73,712 matches
-
mari, negre, obișnuite la cei care conduc aceste vehicule zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui pisic, singurul însoțitor tolerat în escapade de excentricul personaj. Omul nu putea fi lesne recunoscut, căci evita, cum am spus, sălile aglomerate, nu dădea interviuri, ducea un trai de mizantrop, de lup singuratec. Totuși, pentru inițiați silueta lui devenise familiară, avusese un succes răsunător, cărțile semnate de el erau expuse în primele rânduri în librării. Cele două romane insolite Voyage au
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Era un mare animator. El a inițiat în 1928 Gruparea intelectuală, fără prea mare ecou și, în 1932, simpozioanele cunoscutei asociații Criterion. Printre altele, ne informează el, a avut loc o dezbatere despre Lenin, când a vorbit și Lucrețiu Pătrășcanu. Sala se umpluse până la refuz de comuniști și de simpatizanții lor, ceea ce a alertat poliția. Petru Comarnescu e acuzat că a înlesnit propaganda comunistă în fața Palatului regal și într-o clădire (Biblioteca Fundației, actuala B.C.S.), înălțată de Carol I. Se produc
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
avea un picior de lemn și era foarte căutată!) domni, doamne în capoate lucioase, fîlfîind desfăcute de emoție, în taioare pocnind de șoldărărie profesorală și de sîni în cămăți de forță... sutiene blindate, încopciate ermetic... gașca teatrului, iubirile dezastruoase... adolescența, sala de anatomie cu cadavrele injectate cu formol, îmbolnăvirea netrebnică, sanatoriul Bîrnova, rezerva în care se murea, barbara bronhoscopie ( îmblînzită perfid de cocainizarea laringelui ), iarăși facultatea, rușinea imensă a poeziei, Dolhasca (raiul maturizării!) , din nou Iași,Tamara, Tamara, Tamara... fleoșc și
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși eram fiecare spectator nu mă găseam căutam ieșirea și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă mai tulbura studiam la fulgerele scenelor de omor amor
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj. Doar poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj. Doar poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul. M-ai prășit ca-n Cișmigiu. Am tras-o lângă mine, pe bancă. N-a vrut să se așeze. - De-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul. M-ai prășit ca-n Cișmigiu. Am tras-o lângă mine, pe bancă. N-a vrut să se așeze. - De-asta am fugit. De Crăciun vor
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ușor amuzată. - Psihopată... Știi cum băteau alea? Știi cum e să te reguleze o țigancă? Să-ți lingă buduna tov. Istrate, la ancheta de la trei dimineața? Știi ce-i aia futai cu săculeți de nisip? Știi? Se rezemase de ușa sălii de așteptare, mă privea cu acel licăr blând, șăgalnic în ochi. Parcă îi era milă de mine. - Hamlet, pufni ea. Eu știu. în trei ani le-am învățat ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pîndeau la orizont. Fericirea de a nu merge la școală trebuia să aibă sfîrșit. Cu puțin timp înaintea închiderii cursurilor, băiatul este dus cu sila, mama ținîndu-l strîns de mînă spre a-l împiedica să fugă, și vîrît într-o sală de clasă. Cazimir devine astfel, împotriva voinței lui, elev în clasa I a Școlii primare israelito-române mixte din Piatra Neamț, pe care o absolvă peste trei săptămîni, obținînd premiul I cu cunună "pentru bună purtare și silință la învățătură". Nivelul cunoștințelor
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
răsuflare dacă cineva anume consimte la speranță dar nu mai știe nevoia de a-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
albi și gura muiată în cerneală și am știut că s-a culcat cu mine umbra bîjbîie prin trupul meu e timpul cînd eram animale și nu aveam lumină era mirosul culoarea grăsimea galbenă a femeii pe burta jupuită în sala de disecție era sulful înșelător al polenului dimineața cînd zilele scad și viermele nu-ți cunoaște vîrsta nici nu-l interesează
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
turnat în beton și asfalt mă-ntorc răscolit de atîtea gînduri cîte n-ar putea să încapă într-o carte - brusc din uitare un copil îmi răsare-n față murmurînd un cîntec și împingînd cu bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății breslele încrustate în steme pe frontispiciu aici
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
vremea aceea - specialist ORL din oraș.1) Recunoștința lui Ion Manolescu s-a exprimat prin invitarea la spectacol a doctorului și a familiei sale. Iată-ne deci - tata, mama și eu - instalați în primul rînd de fotolii al teatrului-cinema “Regal”. Sala, în ciuda titulaturii, nu era adecvată reprezentațiilor teatrale: nu dispunea nici de culise, nici de cabine, nici de spații pentru decoruri, iar distanța dintre rampă și întîiul șir de spectatori era atît de mică încît iluzia scenică se putea lesne transforma
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
Liviu Georgescu sfalt de Mondrian imagini Titanici anonimul săli de gimnastică și galaxii de hârtie valsul de porumb neonul efemer firul de ață și parabola orbilor asfaltul liniilor drepte asfalt de Mondrian maestrul păianjen secretând inerții în pânze abstracte peste voința umilitoare nimeni nu se pierde nimeni nu se
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
după toate regulile artei. Mai întâi ne spune ceva despre protagonista spectacolului, dna Hanako, care este caracterizată de un cronicar francez drept „Sarah Bernard a japonezilor” și care se bucura, după cum arată citatele din criticii dramatici extrase pentru programul de sală, de o bună apreciere din partea criticii europene. În ceea ce-l privește însă pe cronicarul nostru teatral, el n-a fost prea încântat de calitatea spectacolelor la care a asistat. Mai întâi el se declară nu prea mulțumit de înfățișarea literar-artistică
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
și anexând scrisorii sale pe aceea a „arhanghelilor”, care îl somau, sub amenințarea cu moartea, s-o elimine de pe scenă pe „jidanca” Lelia (Leni) Caller. Niculae Gheran ne informează că și în aceste condiții dure, spectacolul a avut loc, chiar dacă sala era împânzită de agenți și polițiști în civil. Alături de epistolele particulare, editorul publică și câteva „scrisori deschise”, printre care pe aceea intitulată Un ultim răspuns (lui Nichifor Crainic), încheind polemica pe care scriitorul nostru a purtat-o cu acest adversar
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit turistic ci sub pecetea imperativului și coerciției. Ședința ce se desfășura într-una din sălile de taină ale Raionului, veneau (cu anasâna), vreo cincizeci de profesori lehămisiți și totuși agresivi și bătăioși, se înghesuiau să ia cuvântul fluturându-și mâinile zănatic ca elevii, iar dacă-l obțineau (la concurență) se avântau în dizertații lungi, plictisitoare
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cam amenința pe regele Edward de la Londra, că făcea întruniri propagandistice, grupuri de reflecție etc. Și, ca să termine povestea, regele a trimis un comando, care l-a răpit pe Arthur din mijlocul familiei și l-a adus legat fedeleș în sala tronului. “O să-ți tai capul, că mă calci pe nervi”, a spus regele. “Nu se poate, Your Majesty, e o confuzie, sunteți dezinformat de servicii, slujitorii Majestății Voastre mă urăsc, ei sunt din altă epocă, în noua configurație nu-și
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ochi cât cepele. “Bine, draga mea, dar tu mi-ai băgat în cap că e periculos și trebuie eliminat. Nu te înțeleg...” “M-am răzgândit, făcu regina. Mai dă-i o șansă. Pune-l la probă“. Se produse rumoare în Sala tronului. Regele tăcea, buimac. Într-un târziu, mormăi, nemulțumit: “Uite ce e, Arthur. De mine n-ai cum să scapi. Te găsesc și-n gaură de șarpe. Dar îți mai dau o lună. În această perioadă, află-mi răspuns la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
e proba. Altfel îți tai capul. Te prinzi? “ “Mă prind, pentru Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu să întrebe în stânga și-n dreapta ce vor femeile. Răspunsuri
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
grupuri de reflecție sau de dialog social. Stați fiecare pe la casele voastre și reflectați singuri, să nu vă mai prind în grupuri. Ai înțeles?” “Am înțeles, Majestate!”, scandă Arthur, pătruns de importanța momentului. Regina se sculă din jilț și părăsi sala, turbată. În trecere îi dădu o palmă unui sulițaș care nici nu clipi. “Ne vedem la cină, darling, avem morun la grătar și vin de Burgundia!”, strigă regele în urma ei, dar nu primi nici un răspuns. Edward își drese glasul. “Ai
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
de la Poșta redacției, dă o raită prin galeriile Lafayette, dar nu ezită să se amestece cu voluptate în lumea pestriță a piețelor, a vînzătorilor ambulanți și a lustruitorilor de pantofi, așteaptă cu sufletul la gură știrile din marile cotidiane, bate sălile de cinema, marile teatre, merge la Ateneu pentru a-l vedea pe Enescu, frecventează cenaclul „Sburătorul" al lui Eugen Lovinescu, asistă cu uimire la ridicarea „zgîrie-norilor" din centrul Bucureștiului, ascultă fascinată primele emisiuni de radio și glasul neutru, profesional al
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]