1,131 matches
-
tăblița. O privi pe Maggie profund dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est sau din Europa. Se aplecă peste masă și ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe, discuțiile, întâlnirile, planurile, contraplanurile, hărțile, hotărârile ONU, ceremoniile, strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tată, câți copii a lăsat în urmă, câți nepoți. Și încă mai muncea? — Da, răspunse el, povestindu-i despre săpăturile de la Beitin. Dar nu ăsta a fost visul vieții lui. Adevăratul lui vis nu-l va vedea niciodată. Ochii îi scânteiau. —Și care a fost acela, Mustafa? Maggie știa că ținea capul aplecat într-o parte, un element neprofesionist de limbaj al trupului care să redea compasiunea. Voia să construiască un muzeu al Palestinei, o clădire frumoasă, plină de obiecte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seamănă cu mine... Dacă nu e un copil normal, am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând și greu. Când de-odată zi se face Codru -n două se desface Și pe ape rotitoare Scânteiază mândru soare Și -nnainte-i vede-un munte. Cu-a lui creștete cărunte, S-a clădit stâncă pe stâncă Începând din vale - adâncă, Și purtând pe el păduri Peste nourii cei suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în șiroaie Și burează - așa de lin Prin perdelele de în; Și-n fereastră ca-ntr-un prag Se arată nalt și drag Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine lungi și străvezii Pare - un mort cu ochii vii. Astfel ese sburătoriu Și din umbră și din nori Și din lanuri și din luncă, Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună - ncetișor, Și când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-am comandat la Paris o haină dumnezeiască din blană de samur. Un singur sărut și a mea este. Și spunând asta, Lauren se scufundă În apă. Când apăru, din nou, la suprafață, având pe față picături de apă care scânteiau În soare, am Întrebat-o: — Dumnezeule mare, chiar crezi că poți să faci rost de cinci aventuri? Realitatea este că o fi Lauren frumoasă și sexy, dar avea treizeci și unu de ani - era o băbăciune, după standardele din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Rory din cap până în picioare, mângâindu-și sânii mici, pipăindu-și zonele genitale, scoțându-și fundul în afară, desfăcând picioarele atât de larg, încât nu mai lăsa nimic pradă imaginației, și în toate fotografiile zâmbea, uneori chiar râdea, cu ochii scânteindu-i într-un val de fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aruncă dinaintea-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în gând. Animalul se uită țintă spre el și mai făcu doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oaspetele tău nu-i în puterea mea. Gacel Sayah îl observă îndelung și înțelese că nu minte. — Unde e? vru să știe. — Foarte departe. Făcu o nouă pauză. — Degeaba. N-o să-l găsești niciodată. în spatele vălului, ochii negri ai targuí-ului scânteiară intens câteva clipe. Strânse cu putere arma în mână: — Asta o să vedem, zise și apoi îi făcu semn lui Anuhar-el-Mojkri. Poți pleca, îi ordonă. Dacă într-o săptămână Abdul-el-Kebir nu se află, întreg, liber și singur la guelta de la nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai Îndelungată pentru a zări În spatele privirii lui neutre scânteia aceea de răutate, mica lucire de viclenie. Deși pereții de lemn vibrau din cauza vântului, era cald Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de durerea din piept și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
umple pîntecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mîniei Lui și-l va sătura cu o ploaie de săgeți. 24. Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă. 25. Își smulge din trup săgeata, care scînteie la ieșirea din fierea lui și îl apucă spaimele morții. 26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, și ce va mai rămîne în cortul lui va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat-am cartea domnii meli
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu atenție și constată că este nou-nouță. Nici vorbă. Poate două milioane. Trei, ca să-ți dau și burghie. Nu, am spus nu. Uită-te, pun și fierăstrăul ăsta la bătaie, plus pila triunghiulară, pentru ascuțit. Haldan parcă avea febră. Ochii îi scînteiau și avea un tremur ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți dau și caloriferul acesta electric. Este cu ulei. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îi erau total indiferenți. Îi lăsă În mijlocul proprietății, spunându-le că pot să-și ridice corturile unde vor; voia să se culce, de preferință fără a mai Întâlni pe nimeni. Fizic, Întrupa Încă tipul bărbatului versat și senzual, cu privirea scânteind de ironie sau chiar de Înțelepciune; unele fete mai proaste credeau chiar că are un chip luminos și binevoitor. Nu, nu simțea În el nici o bunăvoință și În plus avea impresia că este un actor de mâna a doua: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
entități susceptibile de a fi reidentificate și numite Într-o asemenea ontologie sunt funcțiile de undă și, prin intermediul lor, vectorii de stare - de unde posibilitatea analogică de a reda un sens fraternității, simpatiei și iubirii. Mergeau pe drumul spre Ballyconneely; oceanul scânteia la picioarele lor. În depărtare, la orizont, soarele asfințea peste Atlantic. Din ce În ce mai des, Walcott avea impresia că gândirea lui Djerzinski rătăcește pe căi obscure, chiar mistice. Walcott rămânea adeptul unui instrumentalism radical; produs al unei tradiții pragmatice anglo-saxone, marcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Chipul său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu!... Am țipat ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
evite discuții fără finalitate sau presimțea că întrebările vor deveni tot mai insistente, somația tot mai violentă ? ... Deschide larg ochii, îi închide, orbit de lumina puternică a zilei. Chipuri de-o clipă, pulsații ale aerului, benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit, să nu cedeze ; se prinde de muchia metalică a patului, vrea să se ridice. Metalul călduț, palmele jilave. Își pipăie gâtul, fruntea, umerii umezi. Transpirat, obosit de căldura care încinge pereții și de somnul din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era urît, stătut, vechi și aspru dispăruse, străzile scînteiau de viață și de lumină. Vedeam tot, mă simțeam o fărîmă din acest tot, voiam să stăpînesc tot și-mi doream atît de mult să spun ceva, Încît mă durea gîtul, și totuși nu puteam spune nimic, pentru că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]