5,379 matches
-
noastră experiență din aceeași perioadă. Străzile înguste, înțesate de turiști, piețele publice cu fântâni arteziene, una din ele donată de venețieni, pavajul omniprezent, diversitatea produselor comerciale, vechimea instituțiilor culturale (o universitate și o bibliotecă din sec.XVII, muzee) răscolesc în săteanul din România stări sufletești greu de definit: entuziasm, mirare, frustrare etc. Și ca să probeze continuitatea ingeniozității înaintașilor, urmașii maeștrilor de demult au ridicat pe zidurile construcțiilor medievale nivele noi, în stil modern, în confortul cărora coexistă cu trecutul. Și toate
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358507_a_359836]
-
sale și în primul rând un om cu suflet mare. “Nu pot decât de bine să-mi amintesc de popa Tatu - spune nea Mitică - nimeni nu avea o vorbă rea de spus de el și de doamna Eudochia. Nu exista sătean care să fi avut nevoie de sfatul sau sprijinul său, să nu-l primească! Era trup și suflet pentru obștea sătească, doar era fiu de primar! Îmi aduc aminte cum doamna preoteasă le învăța pe fete lucru manual, gospodărie și
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
nou opincile din piele argăsită de bou, hainele de lucru și porni spre prundul vacilor, unde se împărțeau oile. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el, să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. Lume multă ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare țăran ce-și încredințase animalele acelui cioban aștepta la rând să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
fi tu copila ai mică a lui Ditu lui Ionu’ lui Ion Niculii ? » - mă-ntreabă un vecin cu privirea sfredelitoare, pe care mi-l amintesc de la sapă, de la locul nostru din „râpă”. În întrebarea sa, Gustinul Melentii - așa se numește săteanul cu pricina - mi-a pomenit fără dificultate strămoșii până la a treia generație. Îmi vine să-i pup mâna și să-i răspund cu « onoarea e de partea mea ». Și mă simt ca la decernarea premiilor Oscar... Pe drumul spre “tânărog
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
la Gropeni, nu este în nici un fel o înjosire, cu atât mai mult cu cât deșteptul satului nu a existat niciodată. Prin urmare, până la această vârstă, optsprezece ani, făcuse ceva școală, nu mai mult decât majoritatea, apoi fusese angajat văcar. Sătenii au ei o intuiție când este vorba de asemenea munci de răspundere. Într-adevăr, Culae era cinstit, în limite rezonabile desigur, nu mai harnic decât alții, iar vitele îl plăceau foarte mult considerându-se perfect compatibile cu el. O singură
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
nu am face decât să periclităm istoria acestor plăpânde plante, migrate aici de-a lungul mileniilor. Nu poți parcurge itinerariul ecoturistic, fără a vizita comuna Svinița, o fostă colonie sârbească, azi locuită de populație vorbitoare de limbă sârbă. Tot aici, sătenii „fabrică” dulceața de smochine după o rețetă numai de ei știută. Piesele de port popular specifice populației sârbești din România sunt păstrate în micul muzeu aflat în Școala din Svinița. Un exemplu în acest sens, este traista de lână, principala
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
exista credința că protejează familia de rele. Oamenii se puteau înfrupta din bunătățile pregătite abia după ce acestea erau sfințite de către preot în timpul Liturghiei. Abia așteptam clipa aceasta, clipa degustării bucatelor... Luni, a doua zi de Paște, la Purani de Videle, sătenii mergeau la cimitir unde făceau pomana morților. Pe terenul aferent cimitirului se așezau mese pe care fiecare gospodar așeza bucatele pregătite pentru pomană. Îmi reamintesc, deși e o amintire foarte veche, cum bunicuța mergea cu sarmalele și ciorba în oale
PURANI DE VIDELE-CIOCNITUL OUĂLOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344703_a_346032]
-
ILIA POLEC Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ilia Polec Când veneam din sat spre casa noastră părintească de pe deal, treceam pe lângă o gospodărie cu multe acareturi în jurul ei, ale unui sătean numit Ilia Polec. Numele lui Polec (poleak, polonez) i se trăgea de la tatăl său. De fapt, iată cum au fost treburile: La un gospodar destul de înstărit, Polec, a fost angajată o slujnicuță, venită tocmai de la Arbore, de pe lângă Humor. Cu acea
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
de la biserică și nimic n-a fost mai frumos acasă, la localnici, decât desfășurarea sărbătorilor. M-am spălat pe obraz cu apa în care s-au pus un ou roșu sfințit și un bănuț de argint, pentru ca să fim (cum spun sătenii ) tot anul sănătoși, roșii în obraji, ca oamenii de la munte și (poate!) mai cu bani, mai înstăriți. La masă cu gazdele (nu înainte de a lua anafura sfințită), am mâncat pasca și am ciocnit ouă roșii “cap în cap”. Asta, în
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
nu pleacă niciodată cu mâna goală. Nu mai vorbesc de gospodăriile despre care se află că au rămas nelocuite, fie și numai câteva zile, că atunci părinții lor sunt în stare să le golească una două, ca pentru văruit. Un sătean își cumpărase loc de casă pentru copii, ridicase acolo o locuință și până să-și dea seama ce și cum, i-au furat din vechea locuință și soba de teracotă, în timpul nopții desigur. Așa se face că tot ei își
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
rufe, prăpăditule și le-ai dat la fier vechi. Nu m-am dus eu să le caut și a trebuit să le mai plătesc o dată de parcă le-ași fi cumpărat de noi? Și de multe ori i-am auzit pe săteni plângându-se de ei: - Aveam spalieri de metal la vie și mi-au scos o groază din ei și i-au vândut. - Eu aveam o bucată de țeavă înfiptă la hotarul cu vecinul, să nu ne mai certăm unde se
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
alături de noi: în București ne vom întâlni la ora 14:00, în zona Piața Muncii, cu cei care consideră că nu se descurcă să ajungă singuri până la Argedava. Pentru cei care vor merge singuri, este suficient să-i întrebe pe săteni, odată ajunși în localitatea Popești, unde este cetatea și o vor găsi. Întâlnirea finală și primele informări pe care le vom face despre Argedava vor fi la ora 15:00, la fața locului. Telefon pentru detalii legate de ajungerea la
VINO ALĂTURI DE MINE LA ARGEDAVA – DUMINICĂ, 2 SEPTEMBRIE 2012 – LA DOAR 17 KM DE BUCUREŞTI de DANIEL ROXIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359070_a_360399]
-
aduceți aminte că i-a zis lui Pandelică, de la început: „Vreu să fiu sigur de ei, boierule, ca să nu uitați de pariu. La mine sunt ca și la dumneata!” Floreasca a-ncasat banii pentru băutura cu care-i cinstise boierul pe sătenii din cârciumă, dar mulți veniți, după aceea, ca la semnal, de nu mai încăpeau în salon, că se dusese vestea din om în om: „Azi în crâșmă-i mare zaiafet, conașu Pandelică plătește chefu’ la bufet”. - Coană Marița, primește din partea
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
aduceți aminte că i-a zis lui Pandelică, de la început: „Vreu să fiu sigur de ei, boierule, ca să nu uitați de pariu. La mine sunt ca și la dumneata!” Floreasca a-ncasat banii pentru băutura cu care-i cinstise boierul pe sătenii din cârciumă, dar mulți veniți, după aceea, ca la semnal, de nu mai încăpeau în salon, că se dusese vestea din om în om: „Azi în crâșmă-i mare zaiafet, conașu Pandelică plătește chefu’ la bufet”. - Coană Marița, primește din partea
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
acest cuvânt ascunzând în el o lume, o chintesență a vorbirii, aproape o formulă magică, rostită scurt, pe care doar interlocutorul o putea descifra, ș.a. Încuviințare sau negație, formula „vezi-ți de treabă”, rostită frecvent în vorbire, era folosită de săteni, după caz, nu ca o admonestare pentru cineva care-și vâră nasul în treburile altuia, ci ca o modalitate de întreținere a conversației. Limbajul este plin de umor și de tâlcuri pe care doar siliștenii le înțeleg. Modul de receptare
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
mămăligă, se grăbea să înfulece brânza, pentru a putea apoi reclama nefirescul situației: „Ete, mamă, că mănânc mămăliga goală.” Era un joc, dar și o treabă serioasă, de vreme ce te puteai scula sătul de la masă.” Sae Preda evocă vechile ritualuri ale sătenilor din sărbătorile de Paște și de Crăciun, dar și obiceiul dansului popular numit Călușul, „cu Mutu cel nebun îmbrăcat în femeie, sau să asiști la spălatul de Rusalii, când femeile scoteau în bătătură scăunelul, cazanul cu apă, un braț de
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
stat...” Sârguința cu care Sorin Preda așează cap la cap aceste dezvăluiri, unele uluitoare, despre momentele importante din biografia lui Marin Preda, este mai mult decât meritorie. Pentru aceasta el utilizează mai multe categorii de informații: prin viu grai, ale sătenilor care mai trăiesc încă, scrisorile scriitorului, interviuri cu unele persoane din familie, alte mărturii adunate sub genericul, atât de cunoscut din roman, „Poiana lui Iocan”. De multe ori, Sorin Preda întrerupe discuțiile cu interlocutorii actuali ai Poienii lui Iocan, ca să
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Gheorghe fac parte doine, purtate, învârtite, compoziții proprii, cântece de suflet și de joc. În ciuda distanței mari care o desparte de Hodac, a răspuns cu plăcere invitației de a participa la festival unde este așteptată cu drag de rude, prieteni, săteni. Leontina Pop de mică a avut plăcerea de a asculta muzică la munte, pe uliță, la biserică, în Școala Generală cânta la serbările școlare, a urmat Liceul Forestier de la Târgu Mureș, deoarece tatăl ei era țapinar. Toată viața a ascultat
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
frumoasa sa soție, inginer zootehnist. Ei s-au cunoscut încă din primii ani de facultate, iar în anul patru de studii și-au unit destinele prin căsătoria civilă. La sosirea lor în toamna anului 1967, în cadrul ceapeului cum îi spuneau sătenii, fiecare dintre cei doi specialiști au fost repartizați să răspundă, Victor de sectorul agricol, iar Ramona de cel zootehnic, sub directa subordine a inginerului șef Tudor Șes, om la vreo treizeci și cinci de ani, venit în comună prin transfer politic de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
materialul seminal”, motivase el. Așa s-a făcut că a doua zi, împreună cu șoferul molotovului, cei doi tineri au luat drumul Constanței, pe șoseaua ce lega comuna cu drumul național 87, în localitatea 23 August. Această șosea era făcută de către săteni din piatra scoasă din cariera locală, în zilele de corvoadă către primărie, pe când nu erau încă aduși cu forța în C.A.P. Era plină de hârtoape, însă se circula binișor, inclusiv cu autobuzul care avea curse zilnice, de la Mangalia sau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
AȘA-I ROMÂNUL ! Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Care? Români suntem toți. Între granițele țării sau aiurea. Cu cetățenie sau fără datorată voturilor diasporei ne la locul lor. Orășean sau sătean, cu concepții și aspirații foarte diferite. Tot români sunt și transilvănenii. Chiar? Nu ! Români sunt numai aceia care agreează partidul aflat vremelnic la conducerea țării. Ceilalți sunt „eretici”. Termenul l-am preluat din domeniul clerical dar este perfect adaptabili. Dacă
AŞA-I ROMÂNUL ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360515_a_361844]
-
de-o boală. Totul este să aibă un loc de muncă care este un drept, în consecință neasigurat de politicieni. Oricum orășenii măcar caută un loc de muncă, articol din ce în ce mai rar deoarece nu este inclus în „marea binefacere reclama comercială” Sătenii au alt regim. Ei își produc singuri hrana și mai au retrograda concepție că „apa de izvor” ar fi cea mai bună băutură. Cine are posibilitatea o îndulcește cu o picătură de vinișor creat tot prin propria muncă în vii
AŞA-I ROMÂNUL ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360515_a_361844]
-
de care este plin eterul. La sat există însă o problemă. Românul este așa dacă și numai dacă are o parcelă de pământ pe care să o lucreze. Cum în satele unei părți ale țării numai o mică parte din săteni sunt proprietarii pământului rezultă inerent că majoritate sătenilor sunt muncitori agricol făcând parte din „proletari din toate țările uniți-vă” Dar nu se unesc, cum nu o fac nici proprietarii de pământ ca să aibă recolte mai bogate făcând investiții în
AŞA-I ROMÂNUL ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360515_a_361844]
-
însă o problemă. Românul este așa dacă și numai dacă are o parcelă de pământ pe care să o lucreze. Cum în satele unei părți ale țării numai o mică parte din săteni sunt proprietarii pământului rezultă inerent că majoritate sătenilor sunt muncitori agricol făcând parte din „proletari din toate țările uniți-vă” Dar nu se unesc, cum nu o fac nici proprietarii de pământ ca să aibă recolte mai bogate făcând investiții în utilaj și irigații. Ca să nu plătească orășenilor impozite
AŞA-I ROMÂNUL ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360515_a_361844]
-
uite și să-i neglijeze și astăzi. De fapt, conducerea română de ieri și de azi pare hotărâtă să-și neglijeze eroii și chiar să-și ucidă sufletul... Vasile Soimaru a vizitat zonele unde s-au dat luptele și unde sătenii i-au spus că la fiecare arat de primăvară ies la iveală oasele fraților noștri martiri. Și nimeni nu le adună! Nu există nici măcar o cruce înălțată de oficialitățile românești la locul sacrificiului. În prima sa călătorie la Cotul Donului
„COTUL DONULUI 1942” ŞI ALBUMUL „ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI” de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360500_a_361829]