1,126 matches
-
în jur de treizeci de ani, dar ținuta îi era ușoară și nepretențioasă ca a unei fete și mi s-a părut tonifiant faptul că o siluetă atât de minunată de femeie se poate arăta în public îmbrăcată într-o salopetă și o cămașă cadrilată de flanel. Era un semn de încredere în sine, așa mi s-a părut, o indiferență față de părerile altora pe care nu o manifestă decât sufletele cele mai stabile, cu rădăcini adânci. Nu eram dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Marina Gonzalez, dar, conform oricărui standard obiectiv de frumusețe feminină, știam că nici nu se poate compara cu M.F.P. — Pariez că e artist plastic, i-am spus lui Tom. — Ce te face să crezi asta? mi-a întors-o el. — Salopeta. Pictorilor le place să poarte salopete. Păcat că galeria lui Harry a dat faliment. Am fi putut să-i organizăm o expoziție. — Poate e iar însărcinată. Am văzut-o de vreo două ori cu soțul ei. Un tip înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
obiectiv de frumusețe feminină, știam că nici nu se poate compara cu M.F.P. — Pariez că e artist plastic, i-am spus lui Tom. — Ce te face să crezi asta? mi-a întors-o el. — Salopeta. Pictorilor le place să poarte salopete. Păcat că galeria lui Harry a dat faliment. Am fi putut să-i organizăm o expoziție. — Poate e iar însărcinată. Am văzut-o de vreo două ori cu soțul ei. Un tip înalt și blond, cu umeri largi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soțul ei. Un tip înalt și blond, cu umeri largi și o barbă rară. Se poartă la fel de afectuos cu el ca și cu copiii. Poate e și una, și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe partea cealaltă a străzii, iar M.F.P. și cei doi micuți au fost ascunși momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe partea cealaltă a străzii, iar M.F.P. și cei doi micuți au fost ascunși momentan vederii noastre. Mi-am dat seama că nu aveam nici o clipă de pierdut. În câteva secunde, autobuzul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în fața ei, pe locul unde cu o clipă înainte se afla un autobuz, acum stătea un bărbat. — Abia m-am mutat în cartier, am continuat, și caut un magazin mai bun cu materiale pentru pictură. V-am văzut aici, în salopetă, și m-am gândit că trebuie să fiți chiar dumneavoastră pictoriță. Și așa mi-a venit ideea să vă întreb. M.F.P. a zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce face Tom, ce vreme frumoasă, îmi pare bine că te-am întâlnit și așa mai departe. Conversație de provincie în mijlocul unui oraș mare. Dacă ar fi vreun detaliu demn de semnalat, ar fi acela că nu era îmbrăcată cu salopeta. Ziua era neobișnuit de caldă, iar Nancy purta o pereche de blugi și un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar chiar dacă era în primele zile ale primului trimestru, însemna că vineri nu purtase salopeta pentru a masca vreo umflătură. Mi-am făcut o însemnare mentală, să-i spun lui Tom data viitoare când aveam să-l văd. Primul lucru pe care l-am făcut luni dimineață a fost să îi expediez colierul lui Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meu e o stare de bine. Totul mi se pare foarte curios, mai ales faptul că trăiesc! 2 Se vede că există un Dumnezeu al ziariștilor, chiar când ei și-l închipuie pe Creator ca pe un inginer mecanic în salopetă albă, sabotat tot timpul de către un drac, în salopetă de lucru și el, numai că neagră și, mai ales, cu o gaură la spate. Și acest Dumnezeu al ziariștilor l-a făcut pe domnul Neculai Procopiu să-și umple cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pare foarte curios, mai ales faptul că trăiesc! 2 Se vede că există un Dumnezeu al ziariștilor, chiar când ei și-l închipuie pe Creator ca pe un inginer mecanic în salopetă albă, sabotat tot timpul de către un drac, în salopetă de lucru și el, numai că neagră și, mai ales, cu o gaură la spate. Și acest Dumnezeu al ziariștilor l-a făcut pe domnul Neculai Procopiu să-și umple cu folos toată dimineața citind colecția gazetei Universul din luna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în voia sorții. După trecerea peste... scrijelind pietrele de cremene cu urme negre de cauciuc ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față și bretele; cu un chipiu pe cap cu cozoroc mare care să-l ferească de soare; în timp ce un al doilea a rămas în picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dan. Doamna Dan, în realitate, era și mamă a doi copii mari: un băiat, după aspectul exterior de vreo patruzeci de ani, și o fată cu vreo cinci ani mai tânără. Băiatul, cât era ziulica de lungă, vara într-o salopetă uzată de doc, iarna într-o pufoaică cârpită cu petice de culori diferite, împingând permanent o roabă hodorogită de care nu se despărțea niciodată, cutriera străzile în căutare de lucru. Era harnic în felul lui. Pentru o bucată de pâine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fost și mama ei pe aici. A stat de vorbă cu noi toți. A vrut s-o ia acasă. O femeie serioasă care-și vede de necazurile ei. E croitoreasă. Lucrează la APACA, la croit îmbrăcăminte de protecție. Sute de salopete îi trec zilnic prin mâini. Câștigă binișor. Lucrează și ore suplimentare. Ar face orice numai ca fata ei să aibă de toate. Totul însă s-a dovedit a fi în zădar. S-a înșelat amarnic. Fiica ei, pe ascuns, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită, se dădu la o parte de lângă ea, cu o privire neajutorată. Câțiva oameni Îi strigară ceva de la clasa a treia, dar el se Întoarse, clătină din cap și ridică din umeri Într-un fel indecis și expresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copaci, ne ciuruiesc... Un grup ieși din cortul cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din tabără, probabil străini. Iar alți doi purtau salopete cu nenumărate buzunare și ochelari negri cu rame de aur. — Par piloți. Poate că avioneta încă mai e pe aici. Se întoarse spre Kano: Spune-le războinicilor tăi să o caute. Kano turui pe limba lui și într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În aceste vremuri de război. Perry, ca și Curtis, o fi intrat desigur În armată. Și-l imagina pe Henry În chip de voluntar la Starea Civilă: cînd nu era alarmă, lumea Își bătea desigur joc de el văzîndu-l În salopetă și cu cască - o cască, firește, prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta. Totuși, șovăi Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3 PÎnă să sune el, Însă, ușa se deschise, și În pragul ei apăru Henry. Un Henry cam schimbat: nebărbierit și Îmbrăcat Într-o salopetă albastră destul de murdară, deși de obicei era foarte Îngrijit - nevastă-sa avea totdeauna grijă de ținuta lui. Henry trecu pe lîngă Rowe cu aerul că nu l-a observat, și, aplecîndu-se peste balustradă, spuse: Încă n-au sosit! O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul său. Pe scrinul masiv de stejar - comandat anume de doamna Wilcox la fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu o cască de oțel deasupra; asta Îi aminti lui Rowe de Închisoare, unde trebuia să-și lase hainele la intrare. — Frumos din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi dispăru din nou. — Prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-o atmosferă deosebită de cea de pe teren. Mergînd spre birouașul acela, Henry atinse cu umărul o cupă de argint, care căzu și se rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă de sub care ieșeau niște șuvițe Încîlcite de păr cărunt, stătea la intrarea unui bloc. — Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul rupt. Bruno figura la rubrica „persoană de anunțat În caz de accident”; Christiane murise În drum spre spital. Complexul funerar era situat aproape de Noyon, pe drumul spre Chauny, imediat după Babœuf. Doi angajați În salopete Îl așteptau Într-o baracă albă, supraîncălzită, cu o mulțime de calorifere, părea o sală de clasă dintr-un liceu industrial. Ferestrele dădeau spre clădirile joase, moderne, ale unei zone semi-rezidențiale. Sicriul, Încă deschis, era așezat pe o masă. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe treizeci de ani. — E o alegere bună, confirmă funcționarul comunal. Cu o concesiune pe treizeci de ani, ai tot timpul să vezi cum devine treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]