1,766 matches
-
preocupat de rezultatele la curse decât de diagnosticul lui. — Și care a fost diagnosticul? Fran se întoarse spre a-și face curaj. — Alzheimer. Sau cel puțin, probabilitatea să fie Alzheimer. — Alzheimer? Vocea lui Stevie era mai mult o șoaptă. — Oh, sărmanul meu Ralph! Pentru o clipă, se agățară una de cealaltă, sprijinindu-se reciproc, găsind alinare una în suferința celeilalte. Îi mai fac și alte analize, dar nu sunt semne prea bune. Trebuie să găsesc ajutor specializat pentru mama. Îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
defunct bogat și un colateral care îl ignoră, dar îl moștenește”, Fondane - altminteri, unul dintre animatorii externi ai avangardei românești din țară, pe care o susține cu poeme, eseuri și texte critice - afirmă că intenționează să traducă în franceză nuvela Sărmanul Dionis a lui Eminescu, că așteaptă să fie invitat pentru a proiecta aceleași filme de avangardă și că va reveni la scrierea în limba română abia atunci cînd editorii bucureșteni îi vor tipări volumele neapărute: Imagini și scriitori români, Caietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care, la rîndul său, se transformă Într-un șir de suspine. Sar În picioare și fug În casă, fără să-mi pese că Linda pare Îngrozită (bănuiesc că din cauza ingratitudinii mele), iar Michael, furios (Dumnezeu știe din ce motiv). Dan, sărmanul meu Dan, arată pur și simplu complet pierdut. Înăuntru, mă calmez și, de la adăporul camerei mele de baie, prin fereastra deschisă, ascult fiece cuvînt care se rostește afară. Îmi țin respirația și sînt atentă. — Ce e? Pot să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui de a-și găsi rădăcinile undeva nu-l va Împiedica să găsească fericirea. Dar, dacă discuți cu el, Richard va afirma Întotdeauna că e fericit. Îți va povesti despre noua sa idee pentru o serie de clipuri cu Jake (sărmanul, o să ajungă În familia asta de țăcăniți), Îți va spune că e minunată, că l-au abordat deja cîteva companii de producție și că Îi va aduce o avere. Apoi, dacă te consideră un potențial investitor, va Încerca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și spus motivul. Așa am aflat că ei culeseseră cadavrul lui Romilde. Nu căzuse în apă, ci se agățase între doi pinteni de piatră din fundul prăpastiei. Era în descompunere, dar nu lipsea nimic din el. - „Cine batjocorește pe cel sărman îl insultă pe Creator, cine se bucură de nenorocirea altuia n-o să rămână nepedepsit.“ Așa e scris, și așa am împlinit, după cum ne-a îndemnat rabinul Methibtha, mi-a zis, conducându-mă pe un povârniș spre locul care le fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ani. Toți s-ar gândi la câte lucruri aș fi putut face. Mama și tata l-ar regreta veșnic pe avocatul care n-aș mai fi, Meri și Poldo, pe comandantul care n-ar mai exista. Maja, pe avocatul sărmanilor care n-ar fi vreodată. Și astfel, nu va trebui să-și dea seama că eu nu voi deveni nimic din toate astea și nu vor fi dezamăgiți. Dar cine ar putea-o Înlocui pe Maja? Alte femei pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
argentiniancă italiancă, sugeră mama Matildei. — Argentinienii sunt ca și napolitanii, tăie scurt mama lui Lorenzo. Din câte-și amintea Maja, aceasta parcă era căsătorită cu un napolitan. — Napolitanii, continuă, sunt atât de distractivi, gândește-te la Toto, la Massimo Troisi, sărmanul, a murit atât de tânăr, dar argentinienii se aseamănă mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uită la ceas; era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține clipe de fericire, atât de puține clipe de iubire - iar acum avea să Împlinească cincisprezece ani, timpul fericirii se isprăvise pentru el. — Anne ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din nou categoriile temporale și spațiale pentru ilustrarea ieșirii din planul ficțional, ireal, realizându-se, printro conjuncție adversativă, o relație de opoziție contingentală. Ceea ce reținem din modul de încheiere a basmului este atmosfera echilibrată după ce s-a
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
alte magazine. Opticienii Îl atrăgeau Întotdeauna pe Ravelstein. Dar În acest domeniu nu era singurul. Potrivit unor statistici, femeile americane au În medie câte trei perechi de ochelari de soare. „O, nu e necesar să Întrebi de ce!” - așa cum sună vorbele sărmanului Lear când Își apără surplusul. Lui Abe Îi plăceau ochelarii; Îi cumpăra și În chip de cadouri. Îmi dăruise și mie o pereche din cei care se pliază și Încap Într‑un etui mic, bun pentru buzunarul de la piept. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în urmă. Luna era în primul pătrar și lumina ei cădea pe piatra cubică din curtea catedralei. Bătea în plin pe zidul de sud-vest al incintei și mitropolia părea o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-l readucem la viață, dar era mort țeapăn, cu gura căzută, cu un aer obscen de gaga. Am alergat jos la etajul întâi, unde locuiau dr. Epstein și mama sa. Doctorul era acasă. Dr. Epstein l-a tratat pe sărmanul Krapptauer destul de dur, l-a forțat să ne demonstreze la toți cât de mort era. Epstein era evreu și am crezut că Jones sau Keeley or să-i spună vreo câteva în legătură cu felul în care îi dădea pumni și ghionturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de cancer exploziv sau de șerpi cu piele dură care locuiesc în gheizere?! Tot atât de încet ca la venire, grupul se destramă. Unii nu cred că întâmplările înfățișate sunt minciuni, stau într-un echilibru precar între acceptare și respingere, iar Kjus, sărmanul, se află la limita capacităților sale imaginative. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o fostă ascultătoare entuziasmată. Îi place atât de mult atmosfera asta neverosimilă în care se găsește, căci, sub efectul alcoolului, el combină falsitatea celor relatate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
specifică modului propriu de existență al materiei structurate la nivele inferioare, supuse imperativului temporal al legii ciclului entropic. La nivelul materiei nestructurate, în haosul preformal nu poate fi concepută noțiunea de spațiu și timp, așa cum filosofa și Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis („Nu există nici timp, nici spațiu”). De asemenea in textele citate de Mircea Eliade în Yoga nemurire și liberate se observă că brahmanii, considerând că Sinele și lumea sunt veșnice, postulează posibilitatea regăsirii lumilor pierdute și a Sinelui: „Acela
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
românești, după ce alții înaintea lui au încercat o asemenea operă extrem de greu de realizat. El este un mare artist al operelor scurte în perioada interbelică. Câteva titluri ne fac să ne ducem cu gândul la nuvele filozofice cu elemente fantastice, Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Așa cum Dionis pendula între real și vis încercând să schimbe spațiul și timpul, la fel Mircea Eliade realizează în nuvelele sale pendularea omului între sacru și profan, între realitate și vis, între real și ireal. Miturile
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
2004 Eliade, Mircea - La țigănci, Editura Tana, București, 2005 Eliade, Mircea Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2008 Eliade, Mircea Aspecte ale mitului, colecția Eseuri, Editura Univers, București, 1978 Eliade, Mircea Yoga-nemurire și liberate, Editura Humanitas, București, 2006 Eminescu, Mihai - Sărmanul Dionis, Editura Dacia, colecția Educațional 2008 Bibliografie critică: Mioc, Adrian Problema timpului în opera lui Eliade, Editura Marineasa, Timișoara, 2001 Reportaj din Revista Română “Imagistica și simbolistica infernului în La țigănci de Mircea Eliade”, nr. 3(49), 2007 Ruști, Doina
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
O singură lovitură. Unghiul potrivit. Moartea trebuie fi fost aproape instantanee. Se ridică În picioare și rosti câteva cuvinte care aveau să reprezinte cel mai apropiat lucru de-o rugăciune pe care urma să le primească tânărul În dimineața aceea. — Sărmanul nefericit. E-un tânăr arătos și e-ntr-o stare fizică excelentă. Aș spune că a fost atlet sau cel puțin cineva care se Îngrijea foarte bine. Se aplecă din nou deasupra cadavrului și, cu un gest ce păru straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oameni cu dispreț, cu dezgust, chiar și cu furie, dar Brunetti nu-i putea niciodată vedea fără să le suprapună imaginea propriilor săi strămoși, stând la cozi asemănătoare, ei Înșiși abia Îmbrăcați, prost Încălțați, vorbind stâlcit limba. Și, aidoma acelor sărmani nefericiți de acolo, dornici să curețe mizeria și să crească progeniturile oricui i-ar plăti. Urcă scările spre biroul său de la etajul patru, urând bună-dimineața unuia sau la doi oameni, Înclinând din cap spre alții. Când ajunse la birou, verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
timp să se distreze. Sper că familia ei să nu creadă povestea asta. Paola dădu glas gândurilor lui. Dacă poliția și armata Îți spun ceva, ești Înclinat să-i crezi. Și sunt sigură că a părut foarte real, foarte convingător. — Sărmanii oameni, spuse el. — Ai putea... - se Întrerupse, amintindu-și că Patta Îi spusese soțului ei să nu se implice În asta. — Dacă pot. Și așa e destul de rău că a murit. Nu mai e nevoie să și creadă asta. — Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ei unul pe celălalt. Atunci nu Înțelese cu adevărat asta, prea emoționat de veste ca să Încerce să Înțeleagă engleza. Însă imaginea Îl lovi acum, când lumina lunii se Întindea peste lagună ca argintul bătut Într-o foiță diafană. Iar Ruffolo, sărmanul, nesăbuitul de Ruffolo, zăcea mort la picioarele lui. Șalupa se auzi de departe și apoi țâșni afară din Rio di Santa Giustina, cu girofarul albastru de pe cabina din față pus În funcțiune. Își aprinse lanterna și-o Îndreptă pe direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și Viscardi. Vedea acum, de asemenea, că amenințarea lui Viscardi nu avusese nici o legătură cu investigația pe care Brunetti o făcea asupra spargerii de la palazzo. Investigarea uciderii celor doi americani fusese cea la care se referise Viscardi, crime cu care sărmanul, nătângul de Ruffolo nu avusese nimic de-a face, crime care el știa acum că urmau să rămână pentru totdeauna nepedepsite. Gândurile i se Întoarseră de la cei doi americani morți la Ruffolo, care nimerise În sfârșit ceea ce el credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Clopotele de la biserică tăcură, slujba de la Vecernie se sfârșise, dar dangătul lor de bronz continuă să vibreze în văzduh vălurind. Se înnoptase. In pat, culcat cu fața în sus, repeta cu grijă tot ce avea de făcut a doua zi. Sărmanii cimitirului îl cunosc pentru inima lui bună, îi dau binețe cum îl văd, de la distanță. Dar, cel mai mult îl așteaptă bătrânica fără grai... De ea, Iorgu are cea mai mare grijă. -Mâine-i Duminică... mâine-i Sfânta Maria, și ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așa? Mai pune una. Îmi pune. O sorb. Întreb, de gazdanevastă: mai merge una? Mai! Pune-i! Îi pune. O suflă. Dumneata?, fac, eu, spre bărbatu-său. Da, răspunde, el. Pune-i, mă, și lui; de ce-l lași să sufere, sărmanul de el?! Nu, că nu-s sărman; da... ia mai pune una! De colo, nevastă-sa: și mie, că tare-i gustoasă și plăcut mirositoare! Da’ repede, că ne grăbim. Hai, zic eu, mai punemi și mie, una, că, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a pus, cel de sus, mâna-n cap! Și, cum se bucura, atât de tare, autorul Sandu T. Leagă, singurel, În camera de creație, numai, că, iată, sună, alarmant, telefonul. Ridică receptorul. Și, bine că era În fund, fiindcă, altfel, sărmanul bucuros, putea cădea, În vreun fel, neprevăzut, și se putea traumatiza, doamne ferește, destul de grav. Speriat de vestea care i se comunicase de la celălalt capăt al firului, Întrebă, zăpăcit: ce? Nu-nțeleg ce-mi tot spui, tu, de-acolo. Sponsorul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]