena în 1785. Cu scop didactic erau și două prelucrări, azi pierdute
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Iancovici, traducere apărută la Viena, într-o ediție trilingvă (din 1776 sau 1777), intitulată Catihisis mic sau Scurtată pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite pentru treaba pruncilor celor neuniți. Împreună cu arhimandritul sârb de la Vârșeț, Földvari, transpune, după o ediție bilingvă (sârbă și germană), o lucrare de metodică a lui J. Felbiger, sub numele Cartea de mână a dascălilor, apărută la Viena în 1785. Cu scop didactic erau și două prelucrări, azi pierdute, Faptele lui Hercule (din 1817) și Viața lui Alexandru
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
a stat la baza discuțiilor Conrad - Averescu În 1908-1909 și Conrad - Crăiniceanu În 1910-1911. Nu este Însă mai puțin adevărat faptul că toate aceste planuri indică menținerea unor unități românești secundare (rezervă) pe linia Dunării, În scopul prevenirii unui atac sârb sau bulgar <ref id="28"> 28 Tunstall Jr., op. cit., p. 68-70, 72, 84; Norman Stone, Moltke-Conrad: Relations between the Austro-Hungarian and German General Staffs, 1909-14, În The Historical Journal, IX, 2, 1966, p. 201-208, 209, 210-212; Rudolf Dinu, Studi italo-romeni
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ajungă la o înțelegere. O altă incertitudine era legată de calitate. Uneori, localnicii cumpărau produse expirate. De multe ori nu puteau ști cu siguranță ce este un anumit produs 20. De exemplu, unii dintre cei care recomercializau sau chiar turiștii sârbi care veneau în Arad înlocuiau conținutul pachetelor de cafea sau a celor de „Vegeta” (și supe concentrate, în general) cu fasole sau cu sare21. Acestea nu puteau fi verificate pe loc, din cauza prezenței organelor de miliție. O situație similară, însă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
după război redactor-șef al revistelor „Libertatea literară” și „Lumina”, apărute la Vârșeț. Secretar general al Societății de Colaborare Culturală Iugoslavia - Franța, scriitorul leagă prietenii cu marii poeți francezi ai avangardei. Din 1950 va începe să publice poezii în limba sârbă. În 1953 scoate volumul Kora [Scoarța] - un eveniment în poezia din Iugoslavia. Lecțiile suprarealiste franceze sau cele ale liricii moderne române sunt preluate cu inteligență, nu fără apeluri succesive la folclorul sârb. Reeditată în numeroase rânduri, cartea va deveni, la
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
1950 va începe să publice poezii în limba sârbă. În 1953 scoate volumul Kora [Scoarța] - un eveniment în poezia din Iugoslavia. Lecțiile suprarealiste franceze sau cele ale liricii moderne române sunt preluate cu inteligență, nu fără apeluri succesive la folclorul sârb. Reeditată în numeroase rânduri, cartea va deveni, la rându-i, un model. Următoarele volume sunt traduse în mai multe limbi și îi asigură notorietatea în cercurile literare europene. Deși transpuse și la noi de A.E. Baconsky, Nichita Stănescu, Marin
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
nu-s aripi, nu-i cer, nu-i vânt// de foc, de joc să le spui/ în mijlocul satului// I-am ars umbra de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
cvasimitologică. Alături de Anghel Dumbrăveanu, Petre Stoica și Srba Ignjatović, P. este unul din poeții cărora Nichita Stănescu le dedică volumul Belgradul în cinci prieteni (1972). În 1986 Nichita Stănescu și Ioan Flora îi traduc o selecție din poezia în limba sârbă, alcătuind antologia Apă de băut. P. este unul dintre membrii fondatori ai Laboratorului literar 9 și ai asociației Krajinski krug, inițiator al „clocotrismului” (grupare artistică), o figură importantă care animă viața literară în Belgradul anilor ’60-’80, redactor sau redactor
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
întemeietor al Asociației de creație Frăția Sârbo-Română. A jucat un rol decisiv în impunerea lui Nichita Stănescu în orizontul culturii sârbe, la un moment dat, în presa belgrădeană, poetul român fiind propus pentru Premiul Nobel din partea unui grup de scriitori sârbi. Distins cu numeroase premii, e și membru de onoare al Academiei Române (1995) și doctor honoris causa al Universității din Timișoara. P. a tradus mult din poeți români contemporani (Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Petre Stoica ș.a.), moderni (Lucian Blaga, Ion Barbu
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
în Bosnia și Herțegovina. Avea răgaz totuși să dea tiparului volumul de povești bucovinene De la noi (1915), iar un timp îl petrece și în București, ocazie cu care îi cunoaște pe unii dintre cărturarii rămași sub ocupație. Prizonier al comitagiilor sârbi (în Muntenegru) aproape șase luni, se întoarce abia în 1919 în capitala Bucovinei, unde i se încredințează o catedră la Liceul „Aron Pumnul”. Susținător al cercetășiei, în anul următor are prilejul să-și lărgească orizontul însoțind o delegație românească într-
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
NĂDEJDEA, publicație apărută la Vârșeț, în Iugoslavia, săptămânal, din 24 aprilie 1927 până la sfârșitul anului 1944. De la numărul 47/1935 frontispiciul este scris în limba sârbă. Pe parcursul celor șaptesprezece ani de existență N. iese sub îngrijirea unui comitet de redacție. Funcția de director au exercitat-o Savu Butoarcă și A.S. Butoarcă, iar pe cea de redactor Nicolae Roman, Adam Fiștea, Ioan Mităr, Traian Petrică, Traian Mucuceanu
NADEJDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288347_a_289676]
-
identificabile în opera unor scriitori precum Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Emanoil Bucuța, Eugen Barbu (Princepele) ș.a. Pe lângă informația de profunzime și foarte diversă, din întreaga arie culturală sud-estică (M. e un cunoscător al literaturilor albaneză, sârbă, croată, greacă, turcă), trilogia balcanică (re)aduce în actualitate teorii și idei interesante: dualismul de factură bizantină și eterogenitatea structurilor mentale ale balcanității, dimensiunea eroică, continuitatea bizantină în literatură până în epoca modernă, Istoria ieroglifică a lui Cantemir ca „trecere de la
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
lucrării Atlas Sinensis a iezuitului Martinius Martini, publicată la Amsterdam în 1655, Descrierea Chinei s-a nutrit din rapoartele redactate pentru Departamentul Solilor de cei ce l-au precedat în investigarea Orientului Îndepărtat, din însemnările lui Jurii Krijanici, un călugăr sârb ce lucrase la Departamentul Solilor și își consuma acum exilul în Răsărit și pe care ambasadorul țarului l-a întâlnit la Tobolsk, din cartea unei solii olandeze în China din anii 1656-1657, publicată de J. Nieuhoff în 1665 la Leyda
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Echinox”, „Tribuna” ș.a. După 1989 revine în spațiul poetic românesc cu placheta Autobiografie ermetică (1992; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor), cu volumul bilingv Erotica hermetică - Die hermetische Erotik (1994) ș.a. Câteva texte i-au fost traduse în limbile sârbă și germană și, la rândul său, transpune din sârbă 65 de povestiri (1970, în colaborare cu Anghel Dumbrăveanu), precum și scrieri de Vladimir Ciocov și Miodrag Bulatović. Chiar din prima sa carte de versuri, bine primită de critică, P. cultivă un
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
desene de Dan Ursachi, Timișoara, 1999; Nopți westfalice, Timișoara, 2003. Traduceri: 65 de povestiri, Pancevo, 1970 (în colaborare cu Anghel Dumbrăveanu); Vladimir Ciocov, Neliniști albe, București, 1978; Miodrag Bulatović, Cocoșul roșu zboară spre cer, București, 1978; Spirala de aur. Poeți sârbi din România, îngr. și postfața trad., introd. Anghel Dumbrăveanu, București, 1980. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Lebede ale puterii”, O, 1973, 3; Nicolae Prelipceanu, „Lebede ale puterii”, TR, 1973, 6; Nicolae Ciobanu, Prima carte, RL, 1973, 10; Dan Cristea, „Lebede ale
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
1989) el își reorientează discursul critic spre poezie, subtitlul Repere pentru un dialog cu poezia lui Slavco Almăjan fiind, în fond, o autoprezentare a volumului. Monografie bine structurată, cartea începe cu repere biobibliografice și dezvoltă exegeza cunoscutului scriitor și traducător sârb, comentând-o din perspectiva „imaginilor dinamice” și a „imaginilor matriciale”. Și activitatea de cronicar literar la „Orizont” reprezintă o etapă importantă în destinul de critic literar al lui O. Textul său e marcat de tensiunea ritmicității, iar pertinența aprecierii critice
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
în satul natal și în Ecica, apoi gimnaziul și cursurile Școlii Normale la Vârșeț. În timp ce funcționează ca redactor la Radio Novi Sad, redacția în limba română, frecventează cursurile Facultății de Filosofie din același oraș, unde studiază și limba și literatura sârbă. Revine în învățământ ca învățător, la Ecica și Iancov Most. În paralel urmează Școala Superioară de Pedagogie din Zrenjanin, secția limba și literatura română. Mai mulți ani lucrează la Casa de Presă și Editură Libertatea din Pancevo, ca redactor la
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
A colaborat la toate revistele românești din Serbia, dar și la multe publicații sârbești. Este prezent, de asemenea, în presa culturală românească. Debutează, ca elev, în revista „Lumina”, cu versuri (1953) și, doi ani mai târziu, publică poezii în limba sârbă, la „Polja”. Editorial debutează în volumul colectiv Versuri (1962). Producția sa poetică, adunată în mai multe plachete, conține versuri dedicate copiilor, într-o tonalitate ce mizează pe naivitate, cu o anumită prospețime a zicerii, și poezii lirice înrâurite de folclor
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
formațiuni corale și de dansuri populare, promovând cultura din România. A participat, de asemenea, frecvent la acțiuni culturale în România, iar după 1989 a fost prezent la edițiile Festivalului „Lucian Blaga” de la Cluj-Napoca și Alba Iulia. Publică în limbile română, sârbă și suedeză, la București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara sau la Stockholm. Este laureat al Premiului Academiei Suedeze pentru activitatea de scriitor și traducător (1998), al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie (2000), al mai multor premii ale Uniunii Scriitorilor din
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
multor premii ale Uniunii Scriitorilor din România și ale Asociației Scriitorilor din Suedia și al Premiului „Penița de aur” de la Struga (Macedonia) pentru traduceri (1990 și 1998). Pe lângă opera poetică, M. are o bogată activitate de traducător din română, franceză, sârbă, croată, macedoneană, slovenă etc., în suedeză și invers. Astfel, din suedeză a tradus în sârbă, croată din operele unor Artur Lundkvist, Lars Gustafsson, Maria Wine, Lasse Söderberg, iar în limba română, din Torgny Lindgren, Merabs Skönhet ș.a. Transpune din română
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]