26,276 matches
-
Dar este adevărat că, încălzirea globală doar cu două grade va avea influențe dramatice asupra climei; calotele de gheață ale Polilor se topesc și nivelul mărilor, oceanelor va crește luănd din uscat. Evelin: Cineva spunea că inteligența artificială va fi salvarea Pămăntului. Oare așa omul nu va deveni sclavul inteligenței artificiale? Pămăntul va deveni planeta roboților iar omul sclavul lor? Animație generală prelungită. Profesorul: Doamnelor și domnilor, totuși între viață și moarte sunt milioane de ani de evoluție și selecție naturală
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă parte, infinit mai vastă a vieții, așa cum celebra în Elegii. Este ca și cum Natura se răzvrătea împotriva ei însăși, a propriei neizbutiri, singura salvare a sa și a poetului fiind poezia, transa negrăitului ca uitare de sine. Unde sfârșește în actul creator pasivitatea impusă de dicteu, și unde începe activitatea volițională, controlată ? Referindu-ne la poezie, există exprimări, versuri, sau chiar strofe dictate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume ? Pe de altă parte, nu cumva unica ființare este cea umană (cum urma să creadă și Heidegger), iar omul, prin destinul său, o ucide: "Înjunghiem ființa pe-altarul omenirii" (Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica, ideala salvare de o existență a răului și a morții, este visul o supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în patrimoniul spiritual al culturii noastre spiritul hyperionic simbol și energie de transmutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ca atare, tragic este faptul că, chiar dacă omul ar găsi mijloacele de a-și prelungi indefinit viața, el tot va fi egolatru, tot va provoca suferință și moarte. O mutație morală nu pare posibilă. Atunci, ce îi rămâne omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată de suferință și rău, și ineluctabil aruncat în neant. Or, dându-și seama de injustețea acestei sortiri față de Ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chiar dacă omul ar găsi mijloacele de a-și prelungi indefinit viața, el tot va fi egolatru, tot va provoca suferință și moarte. O mutație morală nu pare posibilă. Atunci, ce îi rămâne omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată de suferință și rău, și ineluctabil aruncat în neant. Or, dându-și seama de injustețea acestei sortiri față de Ființa ca atare, conștiința omului este axiologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
descoperire, recunoșteau chinezii când au descoperit praful de pușcă, se întoarce împotriva omului aceasta pentru că omul nu-și poate controla moral aceste descoperiri la acmeu aflându-se fisiunea atomului, cu Hiroșima consecutivă. Dar există o altă imaginație care constituie unica salvare, de mare forță spirituală: imaginarul poetic, imaginarul artistic. Acesta, scrie Kant, în colaborare cu intelectul, a făcut ca omul să creeze o nouă lume. La acest binom, autorul Criticii puterii de judecare, adaugă gustul și spiritul "având înțeles estetic, spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi opera hazardului. Va fi consecința firească a revoltei armoniei universale și a nobleței spiritului de a reinstitui "maiestatea sublimă a ordinei", fenomen care are loc de fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni de la cei imuni la "molima freudistă"... "o filozofie rușinoasă și nerușinată care își bate joc de filozofie" (Jean Domenach). Molima permisivității nezăgăzuite antietică și antirațională în cultură și în viața de fiecare zi. Poezia este o necesitate cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nostru cognitiv de numire, suferă de două ori: necunoașterea esenței lucrului numit, care rămâne un mister, și faptul că, din acest motiv, numirea este convențională, o haină pusă arbitrar pe acea taină, veșmânt confecționat de colaborarea dintre simțuri și intelect. Salvarea, liniștea noastră sunt asigurate de complacerea tacit asumată în a considera că și lumea și cuvintele corespund realității cu care ne-am familiarizat. Atunci ce împlinește cuvântul în poezie ? Nemulțumit de axiologia realități de fiecare zi, poetul încearcă să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că pentru filozoful din Agrigent tragicul este total, nu există ieșire din neliniște: "Căci pentru toate lucrurile reunirea provoacă nașteri și ucide, iar dezunirea crește și se risipește". Acest lucru datorită conflictului fatal și necurmat dintre Iubire și Ură. Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
preziua creației, care este astfel anulată. Iar mai sus, transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și în alte scrieri, Nietzsche a întrevăzut și el necesitatea transcenderii radicale: "Eu nu sunt nici trup nici suflet, sunt homo sui transcendentalisom transcendental sie însuși. Cei doi au fost contemporani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
până nu l-a avut, până nu a deslușit în el mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
auzisem într-un timp atât de scurt. Chiar să fie adevărat tot ce s-a spus? Ori oamenii se plictisesc, fie din lipsă de lucru, fie din cauză că sunt prea apăsați de sarcinile de serviciu. Și atunci, caută o portiță de salvare... Văd eu numaidecât! Bat în ușă, dar, cum mă așteptam, nu aud nimic. Ați înțeles, cred, Beșleagă nu avea nevoie de secretară: mai întâi pentru că nu avea fumuri, al doilea, nu voia să împartă secretele cu nimeni. O restructurase cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
serviciu... Mă scuzați că vă sun în concediu, dar e aici, lângă mine, redactorul-șef de la Informația de București... Și i s-a făcut rău... Zace pe jos. Directorul cugetă. Redactorul-șef e un om important. Păi, sună, domne, la Salvare. Să vie să vadă ce are. Că dacă se trezește și scrie cine știe ce porcării despre teatrul nostru, ne-am dus pe copcă... Pompierul închide și-i face semn capului pleșuv să-l ajute să-l târască pe redactorul-șef până la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
închide și-i face semn capului pleșuv să-l ajute să-l târască pe redactorul-șef până la canapeaua din hol. Redactorul-șef e greu, capul îi pocnește de fiecare treaptă, iar respirația îi este din ce în ce mai rară și mai scurtă. Din Salvare descind șoferul și o doctoriță cu stetoscop atârnat la gât. Îl consultă. — A consumat alcool? Pompierul bulbucăie ochii spre sticla rămasă pe masă. — A consumat... ceva... — E aproape în comă. Ce medicamente sunt astea, pe măsuță? — Le-am găsit la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
justă. Rewbell 34 declara că o mare națiune nu ar trebui să aibă drept aliați decât Providența, Forța și Justiția. Convenția, mai realistă decât Constituanta (care avea în vedere faptul că Franța nu este singură în lume), a acordat Comitetului Salvării Publice împuternicirea de a negocia în secret, dacă ea ar fi considerat. Lucrurile și-au reluat ulterior cursul firesc. De altfel, în țările libere, toate negocierile ajungeau în parlamente; majoritatea tratatelor trebuiau supuse aprobării acestora, înainte de a fi ratificate. S-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
El știa, a scris mai târziu, că un atare tratat ar fi devenit pentru posteritate un motiv de reproșuri și un subiect de dezonoare", dar a decis că era cazul să își asume responsabilitatea și să-și sacrifice reputația pentru salvarea statului. Nimic altceva nu ar putea face unui ministru o mai mare onoare decât o astfel de hotărâre. Norocul Franței a fost acela ca, în infatuarea lor, aliații au respins acele propuneri, emițând niște pretenții inacceptabile și dându-i mareșalului
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
În acel moment însă poarta se deschise cu ușurință din exterior, de parcă nu ar fi avut nici o problemă. Un bărbat înalt, solid, o ținea cu grijă în timp ce un grup de copii veseli năvăliră pe aleile parcului, aproape dărâmând-o. Deci, salvarea tot din exterior venea, dar ea trebuia să fie dispusă să o accepte, să fie deschisă. Nu mai putea accepta jocul lui. Prefera să se simtă goală, pustie decât să mai treacă prin noi și noi dezamăgiri. Ieși în stradă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai sunt acea naivă prostuță care s-a îndrăgostit de tine. - Da, sunt, pentru că mă cunosc foarte bine și te cunosc și pe tine. Tu nu m-ai iubit, tu te-ai agățat de mine ca de un colac de salvare. Aveai nevoie disperată de ajutor. Mergeai pe marginea prăpastiei fără să-ți pese dacă îți păstrai echilibrul sau nu. Iar eu am apărut exact atunci, oferindu-ți echilibrul de care aveai nevoie, sau cel puțin așa ai crezut în acel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a remarcat și prin importanta sa activitate publică: ocupă funcții importante, este martorul 32 prosperității, Atenei, apoi al crizei acesteia, gestionează tezaurul ligii de la Delos, este strateg și participă, alături de Pericle, la expediția împotriva Samosului, face parte din comitetul de salvare publică după dezastrul expediției din Sicilia. Euripide se naște în 484, într-o familie înstărită, primind o bună educație, având propria sa bibliotecă. Nu se cunosc multe date din biografia autorului, neiubit de public, retras din viața cetății, recunoscut abia
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
disperate de după ziduri; făcându-și apariția, întreaga ei prezență nu este decât durere și zbucium. Face apel la zei să răzbune moartea nedreaptă a tatălui și să pedepsească dragostea nelegiuită. O singură dorință o stăpânește: să vină Oreste, să aducă salvarea; gândul neîmplinirii actului justițiar o umple de revoltă, revoltă îndreptată împotriva zeilor înșiși: „De-o fi ca răpusul meu tată Sărmanul să zacă pe veci Morman de țărână și colb Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a o depăși, prin curajul de a accepta ceea ce ni se dezvăluie, treptat, În această perioadă de trecere de la o eră la alta, ar putea să ne coste dispariția ca civilizație, așa cum s-a mai Întâmplat de-a lungul istoriei. Salvarea noastră și a Terrei nu se află În negarea fenomenelor care au loc sub ochii noștri, ci, conștientizându-le, să devenim mai puternici. Aplicând legile universale care ne guvernează, vom Înțelege rostul nostru și evoluția vieții pe Pământ și vom
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
există o fărâmă de Întoarcere a omului posedat sau afectat către Lumina divină, nouă ne este foarte greu să intervenim, pentru că am face rău creației divine. Din acest motiv, de multe ori, transmitem semnale celor care mai au șanse de salvare. Aceste mesaje le pot parveni prin contactul cu diverse persoane evoluate spiritual, prin tot felul de evenimente, prin accesul la informații. Dacă refuză aceste mesaje, următoarea Încercare este boala ce se manifestă pe corpul fizic. Dacă refuză În continuare să
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
face un pas foarte important pentru eliberarea de forțele răului. Forțele răului Încearcă să preia controlul asupra oamenilor aducând teama, boala și grija supraviețuirii. Dacă se reușește să se renunțe la consumul de carne, omenirea face primul pas spre calea salvării. În acest moment, Încercarea de a salva lăcașurile de cult poate fi riscantă, deoarece de multe ori cei care vorbesc În ele sunt căzuți pradă răului. Mulți reprezentanți ai cultelor religioase și-au uitat misiunea: aceea de a-i Învăța
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
pentru voi, de parcă rugăciunea Îndreptată către Dumnezeu este un obiect ce poate fi comercializat. Iată de ce noi suntem rezervați În privința purității vibraționale a reprezentanților multor lăcașuri. Oamenii trebuie acum să se unească și să facă ei singuri pașii necesari În vederea salvării lor. Voi tre buie să Înțelegeți că a sosit momentul să vă salvați unul câte unul, pentru că este din ce În ce mai dificil să se salveze grupurile sau masele mari de oameni. Salvarea se poate face prin conștientizare, prin Îndepărtarea de produsele artificiale
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]