4,770 matches
-
delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
atunci în suflet parcă simt furtună. Voi cine sunteți stele sclipitoare, În drumul vieții ne-om fi întâlnit, Voi m-ați urât sau poate m-ați iubit ? Răspundeți-mi va rog la întrebare. Cu ce menire-ați colindat prin lume Scăldate-n fericire sau poate în dureri, Din înălțimea voastră găsiți-vă puteri Ca tainele în șoaptă să îmi spuneți, Ca să vă trec pe toate, dincolo de moarte, Nemuritoare slova, păstrată într-o carte. Referință Bibliografica: Povești neștiute / Valeria Iacob Tamâș : Confluente
POVEŞTI NEŞTIUTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364477_a_365806]
-
câmpie În zbor de fluturi și tril de pitpalaci, Fasolea urcă veselă pe-araci, Izvoarele cu apă ne îmbie. Se culcă grâul greu de spice Și soarele, de-o vreme, arde-n draci; La coasă dau bărbații bice, Femei se scaldă-n lanul plin de maci. Sub ie sânii albi stau azi povară, Cosițele se leagăna în vânt, Ochi de bărbat privește mai flămând, Așteaptă ceasul de odihnă dinspre seară Când dorul strâns la ceasul cel de pace În ploaie de
FEMEIE ÎN LANUL DE MACI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361331_a_362660]
-
pișcinei. De serviciu era Katy. - My lady, rachie! - i-am cerut eu pe un ton sobru, englezesc. - Te ții, ca de obicei, de șotii!, Hai, spune-mi, cu ce să te servesc? - mi-a zâmbit deși ochii ei triști se scăldau în lăcrimi. . - Păi, n-aș mai vrea nimic, ci doar ca tu să fii veselă, în rând cu oamenii, și să tot zâmbești. - Of, suflețel! Mi-ești dragă... Acum, doar tu mă liniștești, însă mi-e dor de Lajos, de
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
Versuri > Iubire > SĂ MĂ AȘTEPȚI ÎN CÂMPUL PLIN DE FLOARE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului să mă aștepți în câmpul plin de floare nerăbdător sosi-voi alergând ca să mă scald în trupul tău plăpând să-mi stâmpăr dragostea chinuitoare. pe-a ierbilor mătăsuri, `ntr-a florilor parfum, ne-om întâlni la ceas târziu de noapte când dragostea s-aștepte nu mai poate lăsa-ne-om prinși în carusel nebun. e trupul
SĂ MĂ AŞTEPŢI ÎN CÂMPUL PLIN DE FLOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361420_a_362749]
-
și parcă atunci când începea el să cânte seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎMPĂRĂȚIA ANULUI NOU Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Brazii, vestale -n alb, spre cer nevinovate Inalță rugi supreme, ne scaldă -n solstițiu Clopoței de argint, lumini areolate Vestesc în ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
topesc clipă de clipă Și ca ploaia curg, mă scurg Când în sufletul meu țipă Disperarea în amurg. Plânge parcă peste lume Tristul lumii demiurg, Lacrimi magice, postume Se preling, pe gene-i curg. Cerul e ca o cisternă Care scaldă-n ochi ciclopul, Ca o stranie cavernă E pământul în potopul Revărsărilor de apă. Vom reinventa înotul Într-un univers de-o șchioapă Pe pământul cât e stropul... Referință Bibliografică: Plouă azi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLOUĂ AZI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363874_a_365203]
-
mi-a spus: - Dăruiește, te rog, acest măr celei mai frumoase fete pe care o vei întâlni în drumul tău!... - Mulțumesc! i-am răspuns. Așa voi face! Am plecat mai departe. Am ajuns într-o altă țară cu ape înspumate scăldând țărmuri înalte. Acolo, pe ramura unui pin, am zărit o pasăre măiastră. Frumoasa pasăre purta în cioc o ramură veșnic verde, împodobită cu flori roșii. Zburând ușor spre mine, pasărea mi-a pus în mână acea delicată ramură cu flori
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
Ar trebui să mai pună mâna pe joardă, să le mai strunească. Prea sunt zburdalnice și lăsate de capul lor. Nu-i zi de la Dumnezeu să nu apară acasă când vin seara pline de julituri și murdare de parcă s-au scăldat în colb precum găinile. Nu avu chef să ajungă acasă, așa că hotărî să treacă pe la alimentară să-și ia niște parizer și o pâine și să se îndrepte spre vagonul de dormit de la brigada forestieră. În noaptea asta îi va
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai cuminți și nici mai deosebite decât celelalte fetițe sau băieței de vârsta lor. Băteau cât este ziua de mare toate dealurile, se scăldau în apele Florei cum le-a făcut natura la un loc cu băieții, urcau cu vacile la păscut pe dealuri sau plecau cu grupul de copii de toate vârstele spre lacul Paltinu la pescuit și scăldat. Ana chiar se aventura
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
pățească”. A fost atâta veselie printre copii când l-au văzut pe Dany „bandajat” la cuculeț, încât a ajuns de pomină în toată gașca lor de neastâmpărați. Pe acele vremuri, nu exista atâta rușine între copii, de aceea fetițele se scăldau despuiate alături de băieți, chiar și cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
fericirea mai bună. Chiar dacă am mers pe drumuri grele, Cu multe piedici puse de alții în cale, Am reușit să trecem totuși peste ele, Să ajungem în a vieții frumoasă vale. La râul perpetuu al unor trăiri intense, Să ne scăldăm sufletele cu candoare, Iar zilele frumoase din calendar alese, Făcându-ne traiul frumos sub Soare. Referință Bibliografică: PRIN CÂTE TĂRÂMURI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 905, Anul III, 23 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai
PRIN CÂTE TĂRÂMURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363885_a_365214]
-
Acasa > Strofe > Creatie > GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului despre mine ca focul scriu pe filele arse ale copacului vremii în care scald pieile tigrului și-n mine las să se stingă flacăra timpului mușcătura orbilor lasă corbului spațiul neatins privește curios jocul apoi în centru se așază semeț ridică ciobul de sticlă îl zvârle în aer descrie anotimpurile pe rând ca un
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
Câți dintre noi ar face așa ?! În general oamenii au o calitate de nezdruncinat: ne place să ne admirăm mai mult pe noi înșine, decât pe aproapele nostru. Tremurând / de dorință și teamă, / privea norii / cum se rostogolesc / pe cerul scăldat în lacrimi / de setea-i nesfârșită / de a iubi / sclipind în lumină . Oare un poet sau scriitor poate fi fericit ? De cele mai multe ori, el alintă decât să fie alintat. Poetul Marius Iulian Zinca, acum poate fi fericit ! I-am citit
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
soarele apare, Undeva unde liniștea să mă cuprindă și pe mine, Undeva unde la capătul zilei nu răsare luna, Ci e tot soare. Mereu. Nu! Nu va fi la Polul Nord, unde ziua ține 6 luni. Va fi într-un loc scăldat de soare, Unde vânturile nu există decât în limba arhaică, Unde nimeni nu s-ar gândi că m-am dus. Va fi atâta liniște, încât cine mă va găsi O să rămână uimit că nu mai clocotesc. Și nici măcar n-am
LINIŞTE de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364065_a_365394]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Curajoasă pătrund în copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron. În calea mea dinții orelor se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Referință Bibliografică: ȘAH-MAT! / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile
ȘAH-MAT! de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362791_a_364120]
-
Când mi s-au limpezit ochii am mers pe un drum necunoscut. O rază de soare dădea în mine reflectându-mi umbra în spate, când am întors capul ultima culoare s-a pierdut... * În paradis Iarba fragedă în lumină se scaldă în prima zi de vară, se culcă la pământ, se face așternut. Așază-te, iubito, să privim cerul albastru! Cu o mână am atins mijlocul fraged desfătându-ne în patul verde moale, ți-am sărutat piciorul lung ca un hotar
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu noianul tău de flori, Înmiresmată și plină de culori, Tu primăvară minunată! Referință
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
tu a mea rămâi, E și prima zi mai lungă: Cea de Mărțișor Întâi...! Până după răspoimâine, Mărțișoară esmeraldă, Te sărut, ești miez de pâine Sub rochița ce te-nfaldă; Când încep să te mângâi, ne Dă în clocot și ne scaldă Sângele de azi pe mâine, Tu din ce în ce mai caldă... Precum roua de pe muguri, Precum apa din izvoare, Precum jarul ars pe ruguri, Precum dorul care doare, Precum colțu-n bob sub pluguri, Precum fluturele-n floare Te mlădii și îți înstruguri Mărțișoare
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
de voce, oricât de stridentă ar fi fost ea, și în jocul acela de lumini din metal, frânte sau chiar sparte, ca de puterea vreunui cutremur, întrebat fiind cât costă volumul pe care Solomon îl întindea spre trecătorii cu fețele scăldate în beția acelor clipe, cu mâna tremurândă, el făcea semn din cap cu nesecată și nu puțin falsă generozitate, și mai apoi din deget, dând de înțeles că exemplarul nu costă nimic. Beneficiaul ridica mirat din sprâncene, ca și cum ar fi
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
lucrările ei continuă frumoasa tradiție a artistei, fiind inspirate din folclorul românesc, omagiu subînțeles al locurilor natale, de care e legată implacabil. Alte lucrări exprimă atașamentul de patria nouă-veche, peisajele israeliene constituind un alt capitol în creația artistei, lumina mediteraneană scăldând cu dărnicie pânzele intens colorate. Temperamentul efervescent al pictoriței care își revendică rădăcinile și talentul cultivat în cele două patrii, se regăsește sublimat astfel în culori expresioniste, în imagini și stări sufletești, expresia directă a unui limbaj artistic personal. Pe
EXPOZIŢIA DE LA EIN-HOD de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362833_a_364162]
-
Să-ți împletesc cu flori cosițe Și să te-alerg prin poienițe De dimineața până seara. În răsărit să ne sărute Izvorul de lumină fruntea Și-mbrățișați să trecem puntea În ciclu nou de zile nenăscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
ritm și sens, odată descoperită cheia, devii un inițiat. Unde simplu nu înseamnă nimic împuținat dimpotrivă marchează postura în raport cu creația poetică și critica ei. Nu mă consider un profesionist în a dezlega înțelesurile poeziei însă îmi place mult să-mi scald sufletul în lumina unor versuri reușite. Așez poezia lângă frumos, estetic, muzică, iubire și sentimente. Poezie reușită, te rupe de realitate și te transpune în realitatea poetului, unde el reușește să te seducă, să te pună pe gânduri, să îți
VĂ INVIT LA DISCUŢII LIBERE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362863_a_364192]
-
1977 din 30 mai 2016. Curajoasă pătrund în copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron. În calea mea dinții orelor se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Citește mai mult Curajoasă pătrundîn copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron.În calea mea dințiiorelor se macină cu seteîmbrățișând aleile pustiiîn făină
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]