1,462 matches
-
protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul de competiție, negrădinărit de reguli precise, de fair-play și de principii echitabile duce și el la înră ire. Suntem contaminați de o sălbăticie a carierei și a câștigului care ne desfigurează. Ritmul vieții zilnice nu menajează, nici el, pacea interioară. N-avem timp, n-avem ră gazuri de reîmprospătare, ne-am pierdut singurătatea, adică șansa confruntării raționale cu sine și cu ambianța în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nerentabilă, va fi dispărut complet, această carne, cumpărată din magazine de mare lux, nu va mai proveni decît din vînătoare. Turmele noastre de altădată, lăsate de capul lor, vor fi un vînat caoricare altul pe cîmpurile întoarse la starea de sălbăticie. Nu se poate afirma așadar că expansiunea unei civilizații care se pretinde mondială va uniformiza planeta. Înghesuindu-se, cum vedem în prezent, în megalopolisuri de dimensiunile unor provincii, populația, nu demult mai bine repartizată, va abandona alte spații. Părăsite definitiv
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
uitat de lume mai ținea aprinsă, palida lumânare a creștinismului și a speranței... În apropiere de Florii, armata rusească, complet dezorganizata, cu soldați mai mult beți de la “velnița lui Rudch de la Rădăuți, au năvălit peste satele din jur, prădând cu sălbăticie tot ce le ieșea în cale: căi, vaci, porci, oi, si toate câte se mai puteau lua, lăsând în urma lor doar lacrimi, iar cuvântul ,,davai !, davai!” era cea mai mare spaimă. Noi copiii, de atunci care aveam vreo 9-12 ani
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de pădure, doar analizând solul. D’apoi drăguța de ea, cu mustăcioarele ei... Mda Îți rămân dator cu o fripturică pentru lecția ta de ecologie, din care aflu că nimic nu e etern În lumea noastră, mai ales atunci când e sălbăticia unui Început. Totul e să afli, În această degradare, poezia menită s’o compenseze. Fii atent, Cristi: părintele ecologiei, Haeckel, care a definit-o pe la 1865, apare În Însemnările lui Eminescu, atent la noutățile epocii. Mai ales la acelea ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care o are și În laborator, Între cei patru strâmți pereți unde-și duce zilele: barem probe dacă nu și ființe, interogate Îndeaproape. De ce iubește pe stăpânii casei, cei doi, trei sau doar unul, după epocă, motani? Pentru independența, inițiativa, sălbăticia pe care pisica și le păstrează, chiar În casa omului, fie ea chiar palatul Împăratului În ochii căruia se uită oblu; pentru că nu s’a lăsat pervertită, dresată precum bietul câine care-i face sluj, ci-l sancționează cu gheruța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a ne fascina și a ne relaxa pe deplin. Din păcate, nu am reușit să mă plimb cu bărcuța, dar sper că pe viitor, o voi face. Coborând vertiginos spre Cheile Bicazului, parcursul nu este deloc plictisitor în apropierea sălbăticiei pereților de munte. Te vei simți ca Mowgli din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o medalie printre vânătorii însoțitori. În realitate, bunicul nu voia decât să fie cineva care să aibă în permanență grijă de mine în caz de uitam zonele unde era apă peste gâtul meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Cârțan a avut de îndurat peripețiile locurilor necunoscute, după cum chiar el povestește, în lucrarea lui A.P. Bănuț, «Tempi Passatti» : «...Mă duc, mă duc,...când colo pe dealul Ramsonului, m-apucă noaptea. N-ai umblat niciunul pe acolo, așa-i ?... o sălbăticie mare ! numai iacă... mă atacă o bandă de hoți, negri ca tuciu, tâlhari de drumul mare. Se uită ei la mine, mă sucesc, mă învârtesc, mă judecă în fel și chip în limba lor... Io, pace bună ! Mă uitam la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de singurătate, întreruptă doar de z borul iute al păsărilor și ecoul toacei vreunei mănăstiri”<footnote „Meteora”, Ediție Ghe.Tzoras-Kalambaka, traducere în limba română de Olga Felea Arvantinou, p. 6 footnote> Cât aș fi dat să aud acel ecou în sălbăticia stâncilor!! N-a fost posibil, pentru că n-am prins momentul când toaca bate și foarte puțin am mers pe jos, parcurgând drumul cu autocarul. Această cetate mănăstirească este unică în lume, datorită peisajului pietros, impunător în care este construită. Arheologii
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
piatră atât de impunătoare. ─ E mai frumos la coborâre, i-am spus Janetei. Că nu facem atâta efort. Și putem privi în voie tot ce ne-nconjoară. Ne-a dispărut și teama de amețeală. Fiindcă ne obișnuim cu peisajul. Câtă sălbăticie în aceste locuri și totodată câtă frumusețe! Nu? Ca-n pădurile virgine, deși acolo este altă formă de relief și altă climă. Până la autocar am mai mers o bucată de drum pe jos, așa că am continuat să privim și să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
arbori ai cerului rămân, deopotrivă, teiul și salcâmul: primul, pentru că era pomenit din vechime ca un dat, al doilea, ca lemn obișnuit locului pentru material de construcție și împrejmuire; ambii, însă, pentru mirosurile îmbătătoare ale florilor. Primul a crescut în sălbăticie, al doilea a fost cultivat pentru foloasele imediate. Eminescu le-a păstrat și remodelat imaginea, amplificându-le amândurora puterile. În preajma salcâmului se consumă iubirea: Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu influență în partid. Cum se desfășurau anchetele? Lena Constante a declarat ce i s-a cerut după ce i s-a smuls părul din cap. Alți interogați (că lista era lungă, doar trebuia inventat ditamai complotul!) au fost bătuți cu sălbăticie noapte de noapte. Pătrășcanu n-a fost supus unor astfel de tratamente, dar, după cum el însuși scrie într-un memoriu, "45 de nopți și zile, noapte de noapte, zi de zi, am dormit un ceas, maximum două" (metoda interogării "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Angheluță.. ai dreptate !.. Cât ne va ține puterile, jur că vom scăpa țara de multe din ele..!” Și, așa întins pe spate, se cutremură în toată făptura lui voinică, amintindu-și ororile, fără seamăn făcute acolo, la Hangu, cu o sălbăticie greu de închipuit. „.. Unde, oare, a încăput în mine atâta cruzime... o cruzime, de care nu m-ași fi crezut niciodată în stare..?!”... .. După ce i-a înșfăcat pe toți milițienii la rând, în cămașă și izmene, din patul călduț, de lângă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
intra în sat. Desculț, cu uniforma de ofițer sfâșiată, cu genunchii goi, însângerați, mai mult într-un picior, abia se târa pe mijlocul drumului.. Un milițian, mai zelos, îl „îndemna” cu lovituri de picioare și paturi de armă, cu o sălbăticie greu de închipuit. El totuși, călca cu capul ținut drept, cu ochii sus, semeți, cu toată suferința îndurată.. decât să și-l aplece, să se umilească în fața călăilor comuniști. „Câtă mândrie !.. Ce moștenire.. de la străbunii lui !”, stai și te gândesti
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aceea a unei plante sau a unui animal. Mă simt în armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
romanțe), Johny Răducanu (jazz), Andra și Pepe (muzică ușoară) ș.m.a. De unde vine denumirea de ursari? Se poate avansa ideea că rromii talentați la muzică erau solicitați de dresori (circari) pentru a realiza dresajul urșilor. Astfel, puiul de urs adus din sălbăticie era pus cu picioarele pe jăratec În timp ce muzicantul Îngâna o melodie la un instrument. După un timp jăratecul era Îndepărtat, rămânând doar muzicantul cu melodia, care declanșa mișcarea ursului ca și cum ar fi fost tot pe jăratec. După ce se realiza dresajul
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
istorico-literar față de Hogaș se manifestă cu deosebire după 1920, când este comentat mai des și receptat mai atent, chit că n-au lipsit erorile de judecată și inexactitățile (N. Iorga, E. Lovinescu ș.a.Ă. O prejudecată a fost aceea a sălbăticiei scriitorului, dedusă din dragostea lui pentru natura sălbatică. În realitate - observă Vladimir Streinu - Hogaș este „un orășean (...Ă care face 1 ibidem, p. 105 2 op. cit., p. 113 43 băi de primitivism”1, un cărturar știutor de mitologicale: „Reminiscența umanistică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
secolului al XIX-lea și Începutul secolului al XX-lea de către afgani, o parte au fost abandonate după 1920, sălbăticindu-se treptat. Astfel că În prezent În Australia Centrală se găsește numărul cel mai mare de cămile În stare de sălbăticie, circa 750.000. Guvernul australian sprijină dezvoltarea gospodăriilor complexe, În cadrul cărora producția cerealieră și creșterea vitelor se completează. Pe terenurile aride, sărături din zona interioară se folosesc marile rezerve de apă subterane, cu ajutorul puțurilor forate la mare adâncime, menținute În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Gibraltar, un vulcan stins, denumit și Stânca Gib, ce se Înalță deasupra Mittagong-ului, marcând ieșirea spre platourile sudice. Un prim popas Îl facem la rezervația de canguri, prilej benefic de a observa aceste animale ciudate, tipice continentului australian, hoinărind În sălbăticie. Cangurii, de diferite specii și mărimi, se adună În familii sociale numeroase, 406 Ibidem, p. 148-149; Theofficial guide Sydney, p. 57. 257 fiind Întotdeauna compuse dintr-un mascul dominant, juniorii și femelele care poartă puii În marsupiu. Trecem pe lângă Goulburn
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Javei, unde budismul cunoaște o nouă Înflorire. În 1006 erupția vulcanului Merapi a provocat mari stricăciuni, statuile s au răsturnat și un strat gros de lavă a acoperit templul În scurt timp. Borobudur a fost Îngropat aproape un mileniu În sălbăticia junglei și sub cenușa vulcanilor, până la redescoperirea lui În 1814, de către guvernatorul coloniei britanice a Malaysiei, Sir Thomas Stanford Raffles 600. A urmat recuperarea masivului și grandiosului monument În deceniile care au urmat. Templul suferise distrugeri considerabile, cele mai multe statui de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bazată pe experiența ei națională 5. Prin 1937, în special în Austria, Ungaria, Polonia și România, intensificarea acestei istorii a "metodei mărșăluirii" (căreia Europa Occidentală și restul Balcanilor nu i-au căzut niciodată pradă) a fost însoțită de valuri de sălbăticie antisemită fățișă. Asemenea atrocități s-au înregistrat pentru prima oară în istoria recentă și în Germania. Iorga avertiza: Chiar și un om cu sînge rece, care nu se lasă purtat de nici o pornire, este de preferat entuziasmului gata să țîșnească
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
preveni unele dintre manifestările lui neplăcute. Dacă nu vom respinge trăsăturile naționale sau religioase din perspectiva noastră asupra lumii (Iorga ar fi folosit termenul de "naționalism cultural"), atunci vom putea fi cruțați de spectacolul "Întoarcerii celui alungat" și de toată sălbăticia și brutalitatea implicate de o asemenea "întoarcere". De Gaulle vizionarul (numit uneori "ultimul supraviețuitor al secolului al XIX-lea") avertiza: "Națiunea este realitatea cea mai importantă". Dacă este așa, atunci trebuie căutată o autoafirmare națională compatibilă cu umanitatea. Era oare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Tocmai începusem să uit de enervarea cu măsuța când am observat un bărbat care atunci cotise dinspre golf, înaintând pe drum, în direcția Capului Shruff. Era îmbrăcat într-un costum elegant, cu o pălărie din fetru moale, și arăta, în sălbăticia decorului înconjurător, discordant, ca o figură pictată academic într-un tablou suprarealist. Am urmărit din priviri aceasta ciudățenie. Pe drumul ăsta, pietonii sunt încă mai rari decât automobilele. După puțin timp, silueta a început să mi se pară familiară. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mâna încleștată de mâneca hainei mele. Eu ședeam relaxat, mulțumit să-i simt atingerea degetelor și a genunchiului. Ochii ei căpătaseră nuanța violetă, iar fața avea acea expresie de stranie încordare care, în tinerețe, îi dădea un atrăgător aer de sălbăticie. Acum, îi dădea un aer de nebunie. M-am pomenit zâmbind bucuros, din pricina senzației de siguranță pe care mi-o dădea mașina închisă, și din pricina vitezei. Mă copleșea încrederea unei evadări reușite, îi zâmbeam lui Hartley ca un smintit. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întrebat dacă e nebună, dacă mintea ei a luat-o complet razna, sau dacă nu-i decât o biată epavă, sau poate că devenise un gen de stranie făptură spiritualizată, rafinată de suferință? Să fi fost acel ciudat aer de sălbăticie al frumuseții ei din tinerețe, pe care l-am iubit și l-am venerat, primul impuls profetic al unei spiritualități nepământene? Există sfinți tainici cu destine stranii. Și totuși nu, era doar o epavă, o sărmană ramură frântă, a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]