1,014 matches
-
În esență În familie, În timp ce calcheele, În cinstea lui Hefaistos și a Atenei, celebrate cu o procesiune a fierarilor la sfârșitul lunii pianepsion, care cădea Între octombrie și noiembrie, se refereau la activitățile productive de tip meșteșugăresc. Dar cel care scandează și condiționează ciclul festiv este În primul rând universul agricol, cu fazele sale critice, care, la rândul său, intenționează să insereze Într-un ritm ordonat etapele productive și să Îndepărteze și să dirijeze orice sursă de dezordine sau dezechilibru. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin nuntă. Darurile pe care soțul i le făcea soției după nuntă „pentru pierderea fecioriei” (ibidem, 3, 36) Încheiau acest complex rit de trecere care Începuse cu ofranda către Artemis. Deși private, riturile de naștere, căsătorie și moarte, care, laolaltă, scandau etapele existenței umane, interacționau cu viața publică a cetății, cu care cetățenii Înșiși se identificau; de aceea, ele nu se puteau sustrage intereselor divinităților care stăpâneau ordinea cosmică pe care se Întemeia supraviețuirea statului. Riturile funerare Îl uneau pe defunct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin voință divină, depozitara și Împărțitoarea oricărui beneficiu pentru omenire (subcapitolul 2.2). 2. Supraevaluarea mitului și limitele rituluitc "2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului" Prin cult cetatea pusese În centrul propriilor interese și tradiția mitică, asupra căreia veghea ortodoxia. Scandată de variante, povestirea mitică era În Grecia „cuvântul creator și Întemeietor” și a fost un fel de fir conducător care a Însoțit și călăuzit Întreaga cultură greacă (subcapitolul 1.4). Nici măcar oratoria atică nu s-a eliberat vreodată cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de evenimentele externe -, demonstranții din Leipzig și din alte orașe au Început să țină manifestații regulate („demonstrațiile de luni”) și să „vegheze” pentru schimbare. În Leipzig, demonstrația din lunea de după discursul lui Gorbaciov a adunat 90.000 de oameni: mulțimile scandau „Noi suntem poporul!” și Îi cereau ajutorul lui „Gorbi”. În săptămâna următoare, numărul demonstranților a crescut; un Honecker din ce În ce mai agitat propunea acum folosirea forței pentru a elimina orice altă manifestare a opoziției. Perspectiva confruntării directe i-a trezit În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opțiune de care alte popoare subjugate nu se bucurau (nu exista o „Cehoslovacie de Vest”, nici o „Polonie de Vest”) și nu aveau de gând să renunțe la ea. Obiectivul s-a schimbat din mers: În octombrie 1989, demonstranții din Leipzig scandaseră Wir sind das Volk - „Noi suntem poporul!”. În ianuarie 1990, aceleași mulțimi scandau o cerere ușor diferită: Wir sind ein Volk - „Noi suntem un singur popor!”. Fiindcă moartea comunismului german avea să Însemne, după cum vom vedea În capitolul următor, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Vest”, nici o „Polonie de Vest”) și nu aveau de gând să renunțe la ea. Obiectivul s-a schimbat din mers: În octombrie 1989, demonstranții din Leipzig scandaseră Wir sind das Volk - „Noi suntem poporul!”. În ianuarie 1990, aceleași mulțimi scandau o cerere ușor diferită: Wir sind ein Volk - „Noi suntem un singur popor!”. Fiindcă moartea comunismului german avea să Însemne, după cum vom vedea În capitolul următor, moartea unui stat german (În ianuarie 1990, obiectivul esențial devenise nu doar evadarea din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în leagănul civilizației"66, în Viena Fin-de-siècle. Politică și Cultură 67, Carl Schorske descifrează în cazul artei lui Gustav Klimt o prospectare similară celei freudiene a teritoriului de fascinație și teroare al subconștientului, teritoriu scufundat în timp asemeni civilizațiilor apuse, scandând seismologic declinul civilizației contemporane. O astfel de viziune o surprinde pictorul rus, Konstantin Somov, în tabloul său Terror antiqus (1908), care înregistrează scufundarea Atlantidei în urma unui imens cataclism menit să facă aluzie la fragilitatea civilizației moderne. Arnold Böcklin împărtășește cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să fi contribuit și anii petrecuți la Paris și la München. Portretele și autoportretele ilustrează istoria "gloriei și decăderii" lui Luchian sub raportul eului social și nu al eului profund, pentru că începând cu 1901 viața pictorului ia o turnură descendentă, scandată de agravarea bolii sale. Personajul monden se resoarbe pentru a face loc unui artist de o intensă expresivitate, eul social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mai dramatică decât melancolia romantică, căreia îi constituie extrema agravare. Ca și "spleenul" lui Baudelaire el are o bază fizică și fiziologică"377. Oricum, melancolia va funcționa în doi timpi, alternând paradoxal stările de exaltare cu stările de prostrație, scandate de nevroza care o acompaniază mai ales în literatură, de la nevrozele lui Baudelaire și Rollinat, la cele ale lui Bacovia. Melancolia figurează în registrul sensibilității decadente și ca o formă laicizată de damnare, de consacrare pe dos. Prima trăsătură devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian din tablourile lui Toulouse-Lautrec. În prezentarea tablourilor pictorului, Lucrezzia scandează un ritm al contrastelor, al feliilor de viață pariziene, cu lume pestriță în care se distinge ca un fel de genius loci midineta cu surâs provocator. Li se succed scenele de subsol ale tavernelor, în care spectrul crimei se însoțește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cadettes, urmat de Les chimères en danger. Anul 1900, an în care este publicat în revista Ileana, un alt volum vede lumina tiparului la Paris, cu un titlu subliniat simbolist, Cinglons les souvenirs et cinglons les rêves!.... Aproape fiecare an scandează apariția unui nou volum, Sonnets en petit deuil (1901), Litanies et petits états d'âme (1902), Remember (1903), Les Grâces inemployées (1904) etc. 503 Ion Duican, "Note de artă", în Ileana, nr. 2, 1900, pp. 22-23. 504 E interesat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Ceaușescu au venit să-l ridice pe pastorul Laszlo Tokes din biserica lui reformată maghiară, ungurii și românii au înconjurat biserica din Timișoara, pentru a împiedica evacuarea sa. Securitatea a deschis focul, omorînd un număr nedeterminat de persoane. Demonstranții scandau "Jos cu Ceaușescu!" și cereau mîncare. Întrucît revoltele au continuat în Timișoara, pe 18 decembrie, conducerea de la București a închis granițele țării. Aceasta nu putea împiedica, însă, răspîndirea știrilor despre revoltă în Occident. Televiziunea și posturile de radio de la Budapesta
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
momentul respectiv. Pe 20 decembrie, Ceaușescu i-a calificat pe demonstranți ca fiind "huligani" și a convocat un miting pro-guvernamental în București, pentru a doua zi2563. Pe 21 decembrie, în centrul orașului s-au adunat o mulțime de demonstranți care scandau sloganuri prodemocratice. Ceaușescu a chemat armata, care a început să tragă focuri de armă. Pe străzile principale din centrul orașului au apărut tancuri. Demonstranții au rămas, însă, fermi pe poziție și curajul lor a fost evocat de agențiile de presă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]