1,053 matches
-
Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim (26 decembrie 1887 - 4 ianuarie 1970) a fost o pictoriță săsoaică. S-a născut pe 26 decembrie 1887, în Marienburg (astăzi Feldioara), fiica lui Dr. med. Arthur Soterius von Sachsenheim (din familia nobiliară săsească Soterius von Sachsenheim) și a Wilhelminei, născută Gust. De la o vârstă mică, a arătat talent artistic și părinții săi au susținut-o să urmeze o carieră în acest domeniu. După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Bodendorf (astăzi Bunești), primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie. Petrus s-a căsătorit de două ori, prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Villa Clus”, adică Clujul de azi, „loc închis” [de dealuri]. Fânul pentru vitele lor îl primeau din Fânețele Clujului, iar pășunile lor se întindeau până în hotarele Feiurdeniului de azi. Sașii au denumit aceste locuri Viehherde adică „cireadă de vite”. Din săsescul Viehherde, ungurii au numit-o Fyerd, după care românii i-au spus Feiurd. În Monumenta Vaticana Historia Regioni Hungaria, ilustrația din anii 1281-1375 la seria I, vol. 1, pag 113, numele comunei este scris cu litera V, adică „Vau” nemțesc
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
maistrul Bakos János și tovarășii săi de muncă din Macău. Au tencuit pereții, interiori și exteriori, ai bisericii și ai turnului, au confecționat ferestre noi la biserică și turn și au reparat orga veche, cumpărată în anul 1844 de la biserica săsească din Cluj. Tot atunci au cumpărat un clopot nou de 203 kg în locul celui rechiziționat în timpul primului război mondial. În anul 1942 biserica a fost acoperită cu țiglă. Alte lucrări de reparații au avut loc în anul 1951. După șase
Biserica reformată din Dumbrava () [Corola-website/Science/329633_a_330962]
-
(20 aprilie 1941, Aita Mare - 13 mai 1970, Baraolt) a fost un poet, disident anticomunist din Transilvania. s-a născut la Aita Mare, crescut de tata săsesc si mama de etnie maghiară. Tata, Frigyes Moyses a murit în 1945, după care mama a întreținut familia, în condiții foarte sărace. Márton a avut doi frați mai mari, Frigyes și Piroska, și o sora mai mică, Éva. Mama, născută
Márton Moyses () [Corola-website/Science/329969_a_331298]
-
Biserica evanghelică fortificată din Pelișor din comuna Bârghiș, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Pelișor, mai demult "Măgărei, Măgărău, Măgria" (în dialectul săsesc "Muegeroi, Mogerâ", în , în ), este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bârghiș. Prima atestare documentară a așezării este în anul 1357, an în care satul aparținea de posesiunile greavilor din Alțâna
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
De-a lungul istoriei sale, Pelișorul a avut o mulțime de dispute cu Biertanul, o localitate mult mai mare cu o populație numeroasă. Astfel, până în secolul al XIX-lea, Biertanul și-a revendicat dreptul asupra diferitelor parcele de pământ. Universitatea Săsească a interzis în anul 1676 locuitorilor din Pelișor să părăsească satul fără ca aceștia să renunțe la întreaga proprietate a lor. Cu toate acestea, în anul 1696 localitatea avea deja 15 gospodării părăsite. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a avut
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
Biserica evanghelică fortificată din Cincșor din comuna Voila, a fost construită începând cu secolul XIII. Ansamblul care cuprinde biserica evanghelică și incinta fortificată figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Cincșor , mai demult "Cincu Mic", "Șincșor", "Șinchișor" (în dialectul săsesc "Kli-Schink, Klišink", în , în trad. "Hanul Mic", în ) este un sat în partea de vest a județului Brașov, la contactul podișului Podișul Hârtibaciului cu Depresiunea Făgărașului. Aparține de comuna Voila. Biserica evanghelică din Cincșor se află în satul Cincșor, județul
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
de comuna Voila. Biserica evanghelică din Cincșor se află în satul Cincșor, județul Brașov, la 14 km de Făgăraș și 3 km de Voila. De la Brașov sunt cca. 80 km, distanță similară cu cea Făgăraș - Sibiu. În anul 2011 comunitatea săsească a satului mai era compusă din 22 de locuitori. Așezarea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1377 în listele fiscale papale ("Rudbertus de Parvo Promotorio"), cea de a doua menționare fiind în 1434 cand apare sub numele
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor incursiune în Țara Bârsei. Urmele vechii biserici au identificate cu ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească crește o dată cu venirea în localitatea a unui nou val de coloniști. Ca urmare, sătenii construiesc o a doua biserică în jurul anului 1280 în interiorul fortificat al teutonilor. Numele inițial al bisericii a fost "Heling Kreuz Kirche", în traducere Biserica Sfintei Cruci
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
Biserica evanghelică fortificată din Hărman, comuna Hărman, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, . Hărman mai demult "Herman" (în dialectul săsesc "Huntschprich", în , în trad. „Muntele mierii“, în , în ) este un sat în partea de est a județului Brașov, în Depresiunea Brașov. Reședința comunei Hărman. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
de la un rege maghiar, Solomon, care în fuga lui de urmăritori, ar fi sărit cu calul peste valea ce străbate cele două stânci, regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică (cetate dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de "„Între Chietri
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, și este compus din biserica evanghelică, turn (pe fosta incintă interioară) și incintă fortificată, cu două turnuri, turn de poartă, catalogate după cum urmează: Ațel, mai demult "Oțel" (în dialectul săsesc "Hätselderf, Hâtseldref", în ,în , se pronunță "Ețel"), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Este reședința comunei Ațel. Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că episcopul
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
din "Terra Medies". Denumirea germană ortografiată "Hetzeldorf" datează din 1423. În anul 1466 a obținut din partea regelui Matei Corvin "ius gladii" (dreptul de a condamna la moarte), precum și dreptul de târg săptămânal. A fost una din cele mai înfloritoare comunități săsești din Scaunul Mediașului. În biserică, pe peretele estic al corului există o inscripție veche care furnizează numeroase date istorice din perioada 1142 - 1577. Comunitatea din Ațel a câștigat din anul 1471 privilegiul ca pe timp de război să-și păstreze
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
veche care furnizează numeroase date istorice din perioada 1142 - 1577. Comunitatea din Ațel a câștigat din anul 1471 privilegiul ca pe timp de război să-și păstreze o treime din trupele furnizate armatei, pentru apărarea localității. Ca în majoritatea satelor săsești din Transilvania, astăzi mai sunt în sat doar câțiva bătrâni sași care locuiesc lângă azilul vecin cu biserica. Biserica a fost supusă vandalizărilor și furturilor repetate. Pe fațada de la intrare stă mărturie vremurilor războinice inscripția: ""Ein feste Burg ist unser
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
din Richiș, din comuna Biertan din județul Sibiu, a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Biserică figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cu următoarele obiective: Richiș mai demult "Richișul, Richișdorf, Râchișdorf, Rechișdorf, Răchișdorf" (în dialectul săsesc "Rechesdref, Reχestref", în , în ), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comună Biertan. Se poate ajunge din Sibiu, pe două rute: La Richiș există o foarte interesanta basilica gotica veche de peste 500
Biserica fortificată din Richiș () [Corola-website/Science/327229_a_328558]
-
Brașov, a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, anexe, incinta fortificată și un turn este monument istoric, . Mercheașa, (în dialectul săsesc "Streitfert, Štret'tfert", în , în ), este un sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
Conform recensământului din 2011, după etnie locuitorii se împart în: 66033 români, 57532 maghiari, 202 germani, 3110 țigani, 7110 necunoscută. În municipiul Târgu Mureș trăiește cea mai mare comunitate maghiară urbană din România, care datează încă din Evul Mediu. Cronica Săsească din Brașov, care a fost tipărită în anii 1847-1848 spune că localitatea a fost fondată în 1004, în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Biserica evanghelică din Vărd este situată în satul Vărd, din comuna Chirpăr, județul Sibiu. Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010 sub codul . Vărd, mai demult "Vordu" (în dialectul săsesc "Wierd, Viert", în , în ) este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Chirpăr. Așezarea se află la doar cinci kilometri de Agnita. Prima atestare documentare este în anul 1319 într-un document
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
doi. Boleslav a ignorat tratatul, și-a reînnoit atacul din 1072 și a refuzat să plătească tribut din Silezia pentru Sfântul Imperiu Roman. Henric al IV-lea a pregătit o campanie împotriva Poloniei, dar a fost lovit de izbucnirea rebeliunii săsești din 1073. Având în vedere implicarea sa în Boemia și în afacerile din Kiev, Boleslav a neglijat interesele Poloniei, fiind interesat de coasta Mării Baltice. Pomerania de Vest, a fost pierdută. Când Hildebrand de Sovana, un dușman al împăratului german, a
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
tronul, forțându-l să plece in exil. Stanisław a fost ales rege din nou după moartea lui August, în 1733, cu sprijinul Franței și a nobilimii poloneze, dar nu și de vecinii Poloniei. După intervenția militară a trupelor rusești și săsești, acesta a fost asediat în Danzig și a fost din nou forțat să părăsească țara. Pentru tot restul vieții sale, Stanisław a devenit un conducător de succes și foarte popular în Ducatul de Lorena. Elector de Saxonia ca și tatăl
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
-lea emite ordonanța din 22 august 1785 care suprima șerbia. Suprimarea definitivă a iobăgiei a avut loc abia în 1848. În ajunul revoluției de la 1848, din cele 1.960 de sate din Transilvania, mai puțin cele din scaunele secuiești și săsești, nu mai puțin de 1.866 erau sate de iobagi.
Șerb () [Corola-website/Science/330780_a_332109]
-
Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]