2,446 matches
-
Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să răscolești prin dulapuri, să spargi sobele, să scormonești prin grădină... să pierzi vremea cu fel de fel de torturi... Prostii medievale... Vocea șuieră de foarte aproape, satisfăcută : — Acum nici măcar nu trebuie să-i cauți, ca să-i găsești. Nu e nevoie să-i chemi, vin singuri. E ca o bibliotecă în care cărțile se răsfoiesc de la sine, trebuie doar să pui degetul la pagina care te interesează. Morților
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice lucru sau ființă își are poezia sa, tot așa își are și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a privi ce face Gonzalv. Acesta zgâlțâia clanța, apăsa soneria (stricată), părea foarte contrariat de solitudinea imobilului. Ioanide plecă nu se poate mai satisfăcut. Însă la prânz se întoarse acasă foarte supărat. Se întîlnise pe drum (zi plină de accidente dezagreabile) cu un individ, Oprescu, mai vârstnic cu vreo cincisprezece ani și care-l cunoscuse când el, Ioanide, era băiat de vreo paisprezece ani
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
roți se auziră rostogolindu-se pe caldarâm, sosi și Gaittany. De la ușă deschise larg brațele într-un gest de interogație și interes atât de ipocrit profesional, încît, îndată ce Conțescu îl asigură că este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dregîndu-și glasul, îl asigură că era vorba de o masă între prieteni obișnuiți: Saferian, madam Farfara și ceilalți, nimic neprevăzut. - Vii, nu-i așa? Prezența dumitale e capitală, ești pivotul serii, fără dumneata contramandăm! - Bine-bine, am să văd! - Perfect! Înregistră satisfăcut Gaittany, te așteptăm. Întrebarea lui Ioanide asupra componenței grupului nu era fără rost. Gaittany avea obiceiul de a organiza mese în scopul de a întreține relațiile sau de a întări unele raporturi utile, adunând laolaltă indivizii cei mai eterogeni, puși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe o latură în fața Ioanei, care ședea în partea cealaltă. Așezat la locul său, în vreme ce chelnerii începeau să aducă întîile elemente ale cinei, Ioanide făcu o revizie fugitivă a fizionomiilor. Gulimănescu îl privea cu o mare curiozitate, cu nuanță de satisfăcută compătimire, așa cum îi era obiceiul ori de câte ori cineva se afla într-o dificultate reală sau presupusă, Suflețel se sălta mereu pe scaun, fixîndu-l cu complicitate, Hagienuș râdea cu fălcile tremurânde, ceilalți manifestau un fel de seriozitate chibzuită. "E ceva la mijloc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că, ori de câte ori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în când mustața, într-o vădită absorbție morală; Ioanide, picior peste picior și puțin răsturnat pe spate, cu pupilele sale albastre fixate asupra cântăreței, o măsura profesional, ca pe o operă arhitecturală. Amândoi în singurătatea ființei lor interioare păreau foarte satisfăcuți. O singură dată, printr-un gest mecanic, Pomponescu și Ioanide se întoarseră unul spre altul, dar numaidecât, ca și când ar fi fost mirați de apropierea fizică dintre ei, reveniră la poziția dintâi, fără nici un fel de mișcare a fețelor, într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a face față oricărei eventualități. Spre a pipăi terenul, întrebă timid: - E vreo sărbătoare azi, ce e? - He, zise Petrișor, ofițerul, nu-i nimic în calendar, dumneata ești oricând o sărbătoare pentru noi. Hagienuș râse muțește și clipi din ochi satisfăcut și totodată ironic. - Dacă e așa, foarte bine, primi el, să-mi faceți mereugusturile ca azi. - Când nu ți-am făcut noi gusturile, tată? zise Florica și-imai întinse o bucată de plăcintă. - Și pe urmă avem o cafea faină, râșnită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aur). Acesta a susținut că trebuie să mergem cu "forțele tinere" și cu puterile ce vor ataca și distruge Sovietele. Numai astfel vom salvgarda principiul sfânt al proprietății și vom feri de pieire elita societății românești. (Bancherul X părea foarte satisfăcut și a oferit șampanie.)" Interpretarea acestor fragmente documentare oferă o noțiune foarte clară a lucrurilor. Întâi de toate rezultă din ele că poliția secretă era amănunțit informată, prin agenți, de gesturile tuturor membrilor Mișcării, având până și fotografii ale lor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am tras niciodată cu revolverul. Președintele: Dar în depoziția scrisă ai spus: "ca la o bătaie de revolver". Martorul: Așa vine vorba, cum aș fi zis "ca la o bătaie de pușcă", adică depărtișor și nu prea. G. Călinescu Avocatul (satisfăcut): Vedeți și dumneavoastră, domnule președinte, pe ce elemente fragile se sprijină acuzarea. Între martorii apărării, spre surpriza lui Ioanide, se afla și Pomponescu, care profită de acest eveniment spre a culege simpatii. Ascultat cu respect de juriu intimidat probabil, determină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate să-l planteze în chipul acesta expeditiv. Să fi ajuns oare la vârsta când femeile tinere te consideră cu o indiferență brutală? Pomponescu își privea în oglindă părul cărunt, mustața tunsă englezește, cu câteva fire albe, și rămase extrem de satisfăcut de el însuși. Se găsea agreabil în toată puterea cuvântului. Al doilea element era sentimentul de singurătate. Pomponescu era sentimental, poseda mari rezerve de romantism neconsumat, ceremonia casnică, stima cunoscuților nu-l mulțumeau. Dorea o destindere intimă, focoasă și plină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe ceilalți, cu rândul. El, luînd-o pe Erminia drept călăuză, reexamină toată casa, întrebă cine locuia în odaia din mansardă, scoase de la Erminia tot ceea ce aceasta știa despre Pica și Tudorel. De altfel, agentul nu se arăta deloc surprins, nici satisfăcut. Se părea că acestea sunt pentru el banalități. Nu mai puțin merse la telefon și, într-un fel criptic, raportă tot ce aflase. A doua zi, la nouă, primi o înștiințare telefonică și cei trei oameni se retraseră. Pica însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trimită materialul expus. Dezgustat de propria-i operă, Pomponescu oferi, spre dezolarea lui Gaittany, totul Casei de Artă. Planșele fură mutate în subsol și ministrul primi o scrisoare de mulțumiri. Pe cât de plin de cucută era sufletul lui Pomponescu, aparent satisfăcut, pe atât de calm încîntată de situația ei era madam Pomponescu, susținută în acest sentiment de madam Pomponescu- mamă. Jean recăpătase, după opinia ei, locul pe care-l merita și pe care, nici vorbă, avea să-l dețină de acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inclusiv autorităților bisericești, asupra oportunității pervertirii unui trecut glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa călduros cum s-ar fi așteptat Pomponescu. Preoții bătrâni, sensibili la cuvântul "tradiție", fără o analiză mai adâncă a lui, fură mai satisfăcuți, preoții tineri, contaminați de Mișcare, visau, dimpotrivă, procesiunea grandioasă și chiar terifică, fiind de părere că idilicul e una din maladiile vechilor generații. Și unii și alții aveau o anume nedumerire, pentru că toată lumea fusese de acord și Pomponescu însuși aderase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu toată binecuvântarea dată de Ioanide, ingeniul lui Hagienuș născoci o viclenie și mai subtilă spre a scăpa de încurcătură. Tipări articolul, scoase revista și o prezentă lui Pomponescu. Acesta citi articolul făcut în colaborare cu Ioanide și rămase foarte satisfăcut. Nu observă mai nici un ecou. Când întrebă pe cineva: "Ai citit articolul lui Hagienuș?", acela, neștiind despre ce e vorba, se scuză că n-a avut vreme, îl va consulta cât mai repede. Nici n-ar fi avut unde să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu imediat satisfăcută și Conțescu suportă operația foarte bine. Conferențiarul îi făcu din nou o consultație generală, trimise sângele la analiză, se convinse în fine că bolnavul trecuse și prin această încercare. Ticlui deci un program de alimentare și întărire a pacientului, căruia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în linii mari, fericit, dar, mai detaliat, se va simți împlinit și fericit în unele privințe, neîmplinit și nefericit în altele. În plus, fericirea ca rezonanță afectivă a stării de repaus, de împlinire, trebuie corelată și cu cerințele și aspirațiile satisfăcute. În speță, cerințele corporale saturate, ca și cele spirituale minimale, tangibile căt se poate de lesnicios, de facil, procură plăcere celor mediocri, care se mulțumesc cu puțin. În schimb, exigențele și aspirațiile mai înalte, urmărite de intelectualii devotați cunoașterii și
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
țin de cele mai adânci (și, am zice, universale) trebuințe ale ființei omenești. Prin ele, ea ființa umană supraviețuiește, se cunoaște, se dezvoltă, se-mplinește. În și prin relațiile cu ceilalți, oamenii își pot realiza aceste trebiunțe, se pot simți satisfăcuți, confortabil sau, dimpotrivă, în lipsa realizării lor, se pot simți frustrați, inutili, dezamăgiți, stupizi. Există un firesc al relațiilor interpersonale, dar și un prea puțin sau un prea mult al lor. Până acum, am văzut mai ales ce înseamnă existența firească
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
continuare, gelozia și ura, emoții strâns legate și interinfluente. Gelozia și ura Gelozia. Ca și invidia, gelozia este incapacitatea unei persoane de a se bucura de fericirea alteia/altora. Vrem și noi să fim precum celălalt/cealaltă protejați/e și satisfăcuți/e. Implicând competiție, rivalitate, cele două sentimente sunt înrudite. De multe ori, ele se suprapun; nu înseamnă că sunt și identice. Spre deosebire de invidie, care dorește cu ardoare "să-și apropieze ce au alții, gelozia se referă la ceea ce considerăm a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o însoțește pretutindeni pe frumoasă. Numai așa prințesa ar putea fi smulsă din vrăjitoria urzită de bizarul animal. Elementul acesta, respectiv motanul, va apărea ulterior și în La hanul lui Mânjoală. Nu tocmai lesne de împlinit, până la urmă ,,clauza’’ este satisfăcută, ,,dar în sfârșit odată găsi tânărul vreme cu prilej când cotoiul dormea și atunci călcă pe coadă cu toată puterea’’. Ce se întâmplă de aici încolo, nașterea fiului de împărat, pe nume Dizir, nefericirea lui de a nu se putea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
câștigat o sută de parale, sunt de acord cu dumneavoastră; dar fiți și dumneavoastră de acord cu mine că un terasier provincial a ratat ocazia de a câștiga cinci franci. Tot ce putem spune este că meniul oficial și cârciumarul satisfăcut sunt ceea ce se vede; câmpul inundat și terasierul rămas fără muncă sunt ceea ce nu se vede. Dumnezeule! Ce chin să dovedești, în economia politică, că doi plus doi fac patru; și dacă reușiți cumva, vi se strigă: "e așa de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
noroi; demnitatea sa și demnitatea umană suferă întrucâtva .... Dar, eh, dacă nu se face util prin el însuși, se face util prin averea sa. Face să circule banul, curtea sa nu încetează să facă plinul furnizorilor care se retrag întotdeauna satisfăcuți. Nu se zice oare că dacă aurul este rotund, este pentru a rula!. Ariste a adoptat un plan de viață diferit. Dacă nu este un egoist, el este cel puțin un individualist, căci își drămuiește cheltuielile, nu caută decât bucurii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cel mai mult de acest sistem le depășesc pe toate celelalte în materie de securitate, de prosperitate, de egalitate și de demnitate. Da, dacă mi-ar mai rămâne zece ani de trăit, aș da cu plăcere nouă pentru a asista satisfăcut la realizarea unei astfel de experiențe în patria mea. Căci iată, mi se pare, lucrurile la care voi fi martor. În primul rând, fiecare va fi fixat pe viitorul său, în măsura în care poate fi afectat de către lege. Așa cum am remarcat, justiția
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]