1,185 matches
-
pui, sau cum refuza să mai vâneze (rudele puiului) ca să stea cu el. Cum tot mai mulți oameni din zonă și turiști veneau să vadă minunăția, s-a creat un puternic curent de opinie: cele două animale trebuie hrănite, trebuie salvate! Douglas-Hamilton și-a călcat pe inimă (în general, oamenii ăștia nu vor să intervină în viața animalelor pe care le filmează; e suficient că intervin și așa!). A mers într-o noapte cu niște carne, dar a stat două ore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
eu cred că reușita unei cărți stă în astfel de momente de sclipire extraordinară, dincolo de care vezi spectacolul unei minți adevărate, a unui om adevărat, de o inteligență nesfârșită. Proust are-n romanul său zeci și sute de pagini plicticoase, salvate deodată, din loc în loc, prin cîte-o frază de-o frumusețe paradoxală în care-l găsești, de fapt, pe adevăratul scriitor sub chipul unui mare poet. întorcîndu-mă la Nabokov, ca să-nțelegi principiul de funcționare al faimosului duș, (un duș mizer, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Din cauza acestei scene, zise Kitty, la vremea aia era considerată indecentă. Desert Rose nu prea Înțelegea. După prima oră de film, care se derula cu viteza melcului, Kitty descoperi că nu mai putea urmări acțiunea. Când apăru genericul se simți salvată. — Ce zici? Întrebă Desert Rose. — Zic că această peliculă ar trebui lăsată În lada de gunoi a istoriei. Chiar dacă Îl iubești pe Charlie, tot nu trebuie să te supui torturii lente a acestui film. — Nici mie nu mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sentimentul pe care Îl avea toată lumea În acel moment, și anume că nu aparține acestei planete. Nu prea era deloc genul de planetă de care ai dori să aparții. John Hunter le-a spus oamenilor că trebuie să fie cu toții salvați și că, pentru ca acest lucru să se poată Întîmpla, trebuie să anunțe cumva prezența lor aici prin semnale trimise către navele spațiale ce trec pe lîngă pămînt. Firește că nu aveau la dispoziție decît tehnologia cea mai primitivă, nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd am trecut pe acolo În noaptea aceea, pereții exteriori Încă erau În picioare, o ruină fumegîndă, și strada era plină de noroi amestecat cu cenușă. CÎțiva oameni patrulau În susul și-n josul străzii noroioase cu pancarde pe care scria SALVAȚI TEATRUL HOWARD și SĂ AVEM GRIJĂ DE MOȘTENIREA NOASTRĂ CULTURALĂ. Din punctul meu de vedere, nu fusese niciodată o clădire care merita păstrată și nu-mi păsa nici cît negru sub unghie de șobolanii de ultima speță ce-și făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu o taxă succesorală minimă. A urmat o înmormântare tip rezumat, sumară, fără pomeni și fără praznic. După două luni, omul vindea garsoniera și investea în terenuri. Aș fi putut scrie că ambulanța a venit la timp și că bătrânul salvat a făcut subiect de știri, spre mândria instituției. Că i s-a dat magneziu și s-a dus acasă. Dar asta ar fi însemnat un Panțiru Toadere Dumitru sărac și disperat, gata să sară de pe bloc din cauza căldurii care adâncește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
imaginației. Dimpotrivă, poezia e descrisă ca o activitate umilă și nepăzită de riscuri, neplăcută ca orice corvoadă. În lipsa unei realități mai acceptabile, viața trebuie stoarsă din cărți cu un sentiment de nelegitimitate și vină: „sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
multe încercări. Aici se aflau niște oameni atât de obișnuiți cu tratamente dure și cu duplicitatea încât, evident nu trebuiau să simtă decât ușurare dacă băiatul-âmpărat era îndepărtat pentru totdeauna. Și totuși... La fel de evident dacă împăratul mai putea fi încă salvat, atunci fiecare trebuia să aibă grijă ca, pentru ochii celorlalți, să arate că a manifestat o sinceră îngrijorare. Probabil că la fel de important pentru viitorul acestor curteni, orice s-ar fi întâmplat, ar fi existat un alt moștenitor, care mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe planeta Gorgzid, cea mai importantă din Imperiul lui Enro. Această conștientizare îi aduse acel început de înverșunare care era atât de nouă pentru el. Erau lucruri pe care trebuia să le facă. Unde se afla, oare băiatul acela? Trebuia salvat, și imediat. Următoarele cuvinte ale lui Breemeg aproape că-i întrerupseră șirul gândurilor - sentimente. - Evident, spuse omul, misiunea noastră cea mai importantă este, încă, aceea de a afla unde anume în spațiu suntem și ce s-a-ntâmplat de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ochiul dracului și natură, despre viață și moarte. A lor, a ta și a pământului. Pentru că „Munții noștri aur poartă...“. Și așa se deșteaptă conștiința. Îți trebuie o coardă care să vibreze la aceeași rezonanță și ești ori pierdut, ori salvat. Tremur însă. Da, există lucruri pe lumea asta de care vreau să țin cont, știu că pot face un gest mărunt ca să schimb cursul istoriei, că, uite, contează și pot opri un dezastru. Idealisme, Finding Neverland? Pentru că îți dă prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
capul scărilor, în timp ce mîncam semințe într-o nepăsare totală. Nepăsare doar aparentă, că-n sufletul meu mă simțeam bătrînă și urîtă, părăsită de toți, iar gîndurile mi se agățau obsesiv de ideea sinuciderii. Dacă tînărul ăsta frumos mă salută, sînt salvată!" mi-am zis. Tu însă ai făcut mai mult: după un "sărut mîinile!" spus încet, plin de zîmbet, ai întins mîna firesc, parcă ne cunoșteam de cînd lumea, iar eu ți-am dat jumătate din semințele pe care le aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plin de zîmbet, ai întins mîna firesc, parcă ne cunoșteam de cînd lumea, iar eu ți-am dat jumătate din semințele pe care le aveam în pumn. În clipa următoare, cînd am pornit alături spre oraș, am înțeles că sînt salvată definitiv. La Eforie, te-am zărit de departe și te-am urmărit. Voiam doar să-ți spun că mi-am reluat munca. Dar explozia ta de bucurie în clipa cînd m-ai văzut a răsturnat totul... Simona se oprește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Culturii și Patrimoniului Național, ca soluții viabile pentru salvarea acestor bijuterii patrimoniale. Stimate Domnule Ministru, vă rog să ne comunicați poziția Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, atât în scris, cât și oral. Vă mulțumesc ! (Întrebare, noiembrie 29, 2011, Parlamentul României) Salvați bisericile pictate din Bucovina ! STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE, STIMAȚI COLEGI, Nu este prima dată când Vă semnalez, Stimați Colegi Deputați, unele probleme legate de conservarea monumentelor ce fac parte din patrimoniul mondial UNESCO și, mai ales, a celor din Nordul Moldovei
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
țării, strategii și soluții din criza economică, financiară, politică și morală, blocajul instituțional). Tonul discursului din (pre)campania prezidențială din România 2009 este generat de criza mondială profundă, împrumutând mărcile naționalismului unei extreme drepte: „România se află în pericol”, „trebuie salvată țara”, și asta o poate face doar candidatul X, sau Y, sau Z, sau unul dintre contracandidați, micii candidați, dar toți oameni providențiali în discursul electoral. Mesajul transmis de discursul electoral din actuala campanie prezidențială se volatilizează până la dispariția definitivă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
sincere ale celor care l-au cunoscut cel mai bine. Guvernul Emil Boc rămâne o filă de istorie și, cu siguranță, un punct de referință în istoria modernă a României pentru cele mai curajoase reforme ale statului. Ele au trebuit salvate și, cu un minim de onestitate și responsabilitate din partea clasei politice, ele vor trebui continuate. O demisie așteptată, dar, cu siguranță, regretată ! Iată încă un paradox românesc. (februarie 6, 2012) “Wind of change” Avem un nou Guvern care va continua
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
se facă înțeleasă nici măcar de cel iubit (mâhnirea mea e mai cumplită acum, dându-mi seama cât de puțin mi-ai înțeles iubirea) și mai încearcă o dată să arate că moartea nu înseamnă aneantizare, că va trăi în amintirea grecilor salvați ( Ei cred că aici e vorba de o moarte pe altar... nimeni nu le-a spus că dincolo de moarte începe o altă lume - III). Cuvintele acestea rămân fără ecou, constată ea cu nedumerire amară : Ce s-a întâmplat cu voi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și automutilarea, sancțiune a crimelor impusă chiar de cel ce le-a săvârșit. În schimb, drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit de continua și încă zadarnica lui rătăcire : De zile întregi ne sfâșiem tălpile și unghiile făcându-ne cărare printre mărăcinișuri (I 1) . Atât protagonistul lui Sofocle cât și cel al dramaturgului român își proclamă nevinovăția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale reale și a faptului că nu-i pot fi imputate nelegiuirile menționate precis doar în adresarea oracolului (Oedip, fiu și ucigaș al lui Laios, Oedip, rod și altoi al Yocastei, Odip, liberator și tiran
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ofere protecția primitoarei Atena și generosului ei cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o nouă crimă împotriva unui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip salvat, omul triumfă împotriva destinului, tragedia fiind astfel anulată. Într-o scrisoare din 7 octombrie 1951 către Radu Stanca, Ion Negoițescu contestă concepția despre destin din Oedip salvat, diferită de cea exprimată în altă lucrare a dramaturgului din 1947, comedia tragică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip salvat, omul triumfă împotriva destinului, tragedia fiind astfel anulată. Într-o scrisoare din 7 octombrie 1951 către Radu Stanca, Ion Negoițescu contestă concepția despre destin din Oedip salvat, diferită de cea exprimată în altă lucrare a dramaturgului din 1947, comedia tragică Dona Juana . Aidoma lui Schiller în Logodnica din Messina, autorul român ar fi căzut de data aceasta în greșeala de a elimina acel sens obscur, de esență
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar avea, așadar, un sens eliberator, ceea ce l-ar face să fie profund optimist. Cu deznodământul ei mai apropiat, parcă, de al unei comedii, în care zeii înșelători sunt la rândul lor înșelați și cad în propria cursă, drama Oedip salvat propune victoria umană asupra forțelor destinului. Piesa, care anihilează astfel tragedia în sens clasic, susține artistic ideile teoreticianului Radu Stanca asupra acestui gen literar. Imposibila recunoaștere Cum se știe, Paul Everac a fost un lăudător al lui Ceaușescu și a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
soarta celorlalți complotiști la latitudinea cetățenilor Romei (VII). În piesa scriitorului român apar și alte referințe pasagere la autori antici ca Platon și Sofocle. În plus, personajele se exprimă uneori în latină, intercalând în luările lor de cuvânt sintagme ca salvate pueri (I, p. 43) sau ad patres (II, p. 54), ori citează în original și în traducere formula de investire a consulilor cu autoritatea supremă, enunț menționat și de Sallustiu în Despre conjurația lui Catilina, XXIX, 1 (Senatus decrevit darent
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cineva care să mențină ordine În lucruri, să știe cum să le aranjeze. Eu n-am fost În stare de asta. Îi spuneam că n-o să fie fericită pînă n-o să găsească o fată cu ochi albaștri, una care trebuia salvată sau Îngrijită sau ceva de genul ăsta... Își Întoarse capul și Întîlni privirea lui Helen În cele din urmă. Apoi Încheie cu nesfîrșită tristețe: Se pare că farsa am Încasat-o eu, nu-i așa? Helen se holbă la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]