1,144 matches
-
e între ea și harta asta de la 1700...“ Dacă un marțian s-ar fi uitat în clipa aia la noi, i-ar fi dat dreptate Mariei. „Cred că știu unde vrea s-ajungă căpitanul Picard cu programele lui.“, am zis, scărpinându-mă la ceafă. Acolo iradia centrul plictiselii. „Scanează harta, bagă imaginea și informațiile exacte (densitate, grosime, consistență, culoare, ce-o mai fi) și lasă mașinăria să-și facă treaba. E ca și cum ai avea zece creiere independente, închise într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
limpede pe pancartă: „Scăldatul interzis!“ Nu treceau nici două minute, și venea patrula: „Ce faceți domne aici?“ „Bem și noi un suc.“ Cezar apărea din lac, vesel, cu apa bolborosind din chiloți. „Și dumneata?“ „Fa-fac și eu o baie.“ Se scărpina după cap și la chiloți, te așteptai să scoată un kilogram de pește de-acolo. Milițienii îl lăsau în pace și se întorceau la noi: „Consumați băuturi alcoolice!“ „Nu, tovarășu’ plutonier!“, se văicărea Suciu, arătându-le sticla. „E suc, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treaba, procesele merg strună, toată lumea-i fericită. Li se dă de mâncare, se-nmulțesc, mai vin și portarii cu câteva de-acasă. Prin 2003, apare-o echipă de televiziune să filmeze la un proces și vede că lumea se cam scărpina: judecători, magistrați, public. Care cum putea: unul prin robă, altul la guler, al treilea sub pantalon. Cum intrai, cum începea să te mănânce. Tribunalul dospea de purici. Nu era proces la care lumea să nu danseze sau să se ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă feream în schimb de maladiile murdare. Provocau dezgust și nu-mi aduceau nici un avantaj: ftizia lui Bălcescu și Cârlova mă lăsa rece (ca să fac un joc nepotrivit de cuvinte), iar de nebunia lui Eminescu în ultima fază, când se scărpina incontrolabil la azil, trebuia să fii cinic sau ticălos ca să te folosești. Succesele mele nu apăreau aleatoriu; dimpotrivă, aș spune că intrau în niște parametri exacți. Minciunile serveau, pe rând sau laolaltă, proceselor de cucerire, menținere și înlocuire. Le sortam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
halatul ei imaculat: unul în cârca celuilalt, ca Albă ca Zăpada și cei șapte pitici? Treptat, pretențiile noastre s-au redus, adaptate posibilităților. Adevărul e că și furnizam un material interesant, competitiv: Cezar, cu părul rărit, atacat de pitiriazis (se scărpina tot timpul în cap, și când juca fotbal); Mihnea, cam rotofei (ai fi pariat că mănâncă ciocolată de două ori pe zi, dacă n-ai fi știut că ciocolata nu există); Dux, plin de zgârieturi (avea un motan, Mișu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-ar fi fost interesați, ci dintr-un motiv mai simplu: habar n-aveau să citească. Trei sferturi din Moroieni nu știa carte; celălalt sfert, care știa Abecedarul, plecase demult la oraș. Așa că băieții s-au uitat unul la altul, scărpinându-se în ceafă, după care și-au văzut mai departe de treabă la țevi și alambice. Gestul n-a trecut neobservat. Bandiții și-au ieșit din pepeni și, după ce i-au călcat în picioare pe imprudenți, au ciuruit toate cazanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l fi indispus definitiv. „Cu-cum să nu!? În fiecare lu-lună, în pri-prima zi.“, s-a apărat Cezar. Pe cap îi creștea o chică paranormală, bântuită de vârtejuri. Eczema îl muncea aproape tot timpul, așa că, la două minute, se scărpina teribil prin floace. „După ce te tunzi, sau cum?“, a continuat Mihnea să-l înțepe. „E-exact. La Pe-perla!“ „Adică merge la Perla.“, am tradus eu. „La același frizer, îl știu și eu, mă lucra și pe mine când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și l-am nimerit pe Cezar. S-a trezit brusc, rățoindu-se la platou: „Po-porcărie ca-capitalistă!“ „Ce-i Cezărică, te-ai făcut neo-marxist?!“, l-a împuns Mihnea. „Nu-ți mai place la noi?“ „Du-du-te, băi, de-aici...“, a protestat Cezar, scărpinându-se după ureche. După care a apucat două felii, mustind de ketschup și maioneză. M-am apucat și eu să mănânc. Mihnea mi-a întins telefonul, înainte să-l mânjească de ulei și grăsime. „Ai terminat?“ „Da, dom’ profesor. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
violent, sclipitor, aproape la fel de frumos ca Cezar. „Suntem sufocați, ocoliți. Cum îți vine o idee sau ieși cu-o chestie tare pe piață, băieții te ignoră sau îți dau direct în cap.“ „Re-reduși la tă-tăcere...“, a completat Cezar, râzând și scărpinându-se cu poftă. „Muncești de pomană, te-agiți în gol. Scoți un super-program și-ți zice decanul că n-are finanțare pentru el, trebuie să faci cerere la Rectorat. Te duci la Rectorat și-acolo ți se spune: nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți desfaci tu nu știu ce marfă invizibilă? Ești jalnic!“ „Sunteți paranoici!“, m-am apărat. „Nimeni n-ar putea face combinațiile astea elucubrante de care vorbește Mihnea. Ar rămâne urme, s-ar găsi drumul până la inițiator.“ „Exact.“, a revenit Mihnea. S-a scărpinat în barbă, după care a închis laptop-ul. „Tocmai de-asta mă tem.“ Dimineața ne-am trezit devreme și fără chef de vorbă. Am coborât toți trei la bufet, în același timp. Mihnea părea posac, Maria nu zicea nimic, dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh! Domnule, ce să fiu? Creștin și eu ca toți creștinii, dreptul lui Dumnezeu!" (cf. Murgescu, 1999, p. 12). Nemulțumindu-se doar să sondeze prin întrebări identitatea țăranilor, Ionescu-Gion a resimțit și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fie români, ca și ovreii, și în mare parte nu pot deveni. Cu toată parada de românism a d-lui C. A. Rosetti, totdeuna [î ]i atârnă din buzunar petecul roșu al demagogiei cosmopolite al apologiștilor lui Blanqui și, dacă scarpini suprafața Caradalelor de toată mâna, dai de un caracter pervers și viclean, de-o minte înclinată spre sofisme și panglicărie, dai de fanariot cu eticheta română, de ceva cu. totul străin intelectului nostru național și caracterului nostru național, de-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cum le numește el, iar vine perceptorul și-i mai cere să-i mai plătească... rămășițe din exercițiile expirate, prețul păpușoilor împrumutați de stat la 1866, prețul păpușoilor de rezervă. Ce o mai fi și aceste, domnule? întreabă el, se scarpină în cap și în cele din urmă iar deschide punga. Și în adevăr, când cercetezi bine ce sunt toate aceste rămășițe, te convingi că cea mai mare parte nu sunt alta decât bani furați de perceptori, pe cari țăranul i-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
spune râzând)! CAIMACAMUL 2: Vă rog, domnule Al. I. Cuza, nu-l mai jigniți pe candidatul Mihail Sturdza! A fost totuși domnul Moldovei! (apoi către Mihail Sturdza) Mulțumesc, domnule Mihail Sturdza. ALEGĂTORUL 2: (spre alegătorul 3) Nu știu cum vine treaba asta! (scărpinându-se în cap) ... Se pare că sancțiunile pentru încălcarea regulilor se aplică doar pentru unii dintre noi, dar nu și pentru mai marii statului! Vezi, Cuza, candidatul nostru este jignit de Mihail Sturdza și acest fost domn al Moldovei nu
SCENETA „ALEGEREA LUI VODĂ CUZA”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1718]
-
hipofuncționale inhibiție sau blocarea pacientului. Cauza unor probleme grave este imposibilitatea integrării pacientului în societate, blocarea unor aptitudini ale sale, nerecunoașterea lor, limitarea lor. Cu cît această blocare este mai profundă cu atît mai puternică este reacția de a se scărpina, nu încape în piele. În acest caz boala de piele este de fapt limita de unde începe persoana respectivă și de unde începe spațiu înconjurător. Imposibilitatea de a se integra în mediu respectiv. Cu cît societățile în care trăiesc oamenii sunt mai
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. * După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. * Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își întinde picioarele. * Eschimoșii cred că seismele sunt cauzate de putrezirea stâlpilor ce susțin pământul, care putrezesc și trosnesc, datorită vechimii. * Locuitorii din peninsula Kamciatca credeau că pământul se cutremură atunci când se scuturau câinii care trăgeau sania
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
populează. Momentele căutării unui editor, atunci când ești un debutant, sunt mizerabile, cu câteva mici excepții; dar fără „EI“, noi, furnicile pixului și creionului, nu pot exista. Suntem deci în simbioză, ca rechinul cu peștele pilot, rinocerul și mierla ce-l scarpină pe spate de purici... Interesant este momentul când trebuie să-ți prezinți și să-ți aperi-vinzi manuscrisul. Situația este delicată, seamănă cu cea a interviului de angajare și care se derulează cam pe aceleași arii ipocrite. Toată lumea arde de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
apară simptome de irascibilitate, dureri de cap, amețeli, tulburări de memorie, somn agitat, urticarie, astenie, febră ușoară, carență În vitamine, paloare și slăbire progresivă. Toate aceste simptome sunt declanșate de toxinele eliminate de parazit. Copiii care suferă de giardioză se scarpină mereu la nas, au mâncărimi la nivelul anusului. În timpul nopții, devin mai agitați, nu au poftă de mâncare și prezintă tulburări de memorie, anemie și scădere În greutate. La elevi se accentuează anemia, paloarea feței și scăderea performanțelor școlare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
colon și apendice, unde are loc fecundarea, după care femelele migrează spre rect și depun ouăle, În cursul nopții, la nivelul regiunii anale. După aprox. 6 ore, ouăle se dezvoltă Într-o formă de larve infestante. Contaminarea se realizează prin scărpinat când ouăle și larvele sunt luate sub unghii și duse, inconștient, la gură și la nas, de unde Începe reinfestarea. De aici ajung iar În tubul digestiv ca loc de dezvoltare a formelor adulte. Infestarea se poate face la Întreaga familie
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
este călătoria în care te regăsești, in hoc signo vinces! pe dealul Dorohoiului, steagul pe bornă și flutură în vîrf de catarg, munții cu muchea de nori îngroșată, "Țara Nouă SRL. Tractoare și Mașini Agricole" cu Tuns Nr. 1, te scarpini după ceafă, Horlăceni "trudo-zi" semicalc în Basarabia, troița trup sfîrșit de culori duse de ploaie, ștergarul legat deasupra, Zvoriștea 100 două căruțe tractează caii în trap ușor, Hănțești 17, la volumul autobuz-pădure reluăm calculele de precizie cu Laconic vîrful aisbergului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh! Domnule, ce să fiu? Creștin și eu ca toți creștinii, dreptul lui Dumnezeu!" (cf. Murgescu, 1999, p. 12). Nemulțumindu-se doar să sondeze prin întrebări identitatea țăranilor, Ionescu-Gion a resimțit și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de ei știute. Parcă erau scoși din smoală și aceste lighioane păreau că sînt mulțumite doar cu existența lor, atît de puțin utilă cuiva. La un moment dat, Costică se oprește, pune desaga jos, scoate căciuloiul de pe cap și se scarpină pe îndelete prin părul său mai roșu decît un steag chinezesc. Privește de jur-împrejur, se asigură că doar corbii sînt unicii martori ai unei scene intime și oftează plescăind din limbă. Pe deplin mulțumit, se mai scarpină în cap o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]