5,426 matches
-
altă parte acest tratament pare a se conjuga imperativ și cu "un incomod ghem al politicii", care cerea ca Eminescu să fie "sacrificat", iar "existența civilă" a poetului, ziarist la "Timpul", să înceteze. Urma ca "existența civilă" a poetului (prima sacrificare) să fie înlocuită cu mitul poetului, prin ceea ce avea să fie poezia lui Eminescu, apărută în primul volum, îngrijit de Maiorescu. Ciudățeniile destinului (sau ciudate aranjamente, după opinia istoricului) fac ca această exilare a poetului din cetate să fie explicată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maiorescu), demersul esențial, de istorie literară, pare a fi acela de a clarifică anume evenimente din anul 1883 al existenței eminesciene, în numele unei coerențe pe care istoricul o vede a transcende, însă, epoca. II. Partea a doua a volumului Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Civitas, Chișinău, 1999) descrie istoria destinului eminescian după moartea poetului, a celui intrat foarte devreme în manualele școlare ale timpului. Este destinul eminescian ferit de sacrificări după moartea sa? Theodor Codreanu încearcă să demonstreze că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transcende, însă, epoca. II. Partea a doua a volumului Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Civitas, Chișinău, 1999) descrie istoria destinului eminescian după moartea poetului, a celui intrat foarte devreme în manualele școlare ale timpului. Este destinul eminescian ferit de sacrificări după moartea sa? Theodor Codreanu încearcă să demonstreze că nu, ci acest gen de continuă sacrificare se menține, deși ne-am așteptat ca după dispariția ființei fizice a poetului, timpul, impersonal și rece, să-și spună cuvântul. Ei bine, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Chișinău, 1999) descrie istoria destinului eminescian după moartea poetului, a celui intrat foarte devreme în manualele școlare ale timpului. Este destinul eminescian ferit de sacrificări după moartea sa? Theodor Codreanu încearcă să demonstreze că nu, ci acest gen de continuă sacrificare se menține, deși ne-am așteptat ca după dispariția ființei fizice a poetului, timpul, impersonal și rece, să-și spună cuvântul. Ei bine, ne spune istoricul literar, lucrurile nu au stat așa și poetul prevăzuse acest lucru prin forța vizionarismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoria literaturii române, încă din timpul vieții (vezi Direcția nouă...). Dar Eminescu n-a avut geniu, spune acest Grama, ...geniul poetului este un rezultat al mitizării orchestrate de către Junimea și Titu Maiorescu. lată, așadar, punctul de pornire către o nouă sacrificare a poetului (începută cu cea a ființei fizice!). În acest context, nici contemporaneitatea noastră nu este mai brează, ne spune Theodor Codreanu. Și acum se încearcă noi "despărțiri" de Eminescu, fie că ele au în vedere omul Eminescu, supus greșelilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai puțin cunoscute din perioada tragică a existenței lui Eminescu, cea cuprinsă între 1883-1889, ar fi acestea: N. Georgescu A doua viață a lui Eminescu, Ed. Europa Nova, 1994, Misterul morții lui Eminescu de Ovidiu Vuia, Ed. Paco, 1996, Dubla sacrificare a lui Eminescu de Th. Codreanu, Ed. Macarie, 1997 și Înspre alt Eminescu, de Ion Filipciuc, Ed. Augusta, 1999. Ultimele două preiau interpretativ sugestii și date sporadice din cele anterioare, care, la rândul lor, alteori, au în vedere lucrarea Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plauzibile. [...] În Misterul morții lui Eminescu, Ed. Paco, 1996, medicul român Ovidiu Vuia, stabilit din 1970 în Germania, argumentează cu autoritatea specialistului neuropsihiatru, că Eminescu nu a suferit de nici o boală ereditară. [...] Deși împărtășește aceeași perioadă a vieții poetului, Dubla sacrificare a lui Eminescu, de Theodor Codreanu, Ed. Macarie, 1997, dezvoltă o viziune deseori polemică și mult mai dinamică, în comparație cu celelalte două studii pe care le-am abordat în ordine cronologică. Cercetătorul profită loial și declarat de ascendentul temporal și documentar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a realității impuse de forțe oculte, el însuși se socotea, după 1883, "un om sacrificat". Care ar fi concluzia cărții de față, în prelungirea celorlalte două prezentate până acum? Spre rușinea noastră, poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2000 VARVARIENII, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1998 Simion BOGDĂNESCU Theodor Codreanu Prozator și poet de idei Am acum lămurita încercare de a rosti prin pană despre scriitorul-profesor Theodor Codreanu, critic literar prestigios (Eminescu Dialectica spiritului, Modelul ontologic eminescian, Provocarea valorilor, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eseu despre Cezar Ivănescu), maiorescian în logica internă a interpretării creației, intenționând și reușind, în genere, o critică totală. Dar dumnealui, deși crede că a eșuat ca prozator (a debutat cu romanul Marele zid), cum insistă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cam tot ce trebuie despre Cezar Ivănescu și opera sa. De aici se va pleca, probabil, în viitor în orice lucrare de interpretare a universului liric al poetului. Publicându-l încă o dată pe Theodor Codreanu mă gândesc și la Dubla sacrificare a lui Eminescu, din anul 1997 -, Editura Macarie din Târgoviște (director: Mihail I. Vlad) face culturii române, literaturii în speță, un mare serviciu: Cezar Ivănescu este, în orice caz, una din cele mai mari valori ale scrisului românesc. "Amurg sentimental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rânduri s-a aflat în contra curentului, sau poate tocmai de aceea, Theodor Codreanu după 1989 a fructificat cel mai bine libertatea de exprimare, în materie de eminescologie, devenind o autoritate în domeniu (vezi și Modelul ontologic eminescian, 1992 și Dubla sacrificare a lui Eminescu, carte apărută în trei ediții, toate epuizate în intervalul de timp 1997-1999). Nu este la îndemâna prea multora să-l poată urmări pe Eminescu pe trasee kantiene, de pildă, ori să aducă lămuriri la teme noi, de faimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce i se cuvine în viața și conștiința nației sale. "Convorbiri literare", nr. 8, august 2001 Constantin TRANDAFIR Eminescologie O nouă carte consacră lui Eminescu Theodor Codreanu, după altele trei, anterioare: Eminescu Dialectica stilului, 1984, Modelul ontologic eminescian, 1992, Dubla sacrificare a lui Eminescu, 1997. După cum spune și titlul, Controverse eminesciene, 2000, polemica primează. Un scriitor care stârnește controverse după mai bine de o sută de ani, e, cum se spune, o prezență vie, un om încă al timpului nostru. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Ion Negoițescu, S. Damian, Mircea Berindei ș.a. De aceea, între cele două cărți există o continuitate. Cum se vede, Theodor Codreanu e mereu gata să scoată spada când trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de liceu, din perioada interbelică, intelectual care se ia în serios, profund autentic în ceea ce face, ambiționând să atingă o anume performanță într-un domeniu, ceea ce în cazul lui s-a și întâmplat... Cu Modelul ontologic eminescian și cu Dubla sacrificare a lui Eminescu, Theodor Codreanu s-a impus ca un eminescolog de substanță, uneori polemic, oricum, instituind un anume patos în domeniul abordat. Având în mână ultima carte a acestuia, Controverse eminesciene, imaginea autorului în ipostaza de critic se întregește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a publicat până acum despre poet pare exiguu. Autorul e profesor la un liceu din Huși și contează ca unul dintre cei mai interesanți eminescologi. Eminescu Dialectica stilului (1984) și Modelul ontologic eminescian (1992) sunt lucrări de referință. Iar Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), trasă în mai multe ediții, a fost un best seller. A mai scris proză, aforisme și numeroase studii în care face gestul de "provocare a valorilor" (ori de a răspunde provocării lor). Calitatea sa dominantă e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Faptul că Theodor Codreanu a dedicat poetului nostru eponim studii aprofundate și interpretări critice care l-au impus definitiv între cei mai importanți eminescologi mă gândesc la mult discutatele sale volume Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) și Controverse eminesciene (2000) explică asocierile pe care le putem face între cugetările eminesciene și Fragmentele lui Lamparia. E bine cunoscut și faptul că volumele pe care Theodor Codreanu le-a dedicat vieții și creației lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
română contemporană ca eminescolog prin: Eminescu Dialectica stilului (Editura "Cartea Românească", București, 1984, colecția "Eseuri"); Modelul ontologic eminescian (Editura "Porto-Franco", Galați, 1992), volum care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Societății Scriitorilor "C. Negri", Galați) și Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura "Macarie", Târgoviște, 1997). Un volum de eseuri critice Provocarea valorilor îi va apărea tot la Editura "Porto-Franco" din Galați, în 1997 și un amplu Eseu despre Cezar Ivănescu (Editura "Macarie", Târgoviște, 1998). Dacă adăugăm Istoria Hușilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1998 a reușit să publice Varvarienii. Dar acest critic și istoric literar de reală altitudine este, înainte de toate, un strălucit eminescolog: în 1984, a publicat studiul, esențial în materie, Eminescu Dialectica stilului, urmat de Modelul ontologic eminescian și de Dubla sacrificare a lui Eminescu. Având el o specială atitudine polemică și nefăcând parte din nici o confrerie metropolitană sau de altundeva (locuiește la Huși: horribile dictu!) supus unui silențium lugubru prin dicționare arhipline, topuri clientelare, burse de (non)valori șcl. E drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale valorii. Scrie, de fapt, proză de idei, demonstrând o sensibilitate rară la freamătul poematic al gândului. Modelul deontologic superior îi este, firește Eminescu, pentru care are o înțelegere a sa, proprie și în spiritul noilor paradigme filosofico/culturale. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian sunt lucrări ale unui hermeneut modern dotat cu un instrumentar nou pe potriva textului descifrat. Spiritul polemic se aprinde cu o forță nimicitoare când e vorba de apărarea adevărului și punerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
convertite în demers programatic și în principiu ordonator. A adâncit investigația în Modelul ontologic eminescian (1992), pentru ca peste câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată lui Maiorescu, volum cu impact cert la public, Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), urmat de Controverse eminesciene (2000) și de o investigație istorico-literară mai cumpănită și nuanțată (Mitul Eminescu, 2004), în care același Maiorescu este judecat oarecum mai blând, deși autorul nu scapă nici aici prilejul de a da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
motive diverse) către baricada "împotrivirii" la Eminescu. În șirul celor cu respect pentru carte și adevăr și în contra celor care "văd" și consideră drept exagerare (și ficțiune) "cultul lui Eminescu", Th. Codreanu, prin Mitul Eminescu, (și mai înainte prin Dubla sacrificare a lui Eminescu, trei ediții în doi ani) pune în pagină un punct de vedere, serios argumentat, în legătură cu soarta poetului dispărut mult prea devreme, după tragedia începută în 28 iunie 1883. Un Eminescu dublu sacrificat și conștient întrutotul de sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rândul cărora se include și Th. Codreanu cu ultima carte din cele vreo cinci care au în miez fenomenul Eminescu (1. Eminescu Dialectica stilului, Editura Cartea Românească, București, 1984; 2. Modelul ontologic eminescian, Ed. Porto Franco, Galați, 1992; 3. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Trei ediții: Târgoviște, 1997; Brașov, 1997; Suceava, 1999; 4. Controverse eminesciene și 5. Mitul Eminescu, Ed. Junimea, Iași, 2004) și tot ar fi de ajuns (cu prezumția unor lecturi din opera poetului, măcar până la "jumătate", vorba lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tăios, bogat în informație, personalizat printr-o subiectivitate lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare a lui Eminescu. Cei care caută cu obstinație dovezi pentru discernământ discutabil (ori chiar abolit) își doresc o cheie sigură cu care se poate ajunge la starea de iresponsabil a omului. De aici, mai rămâne un pas până la sentința de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Th. Codreanu s-o ia cu metodă și document, să descifreze și să interpreteze aspecte care duc logic spre o altă înțelegere a întregului Eminescu: un om sacrificat și conștient de sacrificiul lui în numele adevărului... Cărțile lui Th. Codreanu (Dubla sacrificare... și Mitul Eminescu) sunt, fără discuție, și ficțiuni de istorie literară, dar imaginea lui Eminescu (în reprezentarea autorului) se construiește pe documente și pe rezultatul unor alte interpretări temeinice. Cărțile în discuție schimbă topica inerțială a lucrurilor, potențând semnificații noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atenuanta că, în Psihiatrie, principiul "primum non nocere" (în primul rând să nu faci rău) nu a fost și nu va fi, poate, totdeauna posibil... Aspectul extrem de important (căruia și Th. Codreanu îi acordă atenție deosebită în ambele cărți Dubla sacrificare... și Mitul Eminescu) este prima "cădere", internarea forțată, cu imobilizare în cămeșoiul cu mâneci lungi, izolarea în spitalul condus de dr. Al. Șuțu, cu diagnostic (de intrare) "manie acută". Un diagnostic de pronostic rezervat, la care, în completare, numai după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]