1,391 matches
-
și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri ferme și principii morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul vede o hidoșenie care are nevoie de un transplant urgent. În schimb, humorul este dispus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul vede o hidoșenie care are nevoie de un transplant urgent. În schimb, humorul este dispus să observe că, chiar dacă nasul propriu este croit după prototipul adamic, se poate întâmpla ca urechile să nu fie tocmai regulate, că deci într-un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autor încearcă să demonstreze în lucrarea Spiritul critic în cultura românească faptul că I. L. Caragiale întruchipează cel mai adecvat "spiritul critic în Muntenia critica socială extremă"15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat și cu pledoaria pentru preponderența unui comic "negru", absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări substanțiale B. Elvin, I. Constantinescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul sentiment de neputință și dezamăgire dureroasă, redată în tonalități diverse, de la umor și ironie amară, la sarcasmul disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o lume occidentală indiferentă și iresponsabilă, văduvită de idealuri și de elementară demnitate umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a sexului"58. Sunt vizate în mod expres și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
între parodistul care operează deturnări formale sau conținutiste asupra unei opere și receptorul, al cărui antrenament cultural îl ajută să decodeze convenția parodică bazată pe o sinteză de procedee literare: imitația, împrumutul, adaptarea, parafraza, citarea, aluzia. Spre deosebire de satiră și de sarcasm unde "totul este dat, în parodie totul trebuie descoperit, e lăsat cititorul să-l afle, să-l adauge"79. În plus, în lipsa abilităților de decriptare pe care trebuie să le posede receptorul, textul își pierde practic însușirile parodice, eșuând și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului, în special a ironiei de parodie și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evantaiul de variante ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei, A4: pseudo-victima insensibilă la ironie). Din posibilele scheme actanțiale rezultă următoarele variante și caracteristici ale ironiei: A1 A2 A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată de starea de dezamăgire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta ar fi de găsit între dările de seamă ale scriitorilor optzeciști, mulți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exclamă Darcey. Ce dracu’ l-a apucat? Douăzeci și cinci de ani a avut o căsnicie fericită și acum dintr-odată și-a întâlnit iubirea vieții? După mama? E fou. Loco. Verruckt. Cică a fost un coup de foudre, remarcă Amelie cu sarcasm. — Da, păi, ar trebui să aibă mai multă minte decât să creadă în fulgere, zise Darcey. La urma urmei, nu e un adolescent amorezat. —E o criză de vârsta a doua, explică Tish. Fata asta i-a luat mințile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea impulsiv. Am uitat - tu ești cel pe care Hermann l-a angajat să ancheteze incendiul, nu-i așa? Mai rânji un pic și adăugă: Presupun că poliția a fost depășită de caz. În vocea ei era o nuanță de sarcasm: Și vii tu, Marele Detectiv, și găsești indiciul care va duce la dezlegarea Întregului mister. — Nu e nici un mister, Fräulein Rudel, i-am zis eu Încercând să o provoc, dar scopul meu nu fu nici pe departe atins. — Ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pubiene, adevărata existență, chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam damnarea cu ură, rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
început joi. Robbie, hai să faci cunoștință cu Ashling. Robbie puse o mână pe pieptul lui aproape gol și spuse: Mititelul de mine?!?!? — Eu cred că e homo, șopti Kelvin. Hai să mori tu, Sherlock, spuse Trix, cu un profund sarcasm. Robbie dădu ferm mâna cu Ashling și apoi oftă și se topi peste poșeta ei. — Foarte Gucci! Cred că am un moment fashion. Ashling chiar a reușit să muncească - ceea ce era surprinzător. Totuși, nu i se dăduse nimic greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Eu... eu... Ochii i se rotiră prin Încăpere, căutând o ieșire, căutând o sursă de inspirație. Apoi calmul reveni. Eu... eu n-am fost cu totul sincer mai devreme, spuse, controlându-se din nou. — Ce șocant. Cameron alese să ignore sarcasmul. — Încercam să protejez reputația fratelui meu. Insch zâmbi. — Reputația lui? Care, aia de ticălos mic și violent? Cameron continuă nepăsător. — Geordie a apărut la mine la ușă acum câteva nopți. Zicea că a venit În oraș cu afaceri și-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajuns la putere, Tiberius l-a văzut tot timpul, printre senatori, pe cel care, de câțiva ani, se poate lăuda că doarme, și încă spre mulțumirea amândurora, alături de cea care a fost soția împăratului. Cine știe ce confidențe și ironii, ce secrete...“ Sarcasmul lui Drusus era aproape de insultă. „Bietul om ar fi trebuit să se retragă într-o provincie îndepărtată împreună cu nevasta aceea prea faimoasă și să nu se mai arate. Însă, nefiind destul de isteț, l-a salutat pe Tiberius cu o devoțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uciși. Vrea să pună în aceeași cușcă un șarpe și un tigru...“ În sinea lui râdea, mânios. „Asta înseamnă război civil.“ Ca urmare, în timp ce Tiberius vorbea, Macro aduse la căpătâiul lui un faimos medic roman. Despre acesta se povestea cu sarcasm că, după ce se închisese cu signator-ul, notarul, în camera unui senator pe care rudele îl găsiseră țeapăn și rece, reușise să-l resusciteze atât cât să aibă vreme să-și dicteze ultimele dorințe legate de împărțirea banilor. Medicul îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în uniformă de polițist. Nu purta barbă, de această dată. Avea o cicatrice pe gât și pe piept, iar în jurul acesteia, pielea era depigmentată. - Bluza îi era descheiată? Ai putut să îi vezi pieptul? - Îmi cer scuze, spuse el cu sarcasm. Avea o cicatrice pe gât, care, probabil, continua și pe piept în jos. Degetul mic și inelarul de la mâna stângă erau lipite. Avea... părea să aibă ochi căprui. - Foarte bine, Rhyme, spuse ea. Până acum, nu aveam nicio idee cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plată? Oricât ai fi vrut să scrii pe ea, dublează! - Constable a obținut niște informații, se auzi prin telefon vocea bărbatului. - S-a jucat de-a detectivul, nu? îl întrebă cu malițiozitate Charles Gradz pe avocat. Cu malițiozitate, nu cu sarcasm. Procurorul nu avea nimic personal cu Joseph Roth, care, deși era reprezentant al tuturor mizeriilor, era un avocat al apărării care reușea destul de bine să separe adevărul de minciună din spusele clienților săi și care mereu trata polițiștii și procurorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cauza lui. În ceea ce-i privește pe mama și pe tata - a devenit destul de apăsător felul în care se înțeapă unul pe altul tot mereu. Niciodată nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar sarcasmul mamei și felul enervant de a vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la tribunal tot timpul, mă scot din sărite și văd cum se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de ură nedeclarată (și, uneori, declarată) poate fi schimbată între niște așa-zise persoane dragi, care se trezesc apoi în dimineața următoare și vorbesc despre fulgi de porumb. Dar uite că se poate: se pare că manifestările de scârbă și sarcasmul compătimitor sunt toate o parte a șablonului bogat pe care îl numim viață de familie. Mi-ar plăcea să cred că e, pur și simplu, un soi de valvă: că ne eliberăm de tensiune și că purtăm o discuție sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
înlocui expresia ei Ofsted, cum îi spun eu: una de inspector care caută ce e mai rău și care se așteaptă să și găsească. —Tu cum crezi? Am rezistat tentației de a o informa că, dat fiind potențialul uriaș pentru sarcasm, acuzații și suferință nobilă pe care comportamentul meu i-l permisese, replica aceasta nu era una dintre cele mai inventive și nu am făcut decât să îmi plec ușor capul într-o tentativă de a dezamorsa situația. —Mai bine-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e clar că tu n-ai observat. Munca de la școală l-a copleșit și a fost sensibil dintotdeauna. Nu te flata crezând că acțiunea ta a fost singura cauză pentru toate astea. A fost doar... minunata cireașă de pe tort, bănuiesc. — Sarcasmul chiar nu ți se potrivește, Judy. Și nu prea pot fi acuzat că aș fi fost singurul părinte care se comporta ciudat - ți-a plăcut să cheltuiești toate economiile noastre pe jocurile alea de noroc, nu? Dumnezeu știe de ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]