9,763 matches
-
El le răspunse și le zise să ia loc. Ei îl cunoșteau bine și nu greșeau niciodată, atunci când îl vedeau supărat. În acea dimineață era foarte supărat! Îi întrebă imediat pe toți: - Eu v-am învățat pe voi cum să salutați persoanele mai mari? - Daaaaaa! - se auziră vocile copiilor. - Alexandra, ieși în fața clasei! strigase el fetiței. Alexandra ieși, avea chipul speriat, dar încă nu-și dădea seama ce urma să se întâmple. - Cum te-am învățat eu să-i saluți pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să salutați persoanele mai mari? - Daaaaaa! - se auziră vocile copiilor. - Alexandra, ieși în fața clasei! strigase el fetiței. Alexandra ieși, avea chipul speriat, dar încă nu-și dădea seama ce urma să se întâmple. - Cum te-am învățat eu să-i saluți pe cei mai mari? Ce trebuie să zici? Ea lăsă capul în jos, își dădu seama imediat. - Spune-mi, ce trebuie să zici când întâlnești o persoană mai mare? aproape că urlă învățătorul. - Bună ziua, răspunse Alexandra speriată, fără să-și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trebuie să zici? Ea lăsă capul în jos, își dădu seama imediat. - Spune-mi, ce trebuie să zici când întâlnești o persoană mai mare? aproape că urlă învățătorul. - Bună ziua, răspunse Alexandra speriată, fără să-și ridice capul. - Cum l-ai salutat tu în această dimineață pe directorul școlii? o întrebă din nou învățătorul. Alexandra tăcea, nu răspundea nimic. Învățătorul țipă în gura mare: - Cum, cum l-ai salutat? Copiii stăteau toți, cuprinși de frică, ascunzându-se unii după alții. Învățătorul se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învățătorul. - Bună ziua, răspunse Alexandra speriată, fără să-și ridice capul. - Cum l-ai salutat tu în această dimineață pe directorul școlii? o întrebă din nou învățătorul. Alexandra tăcea, nu răspundea nimic. Învățătorul țipă în gura mare: - Cum, cum l-ai salutat? Copiii stăteau toți, cuprinși de frică, ascunzându-se unii după alții. Învățătorul se năpusti ca un turbat asupra copilei lovind-o peste față. Ea începuse a plânge și el se opri. Apoi începu să-i răsucească urechiușele care, în scurt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre sufletul lui. Dumitru, cu timpul, se îmbolnăvi de ciroză, boala îl făcu să-și piardă de tânăr viața. Rămase soția sa singură cu doi copii, doi băieți. Ea era o fire închisă, se ferea de lume. Cu vecinii se saluta, mai schimba câte o vorbă, dar nimeni nu știa cum trăiau ea și copii, ce probleme aveau. Duminicile și în zile de sărbători, pleca deseori cu copiii la mama sa din satul vecin și se întorceau seara acasă. Băieții creșteau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
muncă în Italia, fiind sigură că nu voi pierde nimic, ci voi avea numai de câștigat. Știu bine ce vreau să fac. Între timp, a sosit femeia pe care o aștepta. Luându-și rămas bun de la săteanca ei, Maria a salutat-o pe cealaltă și a început să-i explice cum stau lucrurile. Femeia s-a bucurat și a acceptat să vină împreună cu ea. Următoarele două săptămâni se făceau mai lungi ca de obicei. Valentina a asimilat ușor și repede funcțiile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eram fericită și îmi venea să urlu de durere. Ioana Maria, noi n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
corul bisericii, vino odată, doamne ce greu e să trăiești lângă o femeie pompier, mă îmbrac în grabă, aproape udă, ajungem în biserică trecând printr-un șir de oameni în vârstă, văd și câțiva tineri, vreo doi copii, vreau să salut, Silvia mă trage după ea înclinând capul în stânga și în dreapta, hello, hello, când ajungem la ultimul rând de bănci mă așează aproape cu forța, scoate o monedă de 1 dolar australian și-mi spune: stai aici, când vin cu pomenile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le mănâncă pe pâine, se spune că este un depravat". Se întoarce pe călcâie și pornește spre tava cu băuturi. Se clatină deja. Casa se umple de oameni, se conversează mai mult în engleză, eu stau deoparte, musafirii vin, mă salută, apoi se întrețin cu prietenii lor, se grupează. Ștefi trece din când în când pe lângă mine să se asigure că îmi este bine. O cățelușă intră pe ușă și toți musafirii exclamă: "Vine Jozsi, vine Jozsi!" Ștefi străpunge buluceala de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așeză mapa drept suport și așteptă ca inginerul să-și depună semnătura. Alex citi mai întâi conținutul depeșei, ce se dovedi a fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
degajă din ochii doamnei Georgescu și să privim în același timp chipul acestui copil, ca să știm cui îi aparține Vișinel. Nu credeți că există în aceste afirmații ceva care trebuie tălmăcit, fără a apela la raționamente sofisticate? Parte din asistență salută această divagație metaforică, socotind-o ca fiind în măsură să aducă un plus de lumină în dezbateri. Apoi, avocatul Jan Mocanu, după o scurtă pauză, continuă: - Dacă completul de judecată mai are rezerve privind adevărul spuselor noastre, vă rugăm, domnule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înainte ca lichidul dimineții să cuprindă zările. Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă primele clipiri ale ochiului soarelui pe geana orizontului. Așa făcea de ani în șir. Era un copil liber, asemenea păsărilor cerului care-l salutau de cum îl vedeau cu trilurile lor vesele, în necontenite concerte matinale. Dată fiind particularitatea procesului, primul termen fusese consacrat doar înfățișării părților și enunțării mobilului acestui demers. Al doilea termen fusese supus unei amânări printr-o strategie de calcul a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
când știu cine e tatăl tău sunt sigur că poate să-ți dea o căldare cu var, și ce ar mai fi de pus la punct pe acolo. Un bun gospodar poate să o facă locuibilă. Cei doi se despărțiră, salutându-se reciproc. Vișinel era fericit că încheia ziua sub auspiciile unei stele norocoase. Deși noaptea era în toi, nu numai luminile orașului, ci mai cu seamă cele din sufletul lui străluceau cu o putere nebănuită. * Părinții îl așteptau pe Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi strânse mâna și-i spuse: - Sper ca după deliberarea comisiei să devii studentul nostru! Am certitudinea că în dumneata se află un virtuoz în devenire. Ceilalți membri ai comisiei repetară gestul de a-l felicita pe tânărul concurent. Mihăiță salută respectuos comisia și ieșind pe ușă, fu întâmpinat de ai săi cu nerăbdarea ajunsă la maximum. Mihăiță se declanșă: - Dacă mai zăbovim câteva ore, s-ar putea să se afișeze rezultatul examenului. - Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
interlocutorul meu. V-am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu unele cuvinte! Nu doar noi suntem cei care avem dreptul asupra lor... Au și ele dreptul lor asupra noastră, a mai adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva pași, dispăru discret după cortină. Următoarele spectacole avură un succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl comentau În termeni foarte elogioși pe Grimmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
milimetric podeaua, se opri Într-o poziție verticală, chiar În mijlocul petei de lumină, care-i scoase În evidență trăsăturile expresive. Sforile care-l susțineau Într-o balansare continuă aproape că nu se vedeau În penumbra creată de spațiul scenic. Acesta salută ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la parterul unui bloc vechi, cu patru etaje. Oaza de vegetație sănătoasă, care-mi scaldă vecinătatea, Îmi oferă un sentiment deplin de liniște. Cei din bloc sunt oameni respectuoși (mă Întâmpină de fiecare dată cu un "să trăiți" sau "vă salut" ori "hai noroc, vecine"). Unii dintre ei, Însă, cu grija lor obositoare În a lăsa impresia că sunt fericiți și extrem de educați, mi se par de-a dreptul imbecili. Mă delectez atunci pe seama lor (sunt o fire ludică) inventând, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-mi arată dinții lui galbeni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
m-am auzit, Îngrozit, pronunțând dintr-o dată)! Nu vreau să am probleme de nicio natură, de niciun fel, cu absolut nimeni. Și nu e nevoie să... A dispărut veselă pe ușa de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă jucasem rolul cuiva Într-o piesă necunoscută. Totul se Întâmplase atât de repede... și atât de firesc! A revenit după câteva ore, cu două geamantane uriașe, cărate de un taximetrist burtos, care s-a uitat la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]