1,317 matches
-
sunt realizate, în speță, cronologic, dar într-un mod sensibil, personalizat, în așa fel încât să încânte și să captiveze pe orice lector, oricât de pretențios ar fi acesta. Unele răspunsuri impun, așadar, devierea de la traiectul cronologic, pentr-un detaliu savuros sau util, niciodată indiscret: „6ă rămânem un pic la...”, „Revenind la acea zi...”, „Pe... l ați cunoscut?”, „Cât de greu a fost momentul...?”, „și cum reacționați?” etc. Conversația începe și se sfârșește, gândind la Solovăstrul natal: „0ă copleșește o nostalgie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu gândul că multe dintre ele nu mai rezistă...”, dar și notații subtile privind evoluția poeziei românești: epoca „eminescianizării”, esența lirismului nichitian etc. Pe aceeași linie melodică se-ntrețes notațiile memorialistice în volumul %ărbat adormit în fotoliu, printre care, reținem: savuroase instantanee cu Nichita Stănescu sau la un meci de fotbal arbitrat de Ana Blandiana; câteva exerciții de seducție, în în audiență la Geo Dumitrescu sau Cum se cucerește o femeie...; detașare în fața suferinței (Veselia bătrânei chinezoaice); fine autoironii (Comedia numelor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în tăcere (asta înseamnă glorie)... Da, dintr-o dată, dintr-un colț al camerei iată-mă cum cu pași mari mă reped către voi, atenție, voi, cititorii mei prinși în capcana operei mele de bale; și încă nu acesta este momentul savuros al jocului: abia acum vă înțep și vă adorm! 1. Var.: Mezenteric. 2. Var.: Gînd. Comentariu: Perturbarea reprezentării este aici sistematică și reliefarea caracterului literar se face prin transferuri succesive: de exemplu: opera sa de bale devine opera mea de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lucruri de făcut, și în afara, dar și înlăuntrul nostru, dar nu e vorba de miracole, ci de fapte totuși la îndemâna noastră. Dorin Popa: Campania TVR despre Marii români, cu multele discuții provocate, cu ridicolul și cu alaiul ei de comentarii savuroase, în subtext, poate că a încercat tocmai să ajute să aflăm, "să știm fiecare ce dorim pe lumea aceasta", cum spui tu. Însă, cel puțin la fel de importantă mi se pare a fi inițiativa numită Generația expirată, lansată de ziarul "Cotidianul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în persoană, în a cărui casă se țineau adunările. Și Paulus Fabius Maximus este mâna dreaptă a lui Augustus însuși, un "amicus Augusti". Glumă-i asta? Paulus Fabius Maximus era așa de îngăduitor în această privință! El însuși povestea glume savuroase pe seama împăratului: nu vi-o amintiți pe cea cu heminaria în loc de congiaria pe care Augustus le oferea prietenilor cu "generozitate", în "dar"?402. Se înțelege că inocența mea inițială a fost înlocuită cu frica pe care mi-o provoca Paulus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
înarmat pentru „câmpul de luptă înflorit”: Domnișoara Joy l-a invitat în dormitor, unde pregătise o masă somptuoasă. Masa era încărcată cu o varietate de feluri din carne de pui și de rață, dar și carne roșie și alte delicatese savuroase. El s-a așezat la masă, făcându-se comod, iar ea i-a turnat un pahar de vin. Au mâncat și au băut o vreme fără să vorbească prea mult, dar la finalul mesei, vinul îi relaxase considerabil. Și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fiind lipsă, trebuia găsit un substitut. Vara, sub nuc - ce imagine mai aproape de desăvîrșirea unei liniști paradisiace?! Și, prin contrast, ce poate fi mai sîcÎitor decît insistența supărătoare a unei muște nesuferite? Dar oare plictisul ar mai fi atît de savuros fără acest bîzÎit care dă consistență tăcerii? Mai ales acum, cînd totul este doar amintire! Completarea Anișoarei Iordache, amiază sub nuc - În cutia viorii musca bâzâind mi s-a părut uluitoare. În primul rînd, pentru că evita În mod discret plictisul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de limbă și calambururile, se pretează doar (sau mai mult) la exprimarea orală. O categorie aparte a jocurilor de cuvinte este calamburul (savant - parahreză). El scoate În evidență faptul că aceeași secvență de sunete poate avea mai multe Înțelesuri. Mai savuroase decît cuvintele cu două Înțelesuri sînt, pentru cei care agreează calamburul, acelea care leagă cuvintele (ligamentele) pentru a obține un alt cuvînt. Exemplu: Antologia lor cuprinde Sublime pagini de lirism Dar vai și-atâtea pagini triste De lamentabil delirism. Vasile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
stradale care ridiculizează malformațiile unei lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă de a vorbi la cea obscen-colocvială: "A! Dumnezeii m... pușlamale și scroafe! Îi văzuși... Crucea m... Mă, frate, mă, îi bag pe amândoi... Porcul cu barba albă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
critici binevoitoare. Ironia sa nu e sarcastică și nici șfichiuitoare, ea nu exprimă tragismul unei lumi în derivă, ci o atitudine ludic-intelectuală în fața degringoladei valorice. Un articol întreg 253 reprezintă, de pildă, o ironică descriere a "intelectualilor". E o combinație savuroasă între modul parodic, prin analogia cu geneza și evoluția sectelor religioase, și cel ironic, anunțat încă din incipitul retoric: "Intelectualii! Iată un soi prețios de cetățeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! Avem destui". Urmează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a unor însușiri ascunse dedesubt"261. Aici, aluzia mitologică mizează pe inexprimatul unei comparații strivitoare. Pe cât de înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea mai mare parte, pe forța de sugestie a aluziei: de la titlul-temă, până la finalul, în manieră fals-onirică, totul este de un comic bazat în exclusivitate pe aluzie, ca modalitate incitantă și provocatoare de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o vestimentație tip "dandy", de un convenționalism ilar: Ați observat vreodată ce bine îmi vine haina și cum știu să port pantalonii? Dar cravatele mele? Fularul meu, aruncat cu neglijență împrejurul gâtului, e o poemă japoneză". Dar partea cea mai savuroasă este lăsată de Arghezi la final, unde avem parte de un veritabil festin al grotescului ideologic, o dimensiune abstractă, care întregește splendid portretul moral al personajului cu aspirații politice. După ce se auto-prezintă în toată decrepitudinea sa fizică și psihică, "domnul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vânt americanii. Ea a apărut în largul mării, compunându-se cam din tot ce cuprindea magazia de alimente a unei corăbii: pește, carne sărată de porc, ceapă și... biscuiți marinărești. Totul fiert la grămadă. Melville, în Moby Dick, descrie un „savuros“ chowder: „... era făcut din scoici mici și zemoase, amestecate cu biscuiți mărunțiți, bucățele de carne de porc sărată, totul îmbogățit cu unt și puternic condimentat cu piper și sare.“ Însă atunci când acest haos culinar este intenționat, rețeta capătă alte valențe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în ultimii ani, este de-a dreptul aberantă: ea denotă dispreț atât pentru semnificația creștină a postului (efectele interdicțiilor alimentare nu au voie să fie considerate „savuroase“, căci cuhnia mânăstirii nu e restaurantul Capșa de pe vremea lui Păstorel), cât și față de gastronomie, care nu admite restricții alimentare. Originalitate culinară, tendință către exhaustivitate și existența unei viziuni gastronomice, a unei „Essenanschauung“ născută doar din dorința satisfacerii plăcerii culinare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în moduri care șochează gustul obișnuit și care contrazic regulile clasice de combinare (respectând totuși compatibilitățile nou-descoperite de cercetători în domeniul chimiei alimentare; asocieri precum ciocolată / Roquefort sau ciocolată / Albastru de Auvergne, aparent incompatibile, se dovedesc a fi nu numai savuroase, ci și științific compatibile, grație prezenței în ambele ingrediente a multor compuși organici comuni). Această tendință nu este însă chiar o noutate; iată un pasaj din Paul Reboux, scris în anii ’30: „Trebuie să ai suflet de iepure ca să mănânci
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fi cunoscut-o, cu siguranță ar fi greșit tratând-o cu dispreț; născută din bucățile ieftine ale marelui pește, măruntaiele și capul, această ciorbă ar fi fost văzută doar ca o adaptare la sărăcie, și nu ca o reușită culinară, savuros de originală. În legătură cu unicitatea sa, susținută de Radu Anton Roman, trebuie semnalată existența, în regiunea franceză Charentes, a unui fel de mâncare asemănător: felii de sturion marinate împreună cu mațele peștelui, prăjite în unt și apoi fierte în lichidul de marinare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind derivat din puls, ce desemnează o fiertură groasă de cereale și carne. Acest cocoloș de mămăligă se umple, la noi, cu brânză de burduf și apoi se pune în spuză până prinde coajă și până se topește brânza dinăuntru. Savuros! La fel de bună este și Polenta del reggitore: mămăliga răcită se taie felii; pe fiecare dintre ele se pune brânză rasă, se acoperă cu o altă felie de mămăligă, se lipesc cele două felii, iar acest sandviș se frige la grătar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe bază de mălai fiert, italienii ne depășesc. Ciudat este faptul că această tristă constatare se impune în mult mai mare măsură astăzi decât în trecut, într-un trecut din paginile căruia ne mai parvin încă ecouri ale unei diversități savuroase de rețete pe bază de mămăligă, cum ar fi „plăcinta mocănească de primăvară“, specifică regiunii Buzăului (două straturi de mămăligă ocrotind un amestec de carne de la borcan - adică porc confit, prăjit în untură și pus la păstrare acoperit tot cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a acestei rețete. Lui Păstorel nici acest obicei nu i se pare acceptabil, el recomandând fierberea „à l ’étouffée [înăbușită, n.n.], în zeamă de carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii. Varianta sa este, indiscutabil, savuroasă, dar respingerea celorlalte ni se pare nemotivată. Din acest punct de vedere, Păstorel se arată a fi mai catolic decât Papa, adică mai purist decât idolii săi, francezii înșiși, căci, iată, aceștia din urmă nu găsesc nimic grotesc în a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Idealul ar fi să nu ne străduim să ștergem specificitatea unui preparat împlinit prin vechime și înțeleaptă experiență, alterându-l printr-o modernizare necugetată (adică să păstrăm tradiția acrelii sarmalelor), dar totodată să nu ne ferim de inovații inteligente și savuroase care nu atacă originalul, ci doar îl îmbogățesc prin diversitatea și inventivitatea unor variante. Rămăseserăm la „marea bucătărie țărănească“... Elena NiculițăVoronca mai descrie „o altă mâncare băutură, covașa: se cerne de cu sară, prin sâtă deasă, de toate făinele în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că la fel de bine ar putea argumenta un gurmand turc, ungur, rus, bulgar ori polonez anexarea culturală a bucătăriei noastre: fără nici o bătălie au izbutit să ne ocupe din punct de vedere culinar. Bucatele „altora“ nu sunt niciodată doar nevinovate găteli savuroase, „vrednice de luare-aminte“, ele sunt parte a patrimoniului cultural al fiecărei nații care le-a creat, iar implantarea lor fără a avea capacitatea de a le asimila, adică de a le româniza, nu este deloc atât de benignă precum o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această perspectivă, este și piesa lui Matei Vișniec Mașinăria Cehov. Mircea Ghițulescu observa chiar această abilitate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pertinent comentariu critic al teatrului cehovian: "Matei Vișniec îl înțelege atât de bine pe Cehov, încât nu doar îl imită, ci îl dezvoltă", inserând în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trag apoi toate consecințele logice, printr-un mecanism a cărui perfectă rigoare n-are decât vina de a se aplica acelei premise absurde. Drept pentru care, din "logică" și "rigoare" decurg grotescul, cinismul chiar, simbolistica opacă și finalmente un comic savuros, când subțiat în forme cu alură fin-parodică și când precipitat în puseuri de umor "nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima), o apariție hamletiană în vis (Zgăbeață) etc. se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nu se prelungește în satiră la adresa imposturii așa cum se întâmplă în ireverențioasa biografie a lui Victor Hugo întocmită de tânărul Eugen Ionescu. Observația este valabilă și în cazul lui Damian Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]