20,441 matches
-
sociale nu se mărginește nicidecum la forma acestei relații ek-statice cu lumea și nu se explică defel prin ea, ci doar pornind de la viață. În aceasta, în subiectivitatea necesităților sale se înrădăcinează activitatea prin care viața acționează spre a le satisface, fără ca acest demers să fie lăsat la libera sa alegere după cum ea nu a ales ea însăși să trăiască și să-și asume sarcinile vieții. Legile istoriei nu sunt prin urmare nimic altceva decât legile vieții, însăși temporalitatea sa nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
revine fiecăruia, așadar o măsură a valorii acestor bunuri, care reprezintă cantitatea de muncă necesară producerii lor. Însă munca este o modalitate a vieții, cea pe care o îmbracă aceasta atunci când dorința suferindă se transformă în strădania de a se satisface, este punerea în operă a Corproprierii originare a naturii. Numai că munca vie a acestui corp care trăiește și se apropriază nu este susceptibilă a fi o măsură, nefiind nimic altceva decât încercarea mută de sine a acestuia în patosul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestui corp fenomenologic. Determinarea valorilor pornind de la viață se lasă astfel descrisă și se descompune după cum urmează. Viața este cea care conferă o valoare lucrurilor (care prin ele însele nu au nici una) în măsura în care ea le găsește convenabile, în care ele satisfac una dintre dorințele sale. Însă această evaluare spontană pe care o operează viața nu este la rândul său posibilă decât dacă viața se încearcă pe sine, fie și prin intermediul celei mai neînsemnate dintre nevoile sale, ca ceea ce este și trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca atare în cel al funcționării sale reale ca mod de viață, ca practică. Ce este așadar televiziunea ca practică? Acest comportament în care, incapabilă să rămână și să se așeze în sine, să-și ajungă sieși și să se satisfacă din sine, din activitatea sa proprie, viața se aruncă în afara sa pentru a se debarasa de sine și a fugi de sine. Dacă sistemul tehnicist în general manifestă o astfel de finalitate, aceasta dobândește odată cu mijlocele de comunicare forma sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru familia monoparentală, în special, se datorează mutațiilor care au avut loc în ultimul timp cu privire la structura și dimensiunile acestui tip de grup social 1, precum transformările petrecute în distribuția autorității, în diviziunea rolurilor în familie, modul în care sunt satisfăcute funcțiile familiei. Principalele direcții de schimbare au fost în sensul atomizării familiei și al diminuării anumitor funcții (cum ar fi cele de socializare a copiilor, de îngrijire, de conferire a statusului social), care au fost preluate parțial de către alte instituții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a părintelui singur, dar și momente de criză atunci când acesta nu mai face față solicitărilor. Familia poate fi abordată ca o instituție socială care se află în legături cu alte instituții, inclusiv cu instituțiile statului. Raporturile de acest tip sunt satisfăcute preponderent de părintele singur. O altă perspectivă prezintă familia ca o unitate socioafectivă (I. Mihăilescu, 1993, p. 240), dar și un grup în care au loc tensiuni și conflicte. Violența familială se manifestă, în cazul familiei monoparentale, ca un abuz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a aflat împreună cu copilul său în permanență, iar interacțiunea cu copilul a fost timpurie. Un alt factor, care contribuie mult la optimizarea relațiilor părinte-copil, se referă la asumarea voită a paternității, spre deosebire de cea stabilită prin intermediul hotărârilor judecătorești. Tații se declară satisfăcuți de viața lor, devin mai puțin autoritari, mai grijulii și mai protectori; copiii îi resimt calzi și afectuoși, comparativ cu modul în care își percep tații copiii din familiile biparentale. La tații singuri se observă o scădere a interesului pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât dacă ea însăși se află într-o situație critică. Mama aflată în primele săptămâni după naștere este dependentă de ajutorul celor din jur. Nu poate desfășura o activitate din care să-și câștige cele necesare traiului și nu poate satisface nici măcar toate serviciile necesare ei și nou-născutului. Deci, dacă nu este ajutată, nu poate ajuta. Asistența socială acordată mamelor nou-născuților este foarte importantă. Este un sprijin complex, care implică nu numai elemente de subzistență și servicii aferente, ci și suport
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
activităților prestate în favoarea familiei. Delimitez serviciile pentru familie (în condițiile în care aceasta își desfășoară existența în parametrii considerați normali) de serviciile de asistență socială 47, destinate persoanelor aflate într-o anumită stare de neajutorare în care nu-și pot satisface prin efort propriu nevoile curente. Serviciile de suport pentru familiile cu copii se referă, în principal, în România, la serviciile oferite prin instituțiile de învățământ (creșe, grădinițe, școli)48 și la practicile curente, alternative, private, cum ar fi antrenarea bunicilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
legate de carieră și de viața profesională, atunci se reconfigurează și responsabilitatea lor față de treburile familiei. De pildă, în societatea contemporană, ponderea între serviciile neremunerate și cele plătite privind familia se schimbă în favoarea celor remunerate 4, familia nu-și mai satisface nevoia de servicii doar prin efort propriu direct, ci apelează contra cost la realizarea lor în afara casei sau antrenând forță de muncă pe care o plătesc. Întotdeauna o persoană emancipată, care a beneficiat de drepturi și libertăți, nu a fugit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familiei, fiecare membru deține o serie de roluri și interacționează cu ceilalți într-o ordine bine stabilită 10. Așa este posibil ca familia să fie una funcțională și viața membrilor ei să decurgă în condiții optime, trebuințele lor putând fi satisfăcute. În modelul tradițional de familie, bărbatul apare ca soț și tată, are autoritate recunoscută față de ceilalți membri și își impune punctul de vedere la nivel decizional, este principalul furnizor de resurse, mediază relațiile familiei cu sfera publică. Femeia este soție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
statului încep să recepteze intervenția ca fiind indispensabilă existenței lor. Treptat, ajung să se obișnuiască cu tipul de ajutor pe care îl primesc, ca și cum le este cuvenit. În paralel, pot să se descurajeze să mai caute mijloace pentru a-și satisface trebuințele în mod independent. În sfera politicilor sociale, autonomia este atât un principiu care ordonează activitatea (astfel încât persoanele asistate să fie stimulate spre dezvoltare), cât și o modalitate prin care se recunoaște și se respectă demnitatea persoanei. Tipul de autonomie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de mamă, pentru că numai așa copiii vor crește frumos și armonios. Se poate face deci distincție între carența afectivă și carența maternală, constatându-se că îngrijirea plină de afecțiune a copiilor de către alte persoane decât mamele lor poate să le satisfacă acestora nevoile afective în mod corespunzător și să le confere premise bune pentru o dezvoltare armonioasă. Îngrijirea copilului poate fi realizată într-o manieră maternă de către tată sau, principial vorbind, de orice persoană adultă care îi oferă afecțiune copilului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femei și bărbați, cu specificul și cu problemele lor aferente. Odată ce sunt priviți ca oameni concreți, sunt sesizabile deosebirile și chiar discrepanțele dintre aceștia, se recunoaște faptul că au nevoi particulare, aspirații personale și modalități diferite de a și le satisface. Unii dintre aceștia au capacități scăzute sau numai momentan diminuate, de care se pot folosi în vederea realizării unei vieți mai bune. Diferențele privite ca inegalități pot conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare o modalitate de diferențiere, prin care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oportunităților ca acces și egalitatea recunoscută la nivelul premiselor unui start. Sursa: Giovanni Sartori, „Oportunități egale și circumstanțe egale”, în Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 309 În România, tratamentul egal din perspectiva drepturilor politice și legale este satisfăcut din punct de vedere formal pentru familiile monoparentale, ca și față de orice alte grupuri sociale. Formal, statul, prin intermediul instituțiilor sale, tratează indivizii în mod egal: ei nu sunt dezavantajați în efortul de a beneficia de resursele și serviciile publice la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca formă de protecție socială. Art. 2: Prin termenul familie se înțelege soțul, soția și copiii lor minori, care au domiciliu comun; dar și persoana necăsătorită, care domiciliază împreună cu copilul său. Cap. 2: Ajutorul care se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu și indemnizația de naștere Art. 18: Soțiile militarilor în termen, cu venituri mai mici decât salariul minim brut pe economie, pot primi, la cerere, ajutor lunar - dacă sunt gravide începând cu luna a patra de sarcină, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
au mulțumit niciodată. Nu am putut să cred în ele. Cum sunt, de exemplu, cele despre viața plantelor și despre norii de furtună ori explicația privind furtuna și bolta cerească sau atomii de oxigen și viteza luminii. Știința propriu-zisă nu satisface partea spiritual-estetică a ființei mele. Nu în măsura în care o fac literatura sau arta. Mama tăcea, dar eu cred că în adâncul ei era de acord cu mine. Ca să nu mai vorbim de muzică! am adăugat. De exemplu rapsodiile și sonatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și sunt puși în groapă, vedete sport înving și dispar. Da, aici se află prezentul, strâns la un loc într-un alt fel și mai desăvârșit decât la Avabäck și în ținutul pustiu de acolo, din jur. Incendiile te vor satisface în mod deosebit. Ziarul nostru este chemat la locul focului în același moment în care sunt încunoștiințați și pompierii, astfel că angajații noștri pot să urmărească la fața locului progresul incendiului și răspândirea lui, cum se repede el de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea, Statul este presupus a servi interesul general. 1.1.2. Două concepții "machiavelice" 1.1.2.1. Concepția marxistă Împotriva viziunilor Statului instrument aflat în serviciul societății, se îndreaptă concepția marxistă, sau materialistă a Statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
însă concurența. A te lipsi de acest motor, de spiritul întreprinzător implicat, înseamnă a renunța la una din sursele vitale ale societății, la inovare și creativitate. Nici profitul nu tre-buie renegat, pentru că numai el oferă motivația necesară întreprinzătorilor pentru a satisface prin acțiunea lor vasta diversitate a trebuințelor umane. Profitul și economia publică nu sunt incompatibile. Rolul său este la fel de pertinent ca în sfera privată. Prin urmare, sectorul public nu este lipsit de grave insuficiențe, mai cu seamă cel hiperdezvoltat. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o anumită perioadă. Dar presiunea fiscală individuală nu trebuie analizată doar ca raport matematic; ea este relevantă mai ales dacă este analizată în corelație cu puterea de cumpărare a veniturilor monetare nete, adică gradul în care veniturile rămase după impozitare satisfac nevoile de subzistență, de petrecere a timpului liber și de economisire-investire. La nivelul agentului economic, presiunea fiscală este cu atît mai acut resimțită, cu cît ponderea impozitelor în valoarea adăugată realizată este mai mare. Nivelul presiunii fiscale la care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din logica pasagerului clandestin. Acesta ar putea fi rezumat printr-o non-relevare a dispozițiilor de plată, dublată de o relevare a serviciilor cerute. Cum acestea sunt de natură parțial sau total divizibilă, cererea potențială este puternică și pentru a o satisface, trebuie găsite indirect finanțările. Suntem deci în prezența unei reconsiderări, printr-un comportament individualist al utilizatorilor, a premiselor individualiste ale econo-miei liberale. Aceasta ne conduce la constatarea unei tipologii econo-mice pure a bunurilor, fondată pe caracterul divizibil sau nu al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai cutremură nimeni, aduc a glumă. Erika ia cuvintele mele așa cum sunt, nu le răstălmăcește niciodată. Nu are păreri. Sunt seniorul ei. Un adevărat stăpân, fiindcă doar eu emit. Formulez tot: enunțuri, întrebări, soluții (foarte rar). Egoismul meu, astfel, e satisfăcut pe deplin; pot construi sistemele cele mai aberante (care, la urma urmei, au o logică: să o numim contralogică - un fel de negativ al plăcii fotografice); foaia de hârtie, se spune, suportă orice. Uneori se întâmplă ca paginile copiate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
distribuitorilor de canale de televiziune, precum Romtelecom, se bazează în primul rând pe atractivitatea PRO TV și a altor canale românești, care determină într-o proporție covârșitoare decizia de abonare. PRO TV face în fiecare an investiții masive în conținut pentru a satisface așteptările telespectatorilor. Este corect că valoarea acestui conținut, pentru care distribuitori precum ROMTELECOM obțin venituri din abonamente, să se reflecte în prețul pe care furnizorii acestor servicii îl vor plăti de acum înainte PRO TV", a declarat Anca Budinschi, Director General
Canalele Pro TV S.A. ies de pe Dolce din 3 ianuarie. MTV și VH1, printre canalele scoase din grilă () [Corola-journal/Journalistic/80472_a_81797]
-
Gheorghe Grigurcu Pe palierul ființei artistului cuvîntului, "deopotrivă tenace și fragilă, trufașă și umilă, spontană și contrafăcută, sinceră și mistificată, candidă și perversă, inaccesibilă și dezgolită, glorioasă și ratată", după cum o adnotează, cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]