KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

zări pe Hiyoshi și strigă: — Fiul lui Yaemon! Ce face maică-ta? — Cine, eu? Hiyoshi se apropie de el și Îl privi drept În ochi, cu chipul său murdar. Dând aprobator din cap, omul Îi atinse cu mâna creștetul transpirat. Samuraiul nu avea mai mult de douăzeci de ani. Gândindu-se că omul acela tocmai se Întorsese de la luptă și simțindu-i greutatea mâinii, Învelite În mănușa de zale, pe Hiyoshi Îl cuprinse un sentiment de glorie. „Chiar cunoaște familia mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mai mult de douăzeci de ani. Gândindu-se că omul acela tocmai se Întorsese de la luptă și simțindu-i greutatea mâinii, Învelite În mănușa de zale, pe Hiyoshi Îl cuprinse un sentiment de glorie. „Chiar cunoaște familia mea un asemenea samurai?“ se Întrebă el. Prietenii lui, care stăteau În apropiere, privindu-l, vedeau cât de mândru era. — Tu ești Hiyoshi, nu-i așa? — Da. — Bun nume. Da, da, e un nume bun. Tânărul samurai Îl mai mângâie o dată pe cap, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
glorie. „Chiar cunoaște familia mea un asemenea samurai?“ se Întrebă el. Prietenii lui, care stăteau În apropiere, privindu-l, vedeau cât de mândru era. — Tu ești Hiyoshi, nu-i așa? — Da. — Bun nume. Da, da, e un nume bun. Tânărul samurai Îl mai mângâie o dată pe cap, apoi se bătu peste centura armurii de piele și-și Îndreptă puțin spatele, studiind tot timpul fața lui Hiyoshi. Ceva Îl făcea să râdă. Hiyoshi se Împrietenea repede, chiar și cu adulții. Faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ca de obicei. Dar știți, nimeni nu mă numește Hiyoshi. Singurii care-mi spun așa sunt mama și tatăl meu. — Din cauza felului cum arăți, cred. — Ca o maimuță? — Ei, tot e bine că știi. — Așa-mi zice toată lumea. — Ha ha! Samuraiul avea un glas puternic și un râs pe măsură. Ceilalți i se alăturară, În timp ce Hiyoshi, Încercând să pară plictisit, scoase din haină o tulpină de mei și Începu s-o roadă. Sucul cu aromă de iarbă din lujer avea gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-l avea. Acum era acoperit cu funingine și, la fel ca soțul ei, nefolositor. De fiecare dată când Îl privea, nu simțea decât dezgust. Gândul războiului o făcea să se cutremure. „Orice-ar spune bărbatul meu, Hiyoshi nu va deveni samurai,“ decise ea. Pe vremea măritișului cu Kinoshita Yaemon, crezuse că era cel mai bine să ia de soț un samurai. Casa din Gokiso, unde se născuse, deși mică, era a unei familii de samurai, și, cu toate că Yaemon nu era decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nu simțea decât dezgust. Gândul războiului o făcea să se cutremure. „Orice-ar spune bărbatul meu, Hiyoshi nu va deveni samurai,“ decise ea. Pe vremea măritișului cu Kinoshita Yaemon, crezuse că era cel mai bine să ia de soț un samurai. Casa din Gokiso, unde se născuse, deși mică, era a unei familii de samurai, și, cu toate că Yaemon nu era decât pedestraș, se număra printre vasalii lui Oda Nobunaga. Când deveniseră soț și soție, jurând că „În viitor, vom câștiga o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
bărbatul meu, Hiyoshi nu va deveni samurai,“ decise ea. Pe vremea măritișului cu Kinoshita Yaemon, crezuse că era cel mai bine să ia de soț un samurai. Casa din Gokiso, unde se născuse, deși mică, era a unei familii de samurai, și, cu toate că Yaemon nu era decât pedestraș, se număra printre vasalii lui Oda Nobunaga. Când deveniseră soț și soție, jurând că „În viitor, vom câștiga o mie de banițe de orez“, armura era un semn al speranțelor lor și avusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
zi. Gândul o făcea să se simtă mai bine. — Hiyoshi, aici sunt. Hiyoshi alergă spre mama sa, apoi o apucă de brațul pe care ținea coșul. — Azi, pe malul râului, m-am Întâlnit cu cineva care te cunoaște. — Cine? Un samurai! Kato nu-știu-cum. A zis că te cunoaște și că Îți transmite salutări. M-a mângâiat pe cap și mi-a pus tot felul de Întrebări! — Ei, trebuie să fi fost Kato Danjo. — Era cu un grup mare de războinici care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
o mai folosește. — Iarăși te joci de-a războiul? — Da’ ce, nu e bine? — În nici un caz! — De ce nu? — Ce-o să se-ntâmple dacă un fiu de fermier se obișnuiește să poarte sabie? — Păi, Într-o zi am să fiu samurai. Bătu din picior, ca un copil răsfățat, considerând problema rezolvată. Mama lui se Încruntă la el și ochii i se umplură de lacrimi. — Neghiobule! Îl certă ea și, ștergându-și stângace lacrimile, Îl trase de mână. Încearcă și tu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vase de sânge În trup. Nu Încăpea nici o Îndoială! Nici o descendență nu era mai vie decât aceasta. — Nu știu cine au fost strămoșii noștri dinaintea bunicului tău, dar sunt convins că unii dintre ei au fost oameni de seamă. Cred că erau samurai, poate cărturari. Sângele unor asemenea oameni continuă să curgă și s-a transmis de la mine la tine. — Da, dădu iarăși din cap Hiyoshi. — Totuși, eu nu sunt mare. În fond, nu-s decât un olog. Așa că tu, Hiyoshi, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
inima Îi fu cuprinsă de mâhnire. Mama lui Hiyoshi pregătise masa de seară și aștepta, tăcută, În colț, ca soțul său să termine de vorbit. Gândea total diferit de el. Detesta faptul că bărbatul ei Îndemna copilul să se facă samurai. Se rugă, În tăcere, pentru viitorul lui Hiyoshi. „E un lucru atât de necugetat ca să i-l spui unui copil. Hiyoshi, tatăl tău spune asemenea lucruri din amărăciune,“ ar fi vrut ea să spună. „Ar fi rău pentru tine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ajuta. Mai bine să-l trimitem Înapoi la părinți. În aceeași seară, unul dintre preoți Îi dădu lui Hiyoshi ceva să cineze și coborî cu el de pe colină, spre casa lui Kato Danjo. Kato Danjo stătea culcat lângă lampă. Era samurai, obișnuit să facă față luptei zi și noapte. În puținele zile când se putea destinde, găsea statul acasă mult prea pașnic. Liniștea și relaxarea erau lucruri de temut - se putea obișnui cu ele. — Oetsu! — Da? se auzi vocea ei, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lui Danjo, cu oarecare șarm. Danjo cedă, râzând: — Te-ai făcut măricel, nu-i așa? Hiyoshi, mă mai ții minte? Aceste cuvinte readuseră În mintea copilului amintirea unui om care-l mângâiase pe cap când avea șase ani. Conform obiceiului samurailor, Danjo dormea aproape Întotdeauna la castelul din Kiyosu sau pe câmpul de luptă. Zilele când putea sta acasă cu soția fuseseră puține. Se Întoarse, pe neașteptate În ajun și avea să plece la Kiyosu a doua zi. Oetsu se Întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
copil obraznic! Își spuse ea. Sosirea lui Hiyoshi era inoportună. Ridică privirea, jenată. Ce-aveau să creadă cumnații ei? Chiar putea fi acela copilul surorii sale? Auzi glasul scârțâit al lui Hiyoshi din salonul soțului ei: — Dumneavoastră erați cu toți samuraii aceia, atunci, pe malul râului, călare pe un cal. Îți mai amintești, deci? — Sigur, continuă el, pe un ton familiar. Dacă așa stau lucrurile, sunteți rudă cu mine. Dumneavoastră și sora mai mică a mamei mele sunteți logodiți. Oetsu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vase din multe țări. Hiyoshi tăcu, un timp, pe când Își continuau drumul. — Țara Ming-ilor, unde e aceea? Întrebă el deodată, gândindu-se la cele auzite. — E vorba de China. — Unde este? Cât de mare e? Sunt și acolo castele, și samurai, și lupte? — Ia nu mă mai bate la cap. Taci odată, auzi? Oetsu Își smuci iritată mâneca, dar dojana mătușii sale nu avea asupra lui Hiyoshi mai mult efect decât o briză ușoară. Dădu capul pe spate, privind fix spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
la nevastă și copii. Oricât de mult aș lucra, casa asta n-o să scape niciodată de sărăcie, se plângea el. Sunt prea mulți paraziți și impozitul pe pământ tot crește. Dacă nu erau plozii ăștia, acum aș fi ajuns un samurai fără senior - un ronin! Și aș fi băut un sake delicios. Ah, lanțurile astea de la mâini și de la picioare! După câte o asemenea criză agresivă, Își punea soția să numere puținii bani pe care-i mai aveau, după care Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de obișnuitele lui vise cu ochii deschiși. „Într-o zi... Într-o zi... dar cum?“ era singurul său gând pe când mergea. — Tâmpitule! La trecerea printr-o răspântie aglomerată, se pomeni pe neașteptate În mijlocul unei gloate zgomotoase. Lovise cu căruțul un samurai călare, urmat de zece scutieri care-i duceau sulițele și un cal de căpăstru. Vasele și talgerele Înfășurate În paie se răsturnară În drum, făcându-se bucăți. Hiyoshi rămase nehotărât În mijlocul cioburilor. — Ce, ești orb? — Idiotule! În timp ce-l certau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ales de Anul Nou. Existau prilejuri asemănătoare de două-trei ori pe an, la Anul Nou și la sărbătoarea zeului bogăției. Indiferent de ocazie, Sutejiro invita mulți oaspeți: olarii din Seto, familiile clienților privilegiați din Nagoya și Kiyosu, membrii clanurilor de samurai, chiar și cunoștințe ale rudelor. Începând din acea seară, avea să fie o Înghesuială cumplită. În ziua aceea, Sutejiro era deosebit de bine dispus. Cu plecăciuni adânci, Își Întâmpina personal musafirii, scuzându-se că-i neglijase anul trecut. În camera ceaiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Eu sunt Watanabe Tenzo. Sunt prieten cu ruda dumneavoastră, Shichirobei. Trebuia să mă aducă el În seara asta, dar, din păcate, s-a Îmbolnăvit, așa că am venit singur. Se Înclină politicos. Avea maniere plăcute și, cu toată aparența lui de samurai de la țară, ceru un castron cu ceai. Soția lui Sutejiro i-l servi Într-un vas galben de Seto. — Nu cunosc eticheta ceremoniei ceaiului, spuse Tenzo, privind În jur, pe când sorbea Încântat din ceai. Cum era de așteptat din partea unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
apucară să facă grăbiți curățenie. Lămpile din bucătăria cea mare, din hol și din camerele lui Sutejiro și Ofuku se stinseră, În cele din urmă, iar, peste poarta zidului de pământ, fu tras un zăvor solid. De cele mai multe ori, conacele samurailor și casele neguțătorilor - dacă aceștia erau cât de cât Înstăriți - erau Înconjurate cu un zid de pământ sau cu un șanț cu apă, Întărit cu două-trei rânduri de fortificații. La căderea nopții, orășenii și sătenii deveneau neliniștiți. Așa stăteau lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
anunțat că vom fi negreșit atacați În timpul nopții și că am avea nevoie de ajutorul lui. — Kato din Yabuyama... ăsta trebuie să fie vasalul lui Oda, Kato Danjo. — Pentru că Danjo și stăpânul meu sunt rude, a reușit să adune doisprezece samurai care locuiesc prin apropiere și toți au venit În timpul serii, travestiți În oaspeți. Te pândesc din casă chiar În clipa asta și să știi că nu te mint. După paloarea feței lui Tenzo, Hiyoshi Își dădu seama că banditul Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
creadă ce se Întâmpla, o deschise și cercetă atent conținutul. — Hm, asta e, spuse el, și expresia feței i se Îmblânzi. Pleacă repede de-aici, cu oamenii tăi. Adineaori, când o căutam În magazie, am aprins o lumânare. Kato și samuraii lui probabil că se trezesc chiar În clipa asta și, În curând, vor Începe să-și facă rondul. Tenzo porni grăbit spre poartă. — Vino să mă cauți la Mikuriya, oricând. Am să te iau cu mine. Și, cu aceste cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
hotărî să nu fie văzut plângând. În schimb, se Întoarse cu fața spre ei, dezgolindu-și dinții albi: — Cine se smiorcăie? Oricum sunt sătul și plictisit de prăvălia asta veche. De data asta, mă duc să intru În slujba unui samurai! Și, aruncându-și În spinare bocceaua de haine, legă săculețul cu sare de un toiag din bambus și Îl ridică țanțoș, pe umăr. — Se duce să servească un samurai! râse unul. Halal rămas bun! Râseră cu toții. Nimeni nu-l ura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
veche. De data asta, mă duc să intru În slujba unui samurai! Și, aruncându-și În spinare bocceaua de haine, legă săculețul cu sare de un toiag din bambus și Îl ridică țanțoș, pe umăr. — Se duce să servească un samurai! râse unul. Halal rămas bun! Râseră cu toții. Nimeni nu-l ura pe Hiyoshi, dar nici nu le părea rău pentru el. Din partea lui, după ce făcu primul pas dincolo de zidul de pământ, inima i se umplu cu albastrul limpede al cerului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Tare rău Îmi mai pare pentru sora mea, că are un copil ca tine. Auzind vestea, băiatul rămase dezamăgit. — Păi, voiam să-i cer o favoare, dar cred că n-are nici un rost, nu? Ce fel de favoare? — De vreme ce e samurai, mă gândeam că poate mi-ar găsi un loc În gospodăria unui samurai. Ca să vezi! Câți ani ai acum? — Cincisprezece. — La cincisprezece ani, ar trebui să mai știi și tu câte ceva dintr-ale lumii. De-asta nici nu mai vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]