1,487 matches
-
Guicciardini, Davila etc. Tabăra Anticilor este mai redusă numeric, dar beneficiind de prezențe mult mai ilustre: Homer, Pindar, Euclid, Platon, Aristotel, Herodot, Titu Liviu, Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
converseze, să delibereze. De cealaltă parte, revoluționarii "aveau o satisfacție într-un fel livrescă de a repeta momente antice." Este desigur o viziune îngroșată, specifică lui Călinescu. A transpune Revoluția Franceză în cheie clasică pare un paradox pe care însă savoarea persuasivă a stilului călinescian îl atenuează. Ca peste tot în scrierile sale, ceea ce rămâne în memoria cititorului este spectacolul frazelor, după cum sugera Nicolae Manolescu, accentuând faptul că "G. Călinescu umple de viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
necesitate nesatisfăcută de limba proprie. Evoluția ulterioară a limbajului filozofic românesc a urmat calea îmbogățirii prin împrumuturi neologice, cîști-gînd enorm în precizie, prin evitarea echivocurilor create prin cuvintele neaoșe, dar devenind "o provincie a altor limbi romanice" și pierzînd plasticitatea, savoarea și adîncimea. Nostalgia lui Blaga pentru un limbaj filozofic bazat pe vechile cuvinte românești este constantă, deși își dă seama că româna are alt specific decît greaca, sanscrita, germana sau rusa, încît nu poate genera, ca aceste limbi, terminologii bazate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în ultimul rând valențele cuvântului-vehicul. Câteva texte (Mă asemui unui copac, Raid în interiorul pietrelor, Ninge cu ochi) relevă un alt ceremonial al spunerii, mai puțin crispant, categoric mai fluent, o dată cantilenat-confesiv, alteori poznaș-jucăuș ori alegoric-simbolic. Cuvintelor li se restituie, uneori, savoarea primară, frustă, naivă, folclorică: "Și-am zis verde de albastru, / și-am zis pară de un măr, / minciună de adevăr..." (Frunză verde de albastru). În Laus Ptolemaei din nou reflecția trece în primul plan, de unde ca în Elegii discursul adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atât de ridicol și slab, întreprinderea lui e deșartă, întocmai ca a zidarului, fratele său, care-a visat să clădească o piramidă-n Țicău. Inserția vreunui segment din Eminescu ori din alții în propriile-i poeme conferă discursului o anumită savoare. Propoziția "O, slăbiciune, / numele tău este artă" parafrazează un vers din Shakespeare: "O, slăbiciune, numele tău e femeie!" Jocul de-a nemaivăzutul constituie însăși rațiunea creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cea mai larg împărtășită. Există vreun domeniu la adăpost de plângerile și de protestele consumatorilor? Aceștia sunt împotriva colonizării publicitare a spațiului public; sunt neliniștiți în privința undelor nocive propagate de telefoanele mobile și de cuptoarele cu microunde; se deploră dispariția savorii alimentelor; alimentele transgenice și produsele poluante provoacă revolta; mulți se plâng de plajele suprapopulate și de distrugerea peisajelor; lumea bombăne împotriva proliferării mesajelor telefonice suburbane, a hoardelor de turiști, a urâțeniei supermagazinelor; televiziunea e acuzată că ne transformă în arierați
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lasă gândită în cadrul fixat de Hirschman. Este într-adevăr remarcabil că decepțiile sunt astăzi suscitate mai puțin de bunurile durabile decât de cele fungibile, îndeosebi de alimente. Dovadă, criticile tot mai numeroase la adresa alimentelor industrializate, a fructelor și legumelor fără savoare. Iar mesele luate la restaurant sunt departe de a provoca întotdeauna entuziasmul. De altfel, se știe de câte decepții sunt urmate curele de slăbire, din cauza kilogramelor puse la loc imediat după terminarea lor. În societățile unde excesul în greutate e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
același timp, piața (vinul, cafeaua, ceaiul, brânzeturile, pâinea, apa etc.) evoluează spre niveluri calitative superioare: dacă vinurile obișnuite sunt în declin, cele de calitate sunt în creștere. Peste tot, oferta se diversifică, în ton cu cererea tot mai mare de savori variate, de prospețime, de „natural”. Mărcile de calitate (DOC, bio, produs de fermă, cu specific montan, red label) atrag tot mai mulți consumatori. Contrar refrenelor despre dispariția gustului, asistăm, în Franța, la o puternică valorizare a savorii alimentelor și la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai mare de savori variate, de prospețime, de „natural”. Mărcile de calitate (DOC, bio, produs de fermă, cu specific montan, red label) atrag tot mai mulți consumatori. Contrar refrenelor despre dispariția gustului, asistăm, în Franța, la o puternică valorizare a savorii alimentelor și la o puternică ascensiune a referențialului plăcere 20. Satisfacția alimentară nu-și mai găsește deplina sa expresie în banchete interminabile, ci în senzualitatea degustării și în căutarea calităților gustative. Hedonismul consumatorului hipermodern se exprimă și prin valorizarea noutății
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de specialități noi, înspre fantezie și originalitate în farfurie. După noua bucătărie a anilor ’70, bazată pe refuzul sosurilor și pe punerea în valoare a produselor, faza III a adus la loc de cinste fooding-ul, bucătăria world fusion care combină savorile, amestecă gusturile și produsele din mai multe tradiții. Alături de gastronomia clasică, se răspândesc acum bucătăriile patchwork, care dau tot atâta importanță conținutului felurilor de mâncare ca și creativității, surprizei decontextualizărilor, umorului. Uneori chiar și extravaganței, după cum o dovedesc rețetele „la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aplicat oricărui lucru 30. Pe scurt, imperiul performanței generalizate. Radicalizând această lectură, unii autori contemporani consideră că stăpânirea de dragul stăpânirii nu numai că a dus la dispariția vechilor logici, dar că ea tinde să ruineze ancorarea carnală a existenței și „savoarea lumii”. Deja imaginea televizată ne îndepărtează de lume, înlocuind experiența simțurilor cu o teleprezență dezincarnată 31. Și mai radical, ciberspațiul favorizează o comunicare abstractă în care celălalt nu mai e decât informație, identitate virtuală fără corp și chip. Astfel, universul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
scrisă cartea profesorului Geană apare nu ca o transpunere strict „didactică” și expositivă, ci, adeseori, într-o notă narativă, evocatoare, proprie unei științe umaniste. Ajunge să amintim aici citatele din Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Mihail Sadoveanu, care dau o savoare și un „tâlc” aparte, românesc, unei discipline de concepție și viziune internațională. Și din acest motiv, subscriem la ideea unei reeditări a cărții, prin care profesorul Geană să reia și să adapteze acele contribuții ale Domniei sale despre practica de ordin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
fi precizat cea din urmă dorință: cadavrul să-i fie conservat în miere... 5 Anecdote atomice. Doxografia antică e plină de anecdote. Diogene Laertios - care trebuie citit neapărat! - ne furnizează cu miile, păcat că profesioniștii filosofiei nu le prea gustă savoarea. Greșesc în această privință, ca de fiecare dată când se lipsesc de plăcerea de a fi inteligenți, sau chiar de inteligența unei plăceri. Pentru că adeseori anecdota condensează sensul unei întregi filosofii. Istorioara nu-i un scop în sine, ținând de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de-a valma cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția dintre cele două școli pare adesea arbitrară, schematică, mai aptă să faciliteze plasarea unei gândiri vii într-o căsuță dintr-un tabel decât să ne informeze cinstit asupra savorii și arabescurilor sale. Doxografia îi prezintă ca pe unii care se cunoșteau între ei, își vorbeau, frecventau aceleași mese, aceleași cursuri și aceleași figuri marcante, dacă nu pe aceiași anonimi: un efeminat, un cocoșat, un negustor de pește, un docher
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și zei; presupune desfacerea agregărilor materiei și recompunerea acesteia în alte forme; moartea nu este nimic, pentru că atunci când noi suntem aici, ea nu e, iar când survine, nu mai suntem noi; acționând ca un revulsiv, ea dă vieții întreaga ei savoare. Iar altundeva: existența trebuie să rămână la egală distanță de dorința excesivă de a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dintre nivelele amintite. Exprimă adesea o dorință de regresie la modul oral de organizare infantilă, fie la nivel fizic (a redeveni un bebeluș), fie afectiv (a rămâne în planul fuziunii). Prin imaginea limbii, visul pune accentul pe gust, pe o savoare plăcută sau neplăcută pe care o provoacă realitatea, pe capacitatea de a diferenția emoțiile, gândurile, dar și persoanele și situațiile în care se implică subiectul. Dacă gura este larg deschisă (căscat, de exemplu), dar nu se aude nici un sunet (imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
set de credințe, atitudini și valori împărtășite, ce se reflectă în procedurile particulare pentru rutine și în abordarea problemelor nonrutiniere. Muchinsky(2000Ă definește cultură organizaținală că „un tipar complex de variabile care, dacă sunt abordate colectiv, acorda fiecărei organizații acea savoare unică.” Schein(1996Ă consideră cultură organizațională că factorul principal al comportamentului membrilor ei. Același autor identifica trei niveluri ale acesteia, care sunt ordonate crescător în funcție de profunzimea lor: Nivelul artefactelor observabile - cuprinde aspecte vizibile cum ar fi proceduri, tehnologii, sisteme de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
caș de vacă; ceapă; delicatesă; fata; fermă; finețe; fotografie; găuri; grăsime; gustare; iaurt; intrare; iute; împuțită; Jerry; liniștit; macaroane; de machidon; mămăliga; mediocritate; miel; minte; moșii; neglijență; nu; papanași; paste; Paște; pizza; plăcut; poftă; președinte; putoare; roșie; roșu; sat; saturație; savoare; sărut; scîrbă; scrob; spaghetti; în șip; șoricel; tren; urîtă; uscată; varză; vitamine; vreme călduroasă; zăr; zgîrcenie (1); 787/135/66/69/0 bucată: pîine (167); parte (97); felie (34); mare (32); carne (29); de pîine (28); mîncare (27); tort (21
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mireasmă; mirific; mirositor; mișto; mîncare; mîndru; moment; mulțumesc; mulțumire; mulțumit; neatins; necesar; normal; nostim; odihnă; orgasm; palpitant; parfum; Paris; părinți; peisaj; perfect; persoană; pîine; pe plac; plajă; plăcea; pozitiv; prag; prăjitură; prielnic; prieten; prietenie; rîs; roșu; roz; sală; satisfacere; satisfăcut; savoare; scump; sentimental; senzații bune; sexul; simpatie; simplu; sport; spus; stare de bucurie; străin; suc; sufletului; surîs; surprinzător; tablou; tare; tăcut; tortură; tristețe; țigări; ușurare; vechi; vesel; viață; zăcut; zgribulit(1); 797/266/93/173/0 plînge: lacrimi (148); tristețe (71
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dulce, fruct; dulci; dulcie; familie; fericit; floare; foame; fruct bun; fruct cu boabe; fruct dulce; fructul meu preferat; frumos; frumusețe; grădină; gust bun; haină; interesant; închis; legătură; măr; mășcat; mic; miros; nuc; ogradă; pere; plăcere; poftă; pre; prințesă; răcoritor; roadă; savoare; sămînță; săpun; sec; semințe; sete; sîmburi; străin; struguri; suculent; toamnă, vie; toarnă; trist; țară; uscat; utilaj; verde; via; viață; vie, toamnă; vii; vin, beție; vitamine; zemos (1); 817/125/46/79/0 subțire: gros (110); slab (106); ață (69); firav
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lume închisă și strict supravegheată) și, cu acea ocazie, îi chemase, într-un imperturbabil limbaj de lemn, la obștescul ritual de muncă patriotică. Voluntară însă într-un oximoron de esență colectivistă cam obligatorie. Nu de alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă. În prag, un grupă de patru Vecini apar cu un aer în același timp dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pe de o parte, muzica, cred eu, face parte din misterul universal: cum reușește ea să ne transforme atât de profund, să ne determine să comunicăm mai ușor în prezența ei, să învățăm mai rapid, cum poate ea să dea savoare momentelor speciale din viața noastră sunt întrebări pentru care nu poți găsi un singur răspuns. Totuși, Platon, încer când săl găsească, afirma: „Muzica dă suflet universului, dăruiește aripi minții, luminează imaginația și învăluiește în farmec și veselie lumea și tot
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este sugestia de ralenti și mișcare accelerată a imaginii, corespunzînd, firește, substanței temporale a văzutului. Femeia se ivește "cu aerul provincial, așa cum o cunoscusem la prima noastră prezentare, și pe care îl mai descopeream cu delicii extrem de rar. Găseam o savoare nu din transformarea Ioanei (...), ci cînd o revedeam întoarsă la felul ei prim, naiv și prăfuit, cum ieșise din liceul de provincie (...). Acum Ioana apărea străină, deși apropiată, mă simțeam invadat de emoții (...). O dată cu aerul ei prim, observam și transformările
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fină în momentul folosirii. Așezați ierburile mărunțite în recipiente ermetice din sticlă opacă. Dacă nu aveți astfel de recipiente, conservați-le la adăpost de lumină, pentru a evita decolorarea. • Mai multe ierburi aromatice pot fi congelate fără a-și pierde savoarea. Este cazul arpagicului, mentei, pătrunjelului și salviei. Nu uscați aceste plante! După cules, tăiați-le mărunt și depozitați-le în cantități mici în recipiente pentru gheață. După ce ați umplut fiecare compartiment al recipientului pe jumătate, acoperiți-le cu apă sau
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]