2,877 matches
-
descoperit, printre altele, steriletul maică-mii (pe vremea aia, crezusem că e-un tacâm de bucătărie pentru oaspeți), celebra cutie cu nasturi (câteva sute, de toate formele și culorile, după cum am mai pomenit) și-un Neckermann ascuns cu grijă între saltea și somieră (prin episodul nemțesc am trecut cu toții, poposind îndelung în baie la paginile de lenjerie intimă). Singurele cuvinte care mișcau un clopoțel prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iar la mine noapte, Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa trăim de mai bine de șase luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
celor care ne-ar fi primit? Pereții de lemn ne conservau, chingile paturilor țineau fiecare corp în echilibru. Călătoream așa vreo două sute de nefericiți, la pachet, așteptând să fim eliberați. Bătrâni, obosiți, cu fesurile pe cap și spinările mulate pe saltelele umede. Doar gândurile ne mai diferențiau, închise în bulele lor prețioase, unice. Totul fusese capsulat, nu ieșea nimic din compartiment. Dacă mișcai căsuța cu fețe și cuvinte, te simțeai ca într-o bandă foto-realistă; cu puțin noroc, zăreai și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca un mare scriitor imaginar. Am cotit la stânga pe Berggasse și m-am lăsat dus de pantă, pe lângă Muzeul Sigmund Freud, până pe Liechtensteinstrasse. Mai locuisem acolo, la numărul 126, în apartamentul unui doctor zbanghiu, care își instalase baia în bucătărie, salteaua direct pe parchet și-un televizor cu-o sârmă în loc de-antenă. Pe ușă scria Weidle, dar puteai să pui orice, Bombolini sau Vasilescu. Bineînțeles că doctorul nu locuia acolo, doar închiria pe-un preț convenabil; îi lăsai banii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împărăteasa răsturnată între cele două uși ce conduceau din alcovul său spre garderobă. Ea era deja fără cunoștință și fără mișcare. Alergară la favoritul, care locuia dedesubt; fură chemați medici, tumultul și consternațiunea se răspândiră în toată casa. Întinseră o saltea aproape de fereastră și o culcară acolo; [î ]i lăsară sânge, o spălară și făcură tot ce se obicinuiește în asemenea cazuri și aceste mijloace avură efectul lor ordinar. Ea trăia încă, inima-i bătea, dar nici un semn de mișcare. Favoritul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
urmările ce ar avea acest eveniment subit, [î ]și aranjau afacerile lor particulare. Paul, urmat de toată familia sa, se duse lângă mamă-sa, care nu dete nici un semn de cunoștință la aspectul copiilor săi adunați. Ea era imobilă pe saltea, fără semn de mișcare aparentă. Marele duce Alexandru, prințesele izbucniră în plânsete, formând în jurul ei tabloul cel mai atingător. Marile ducese, cavalerii și Curtea rămaseră îmbrăcați și în picioare toată noaptea, așteptând ultima suflare a împărătesei; marele duce, cu fiii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dormitor), nu pot împărți chiar totul. Oamenii au nevoie de un ultim refugiu, de un spațiu privat cât de mic, reprezentat în armată de valiza de lemn de la capătul patului metalic, hidos, ale cărui arcuri uzate de timp au perforat salteaua de paie-câlți și ne împung noaptea în coaste. Individualitatea se exprimă prin și în interiorul acestui spațiu de câteva zeci de mii centimetri cubi: fotografii de părinți și iubite lipite în interior, mâncarea de acasă, care își găsește aici ultimul refugiu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A.N. Direcția Superioară a Geniului, după aceleași norme ca detașamentele de lucru C.F. cu No. 46-67. 7. - EVREII sunt obligați să-și aducă vesela (farfurie, cuțit, lingură, furculiță, cană), îmbrăcămintea și lenjeria necesară, cazarmamentul (pătură și un dos de saltea), precum și articole de toiletă (perii, săpun, etc.). 8. - STAREA SANITARĂ. Privește C.F. care va înființa infirmerii și va da medicamentele necesare. Asistența medicală se va asigura de medicii evrei. Cazurile de scutiri sau trimiteri în spitale, vor trebui supravizitate de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și posibilitățile de cazare. - În serviciul aprovizionării vor putea fi întrebuințați 2 evrei care vor fi perma nenți, având bilete de voie semnate de Comandantul Detașamentului. - Evreii sunt obligați să-și aducă vesela, îmbrăcămintea, cazarmamentul (pătură și un dos de saltea), precum și articole de toiletă. IV. - Drepturile detașamentelor - Ofițerii și subofițerii români din cadre, vor primi drepturile bănești (solda, alocația de hrană), prin organele care au organizat detașamentele de evrei. - Gradele inferioare concentrate, vor primi drepturile în aceleași condițiuni ca ostașii
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și posibilitățile de cazare. În serviciul aprovizionări vor putea fi întrebuințați 2 evrei cari vor fi PER MANENȚI având bilete de voie semnate de Comandantul Detașamentului. Evreii sunt obligați să-și aducă vesela, îmbrăcămintea, cazarmamentul (pătură și un dos de saltea), precum și articolele de toaletă. IV. - Ofițerii și subofițerii români din cadre vor primi drepturile bănești (solda, alocația de hrană) prin C. R. respectiv. Gradele inferioare concentrate, vor primi drepturile în aceleași condițiuni ca ostașii dela Batal. de Drumuri și anume: 35
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
le da posibilitatea de a face propagandă subversivă, a întinde corupția sau întreține relațiuni cu româncele. Evreii nu au voie a părăsi șantierul de lucru, tabăra sau bivuacul. Fiecare evreu trebuie să-și aducă o pătură și un dos de saltea. În cazul când evreii din detașamentele exterioare lucrează în apropiere de orașul lor de domiciliu, vor putea fi lăsați să doarmă la căminurile lor, cu condițiunea de a nu se diminua randamentul maximum de lucru. b) Evreii din detașamentele de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
CAZAREA și HRANA a) De preferință evreii vor fi cazați separat, în clădiri izolate, corturi sau barăci. Se vor evita a fi lăsați în contact cu populația civilă. b) Fiecare evreu își va aduce o pătură și un dos de saltea. c) Hrana se va procura prin grija batalionului în legătură cu Sectorul III Etape. d) Evreii vor lucra cu îmbrăcăminte proprie având brasarda prevăzută de ord. M.St.Major Nr. 915.814 și 916.864/942. e) Evreii bolnavi, al căror tratament
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Evreii vor fi cazați la un loc, în clădiri izolate sau bordee (corturi sau barăci pe timpul verii) și în niciun caz nu vor veni în contact cu populația românească din zonă. b) Fiecare evreu își va aduce pătură, dos de saltea și pernă, idem vesela completă. Se va avea grije ca evreii să fie echipați de iarnă. c) Hrana se va procura prin grija unităților cărora le sunt puse la dispoziție acele detașamente și se va prepara în cantonament de personalul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
când eram la Gherla, la Zarcă. Erau celule de doi metri de late și de patru metri de lungi și Într-o celulă din aia eram zece persoane. Și ne-au scos toate paturile din celule... Ne-au rămas numai saltelele, care erau vai de capul lor, că erau numai paie, numai pleavă, după atâția care s-au culcat pe ele... Și le-adunam ziua și le puneam la perete, puneam păturile peste ele, care erau mizerabile... Și n-aveam voie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de capul lor, că erau numai paie, numai pleavă, după atâția care s-au culcat pe ele... Și le-adunam ziua și le puneam la perete, puneam păturile peste ele, care erau mizerabile... Și n-aveam voie să stăm pe saltele ziua. Aveam o bancă de patru persoane și pe aia numa’ stăteam. În celulă făceam de servici fiecare Într-o zi. Adică ce Însemna asta: luam gamelele și turtoiul ăla și le dădeam la colegi când ne repartiza mâncare, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sărbătoare, nu Însă și pentru Securitate... Era perioada când erau, probabil, cei mai activi, că nu trebuia să se Întâmple nimic... În seara de 6 m-au băgat Într-o celulă puțin trapezoidală, cu un pat din beton, cu o saltea În care era mai multă pleavă decât paie. Atât cât permitea lumina, se vedea că salteaua era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu lacrimi. Și mai era o pătură din asta cazonă... Da’ este greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trebuia să se Întâmple nimic... În seara de 6 m-au băgat Într-o celulă puțin trapezoidală, cu un pat din beton, cu o saltea În care era mai multă pleavă decât paie. Atât cât permitea lumina, se vedea că salteaua era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu lacrimi. Și mai era o pătură din asta cazonă... Da’ este greu să descrii ce senzație poți să Încerci, ca venind de sub cerul liber, deodată să te găsești În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat..., din contră, Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat..., din contră, Îmi ofereau niște condiții. Sigur, foame și tortura, regulamentele și celelalte erau aceleași. Chiar și securiștii erau aceiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la puțin timp, cred că În jur de 10, 15 decembrie, cam aia cred că a fost perioada..., că nici nu știu cum mai țineam minte zilele, dar le țineam. Și au Început pedepsele. Prima a fost că Îmi lua de dimineața salteaua și mi-o băgau Înainte de stingere, la ora 10, ș-atunci n-aveam decât să dorm pe fiare, dar dormeam și pe alea. Uneori foloseam și olița, care era și aici. M-au legat și de pat cu cătușe, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șezut. Dacă erai prins, erai pedepsit cu izolare, care putea să fie de șapte, de 14 sau de 21 de zile. Ce Însemna izolarea? Însemna o celulă separată În care erai dus și În care se găsea un pat fără saltea, numai cu fiarele pe el. Puteai să fii numai cu cătușe, numai cu lanțuri sau și cu lanțuri, și cu cătușe. La izolare primeai două zile la rând, de două ori pe zi, câte o cană de apă caldă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doctorul de un medicament, o aspirină, nu știu ce, și când veneam de la izolare luam legătura cu ei și noaptea, În mare taină și cu mare grijă, pentru că reflectoarele erau pe noi, lansam așa-zisa „parașută”: pe lângă fereastră, cu ața scoasă din saltele și ținută cu mare grijă ascunsă, ca să nu fie găsită, pentru că se făceau percheziții săptămânale... Și lansam „parașuta”, cu o pietricică În ea, și ei legau săculețu, și urcam „parașuta”. Deci, erau gesturi pe care le făceau oameni pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o dată În fiecare zi, pe pervazele ferestrei am văzut vreo zece ace cu gămălie și le-am luat și le-am dus În celulă. Voiam să fac sistemul de pârghii cu ele... Am scos ață din prosop, aveam paie În saltea și legam ața și, domne, așa pârghie mi-o ieșit... și așa de frumos le manevram acolo... Nu m-o mai interesat nici paznicul de-afară, nu m-o mai interesat absolut nimic... Ei, lor cine știe ce li s-o năzărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băiat a primit o amuletă... Și prima Întrebare: „Unde sunt amuletele?”. „Hai!” Mi-amintesc că Florin Crăciun Burchi n-a predat-o. „Unde ai ascuns?” „Nu-mi mai amintesc.” A primit o palmă serioasă... Pe urmă s-a găsit sub saltea. Și, după percheziție, ce-au făcut? „Așezați-vă acolo În poziția reglementară.” N-ai avut voie ca să privești nici la dreapta, nici la stânga, privirea Înainte... Atunci, săracu’ Rodas 1, a primit mare bătaie. Juberian n-a fost mulțumit niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numa’ o săptămână, până ne-a luat primele anchete, că nici n-aveau, de fapt, unde să țină deținuții. Era numa’ o clădire În spate, Încă și-acuma este, și-n fund sunt niște cușculițe numa’ atâta, cât intra o saltea, că nici paturi n-avea, și jos pe saltele ne-o culcat. O săptămână am stat acolo, În cușcubițele acele’. Și după o săptămână ne-o-ncărcat În mașini și ne-o dus la Baia Mare... Acolo era gata deja noul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]