2,488 matches
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să vină Crăciunul, prieteni! Lud, cald, melancolic... Îl simt... ( Cai, sănii și vremi troienite ) Copil... Vis din alb anotimp... Să vină, Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi cetini de brad în pridvoare, Arome de timp - unicat. Să vină, Crăciunul, prieteni! ( Dulci daruri, candoare și mit ) Bunicul " certându-mă " tainic
SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371608_a_372937]
-
zale, Gerul cu o daltă bine mânuită Stelele sculptează, ziua-i primenită! Muguri de lumină crengile le-mbracă Unii spun că-i nea, alții promoroacă, Iarna toarce firul alb de borangic Muntele bătrân și-a pus un ilic. Dealul trage sănii, zarva e în toi Câtă bucurie poate crește-n noi, Un copil alergă, cerul să-l atingă Iernile de vis vrea să îl tot ningă... Amintirea asta, file de poveste O rescriu cu lacrimi știu că îmi mai este... Gerul
LACRIMA ZĂPEZII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371610_a_372939]
-
IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
încât îmi vine să râd, dar el?! L-am văzut mai cu capul pe umeri... Totuși, gândind pozitiv, este un semn bun. Înseamnă că din aceleași motive ca mine a omis acest amănunt... Și acum, încotro? Păi..., nu mai trage sania după tine degeaba, Laura dragă! Mergi lejer direct la pârtie. Acolo te-a cunoscut, acolo să te găsească. Nu vine..., treaba lui. Nu știe ce pierde! Nici la telefon nu ne-am gândit.... Hi, hi! Suntem amândoi la fel de aiuriți”, stabili
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
gândit.... Hi, hi! Suntem amândoi la fel de aiuriți”, stabili Laura mulțumită de atributul găsit. Niciunul nu a avut de așteptat. Au apărut în aceeași zonă aproape în același timp. S-au apropiat râzând și s-au îmbrățișat scurt. - Unde îți este sania? - Nu am mai luat-o, pentru că... îmi era greu să o trag și mă temeam să nu întârzii la întâlnire, răspunse Laura chicotind. Unde îți sunt schiurile, dragul meu? - Nu le-am mai luat, pentru că... erau grele și mă întârziau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te văd în stare să-l inviți la apartament, acolo, în vilă... Am dreptate? - Într-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
un alb cu care fulg cu fulg, tot zugrăvește. Iată Iarna, argintie ! A sosit ca o regină peste munți, peste câmpie... Exercițiu de rutină . Trafic greu, deszăpezire, nervi și frig, s-a dat cu sare. Sus la munte-i pregătire, sănii, schi, aglomerare ! Sus pe stâlpi sunt agățate în ghirlande, beculețe luminând feeric toate privirea să ne răsfețe. Zarvă, veselie multă, bulgăreală cu zăpadă. Două vrăbii se insultă pentru-o boabă în ogradă. Nas, obrazul dat cu roșu, țuică fiartă pe
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
poziție de director la Institutul de Proiectări în Construcții din Craiova. Eu m-am născut la Craiova și am văzut orașul crescând sub ochii mei. Țin minte că într-o compunere școlară am evocat amintiri despre cum mă dădeam cu sania pe derdelușul de pe muntele de pământ, din care avea să se construiască Teatrul Național...Centrul a fost reconstruit iar acum Craiovenii sunt tare mândri de orașul lor. Deși părinții nu plănuiseră să stea așa mult, până la urmă au stat la
INTERVIU CU SCRIITOAREA MILENA MUNTEANU (CANADA) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375294_a_376623]
-
socialist? L-a făcut pe patron să închirieze la Gărâna o casă de odihnă, unde puteau să meargă toți angajații fabricii. Casa era gratis, deci cazarea nu îi costa, dar trebuiau să-și plătească mâncarea și transportul. Iarna ajungeam cu săniile, vara cu căruța, că nu erau mașini. Am fost și noi trei ani la rând. Ce grozav a fost! A organizat prima creșă de fabrică gratis. GN: A fost membru de partid? Iudit: A fost membru de partid cu număr
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
fost-au cică, cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos și arunca crucea în apa
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
l-a luat acasă, ca sfântul Bonifaciu de Strasburg. Mai trebuie spus că un scriitor american a inventat pentru copilul său altă poveste cu Santa Claus, care trăia la Polul Nord și în noaptea de 24-25 decembrie colinda lumea într-o sanie trasă de reni ca să aducă daruri copiilor. Povestea asta i-a plăcut și lui Moș Crăciun al românilor, care a început să facă “turism mondial” în comoda sanie trasă de reni. Deși moșul “turist” cam pierdea din sacralitatea sa. Dar
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
la Polul Nord și în noaptea de 24-25 decembrie colinda lumea într-o sanie trasă de reni ca să aducă daruri copiilor. Povestea asta i-a plăcut și lui Moș Crăciun al românilor, care a început să facă “turism mondial” în comoda sanie trasă de reni. Deși moșul “turist” cam pierdea din sacralitatea sa. Dar, chiar așa, ușor demitizat, și-a păstrat, totuși, farmecul și misterul celor mai nobile sentimente omenești. A treia metamorfoză: Moș Gerilă Comuniștii atei au considerat că Moș Crăciun
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
din lume nu știe Moșul de unde vine. Străbătând mitologie, misterios rămâne. 5 Decembrie LA CEAS DE RUGĂCIUNE În ropot de timp vin sărbători creștine, cu Sfântul Nicolae darnic, blând și bun. Iar când ninge cu daruri din zări senine, grăbește sania la fratele Crăciun. Simbolic dar vreau ,, O veste minunată!", în casa inimii să-mi aducă pace. Când Prunc se naște din Maică Preacurată și azimă pentru praznic sfânt se coace. O mână de lacrimi strâng pentru Pruncul Sfânt și îl
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului 30 Noiembrie/1 Decembrie 2014 Atâta vreme cât ești lângă mine Eu nu spun niciodată că mi-e greu, Tu nu auzi Decembrie cum vine Cu sănii trase dinspre dorul meu? E luna-n care o să-mi faci cadouri De Moșul Nicolae în curând Și sufletul mi-e plin de dulci ecouri, De chipul lui cel luminos și blând... Moș Crăciun e undeva pe-aproape, O să-mi
NU AUZI DECEMBRIE CUM VINE? de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371958_a_373287]
-
răcit de sărbători. Însă, pe la mijlocul lui ianuarie a început să ningă și să bată un vânt năprasnic, de nu puteai să scoți pe ușă nici măcar nasul. Dar Floricica...nu și nu ! Că ea vrea să se plimbe pe-afară, cu sania. Degeaba a sporovăit-o bunica. Pentru că bunicul...inimă slabă...n-a putut s-o refuze. Deși a înfofolit-o, au răcit amândoi. Îndurerată, biata bunica i-a certat, dar i-a oblojit cum a putut. Frecții, ventuze și ceaiuri. A
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pădurea Soarelui (3) Până la sosirea acelor umbre, totul fusese minunat pentru Mitru, care se convinsese până la urmă că nu îl visa pe Moș Crăciun. După ce curierul îi umpluse sania cu sacii mari, timp în care lăutarii și câțiva curieri își duceau fiecare la îndeplinire sarcinile primite, și după ce el se urcase pe sanie, apariția umbrelor îl speriaseră și-l făcură neputincios în fața Moșului și-al tuturor, văzându-i dintr-
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
care se convinsese până la urmă că nu îl visa pe Moș Crăciun. După ce curierul îi umpluse sania cu sacii mari, timp în care lăutarii și câțiva curieri își duceau fiecare la îndeplinire sarcinile primite, și după ce el se urcase pe sanie, apariția umbrelor îl speriaseră și-l făcură neputincios în fața Moșului și-al tuturor, văzându-i dintr-o dată nemișcați. Prima dată se agitară în aer câteva clipe, după care coborâră pe neaua albă. Când ajunseră jos, zăpada căpătă o culoare gri
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
ghemotoace albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
și vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi și cuvinte, se-așază ultima ediție a iernii peste lume, cuminte. Iată, urme de pași prin omăt și prin frământările-mi târzii. Ninge, ninge genial de banal. O sanie trasă de-un cal, plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. Și
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
se află, fiind departe, trebuiesc mulți bani de tren și câte și mai câte. Nu l-a văzut de vreo doi ani și tare îi este dor de el. Mai ales când rămâne singur acasă. Ar vrea și el o sanie, dacă era tata acasă știa cum să-i facă rost de una. Dar o să mai aștepte. Cât o să-l mai țină? Ce vină a avut el, dacă era gheață pe șosea și mașina s-a răsturnat? Au murit doi oameni
BĂRBAŢII NU PLÂNG NICIODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371169_a_372498]
-
cunoscută legenda care a dat numele acestei localități, Movila Miresii. I-a invitat pe cei din sală, preț de câteva clipe să-și imagineze că afară este iarnă, viscol, că undeva pe la marginea satului o mireasă frumoasă este pierdută din sanie, că apoi este găsită de un un cioban și câinele acestuia... Că mireasa respectivă era precum o zână picată din cer ( era de așteptat după cât de frumoași sunt și astăzi locuitorii acestui sat!), și că ea, alături de cel care a
COMOARA NEPREŢUITĂ A ROMÂNILOR- de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346035_a_347364]
-
Versuri > Visare > POVESTE LA CASTEL Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POVESTE LA CASTEL Un zumzet vag răzbate Prin porțile cetății Din veșnicia verde A muntelui semeț... Se dau copii cu sănii Printre străduțe-nguste Și menestrelii căntă Mulțimii,la ospăț. De sus ,de după stânca Ce străjuiește veșnic, Cu baie de-aur rece Astrul de ziuă ,luce Catifelări de vată În defileu se-așază Și-un călător apare În vale,la răscruce
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
țin! Paștele... cu tradițiile pascale, cu slujbele religioase, cu ouă roșii, cu miel-friptură, miel-ciorbiță, miel-drob, sărmăluțe, cozonaci... Întruniri, întâlniri, mese, veselie... „Hristos a înviat!”. Crăciunul e mai ciudat! Atunci e miezul verii la noi. Cald, foarte cald. Nu zăpadă, nu sanie, nu Moș Crăciun cu nasul roșu! Nu piftie! Doar noi, în pantaloni scurți, adunați la un grătar, o bere rece... și taclale. Povestiri și amintiri din copilărie... de alde „Mai ții minte ce bine mirosea pomul de Crăciun? Îți mai
DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347784_a_349113]