1,925 matches
-
la informația care mă interesează? ― Ei, îți dai seama că nu țineam neapărat ca pasărea să zboare prea curând și nici într-un caz să tacă. O tot îndemnam să ciripească. Dante Negro izbucni iar în râs. ― Sărmana fată! ― De ce sărmană? Era așa de fericită că a găsit în mine un posibil înlocuitor. Tot vremelnic, din păcate! Dar asta o va afla mai târziu. Sau... n-o va afla. ― Ei! Ce vrea să spună privirea asta? Aș zice că fătuca... îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scuturau perucile unii spre alții într-un consens însuflețitor, când se treziră sub dușul unei păreri contrare. O voce singulară, dar deosebit de clară lua apărarea șomerilor. Nu-i învinuia, nu îi numea distrugători de mașini, nici ravagìì sau huligani, ci sărmani compatrioți, semeni șomeri, bieți oameni privați de sacrosanctul lor drept la muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în sens opus, și avea să se transforme de asemenea într-o mumie, privindu-se fără să se vadă, fiecare cadavru marcând o jumătate de drum. Moarte, vor uni nordul cu sudul „pământului pustiu“ din Tikdabra, limitele puterilor lor de sărmane animale ale deșertului. Ce speranță îi mai rămânea deci lui, care trebuia să meargă înainte cu două umbre de cămile fantomatice, sfârșite de oboseală, și un om care se dăduse bătut și pe care numai el, cu efort, îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și una de bogății, pe care nici măcar Șeherezada n-ar fi îndrăznit să și le imagineze vreodată. Era acolo, dar nu simți nici o bucurie văzând-o, ci doar o profundă neliniște și o tulburare de nestăpânit, căci, privind mumiile acelor sărmane ființe și observând expresia de teroare și suferință de pe fețele lor, era ca și cum s-ar fi privit pe el însuși după zece sau douăzeci de ani; poate după o sută, o mie sau un milion de ani, cu pielea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
femeii să facă ce-i spusese celălalt, și astfel ea îi dădu săculețul și hoțul fugi din oraș. Când cei doi negustori au aflat de înșelătorie și și-au dat seama că au rămas fără bani, au dat vina pe sărmana femeie și au dus-o la caid, cerând să li se facă dreptate. Acel judecător se dovedi a fi un om măsurat și inteligent, care ascultă ambele părți și, după o îndelungată gândire, pronunță sentința: — Eu cred că aveți dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui în prăvălia asta. Se vede c-o face cu inima îndoită, păi, tot foamea, tot ea te împinge la tot felul de măgării de care n-ai avea cum să fii mândru. Se încarcă de păcate, dijmuindu-i pe sărmanii pensionari care-și omoară plictiseala cu peștele, își ia un ban grămadă-n contul lor, Rafaele, în vreme ce tu vii degeaba pe gârlă, să te limpezești, să te răcorești... Tembelul ăsta ras în cap se bălăcește la șase dimineața cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o scroafă scărpinată pe burtă, și totodată ai trage nădejde că-n felul ăsta s-ar liniști până într-atât că n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu i-or mai fi rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor, încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jur-împrejur, păi, ce și-o fi zis nebunul, că n-or să-și pună mintea cu el? Dacă nu cumva tocmai asta urmărea în avântul lui masochist... Drept pentru care, i-au făcut pe plac, măturând pe jos cu el, sărmanul maestru. După o lună s-a întors în redacție cu torsul în vestă de ghips și cu bandaj peste frunte, ca un adevărat erou, maestre, să ne trăiești. Să vezi și să nu crezi, parcă tot nu l-au bușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar, apropiindu-mă de ușile duble ale sălii, am auzit-o pe Rachel, care nu ieșise Încă, strigând la cineva. N-o mai pomenisem să ridice măcar glasul la cineva, dar nu mă Înșelam: era chiar Rachel, care Își certa sărmana victimă cu toată convingerea. Am rămas pe loc, Întrebându-mă ce să fac. Nu distingeam ce spune și eram pe punctul de a coborî iarăși, când una dintre uși zboră În lături și Jeff se strecură afară, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se Îngustară puțin, dar continuă să vorbească de parcă Întreruperea nici n-ar fi existat. Știam că semnarea acelei mărturisiri era un mijloc de a-l scoate din Închisoare. Mintea nu-mi era limpede, iar ei m-au intimidat. — O, desigur, sărmană creatură fragilă și lipsită de apărare. Ei bine, sunt fericită că-ți pot oferi un public În fața căruia să-ți repeți spectacolul, am spus sarcastic. Dar Jeff? La asta te-ai gândit? Tot mai crezi că va minți sub jurământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută de suveran și pedepsită Într-un mod exemplar, oricare ar fi vinovatul. Cum să afli dacă nu știu ce cadiu sau guvernator de provincie nu profită de funcția sa pentru a se Îmbogăți pe seama celor sărmani? Prin iscoadele noastre, pentru că nu totdeauna victimele Îndrăznesc să se plângă! — E nevoie și ca aceste iscoade să nu se lase cumpărate de cadii, de guvernatori sau de emiri, să nu devină complicii lor! — Rolul tău, rolul de sahib-khabar, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a-i trimite, conform sfaturilor lui Djamaledin, un mesaj disperat prințesei Șirin. I-am vorbit În acest sens „mamei” mele, care mi-a dat dreptate; auzise vorbindu-se despre nepoata șahului asasinat, se spunea că era receptivă la suferințele oamenilor sărmani, propuse să-i ducă o scrisoare. Problema era să găsesc frazele pe care aș fi putut să i le adresez, fraze care, deși Îndeajuns de explicite, să nu mă fi trădat dacă ar fi căzut În mâini străine. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa cum pare să fie dorința dumneavoastră, În ceea ce ne privește pe noi, biserica catolică, apostolică și romană, vom organiza o campanie națională de rugăciuni ca să-i cerem lui dumnezeu să hotărască Întoarcerea morții cât mai repede posibil spre a scuti sărmana umanitate de cele mai mari orori, Dumnezeu are autoritate asupra morții, Întrebă unul dintre optimiști, Sunt cele două fețe ale aceleiași monede, de o parte capul, de cealaltă pajura, Așa stând lucrurile, poate că moartea s-a retras din ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar deodată imediat Îi trecu prin minte că soluția ar fi să Încalece mai Întâi el Însuși și apoi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
criză din istoria sa și ei vorbesc de schimbarea regimului, Eu nu m-aș Îngrijora, sire, nu fac decât să profite de situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt mai mult decât niște sărmani pescari În ape tulburi, A se adăuga, cu o lamentabilă lipsă de patriotism, Așa este, sire, republicanii au niște idei despre patrie pe care numai ei sunt În stare să le Înțeleagă, dacă Într-adevăr le Înțeleg, Ideile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un oarecare fenomen optic straniu, real sau virtual, moartea părea acum mult mai mică, ca și cum osatura i s-ar fi micșorat, sau poate că a fost mereu așa și doar ochii noștri, măriți de spaimă, fac din ea un gigant. Sărmana moarte. Ne vine să ne ducem să-i punem o mână pe umărul ei dur, să-i spunem la ureche, sau mai exact, la locul unde o avusese, sub osul parietal, câteva cuvinte de simpatie. Nu vă necăjiți, doamnă moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vă Înțeleg supărarea, primul eșec e cel mai greu de suportat, apoi ne obișnuim, În orice caz nu luați În nume de rău că vă spun să dea dumnezeu să nu fie ultimul, și nu din spirit de răzbunare, căci sărmană răzbunare ar fi ea, ar fi așa ca și cum am scoate limba la călăul care ne va tăia capul, ca să spunem drept, noi, oamenii, nu putem face mult mai mult decât să scoatem limba la călăul care ne va tăia capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
capul, nu este un copil, este pur și simplu scund, îmi amintesc, profesorul acela de istorie. Iată cum îmi răpește picioarele ei, o parte a trupul ei i se dăruiește, o trage ca și când ea ar fi vrut să fugă undeva, sărmanul său ajutor nu face decât să îmi amplifice și mai mult durerea care se cuibărise înăuntrul meu, apuc brațele ei, urmăresc pașii lui repezi, pentru a nu distruge compatibilitatea necesară a pașilor noștri. Când ajungem la mașină, sunt complet epuizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se petrece căderea ultimă și definitivă a Ierusalimului; războiul, Început cu o sută cincizeci de ani În urmă, e pierdut, creștinii vor trebui să Înceteze să-și mai poarte armele pe o câmpie destinată păcii și miresmei cedrilor din Liban, sărmani Templieri, ce s-a ales din toată această epopee a voastră? Duioșie, melancolie, pălirea unei glorii pe cale de Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică de comori ascunse? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
coifurile aurite, pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii mei templieri. Mi-am dat seama În seara aceea, la Pilade, ajuns la al cincilea whisky, că Belbo Îmi insufla ceva autoritate, că visasem, plin de sentiment (ce rușine), dar cu voce tare și că trebuie să fi povestit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și atât de răscolitor, de parcă-i întorcea stomacul pe dos. Își umplu plămânii de câteva ori cu aer proaspăt, gâfâind cuvinte de revoltă, până ce dădu cu ochii de tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alcătuiam fraze cu exemple bizare. Dacă trebuia să conjug un verb în propoziții, scriam de pildă "Floarea neagră văzu vulpea transparentă" sau "Eu lovesc verdele cu o vaca de piersici", având grijă ca, formal, exercițiul să fie corect. Bineînțeles că sărmanele profesoare înlemneau. Dar învățam foarte bine și luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat și îmi disprețuiam profund colegii. Scriam, desigur, și eu versuri în niște caiete, îmi începusem și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
subțire, care nu îndrăznește decât s-o sărute și o duce la cinema în locuri de trei rupii și opt annas. Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie da anglo-indieni sărmani; el, tânăr, aduce fetițe de școală în odaie și le pipăie în fața nevestei, însărcinată în ultima lună, care îi spune: ― Jack, iar ai să te turburi... În timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care îmi strânse mâna cu căldură și mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]