1,119 matches
-
dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang de erotism cosmic, divin, imn ridicat lui EL, Mîntuitorul, dar și GAHEL-ei, Helga, ecou potrivit și cu numele scandinav al Zeiței Infernului și a Morții: (H)Elga Hel". Cine ar urmări cu atenție paginile de atitudine, confesiune și gînduri pe marginea diverselor preocupări ce l-au îndemnat, ar primi cheia, oferită însuși de poet, pentru a deschide poarta liricii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
existat, în ultimele trei secole, cel puțin, atât în Europa, cât și în Lumea Nouă, altfel de organizări politico-administrative bazate pe identitate locală sau regională și pe respectul, garantat de lege, al proprietății și al cetățeanului. Germania, Italia, Elveția, țările scandinave sau, bineînțeles, Statele Unite ale Americii, sunt exemple grăitoare pentru limitarea puterii centrului opresiv doar la atribute esențiale precum armata, politica externă sau urmărirea crimei organizate. Plecând de aici, proiectul european al unor "state unite" a pus în discuție, de la bun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
purcedem la treaba. Actualul Cod al Muncii este o construcție legislativă care, în spiritul valorilor stângii, pune accentul pe drepturile angajatului și care încearcă materializarea visului regimului Iliescu de a realiza o "economie socială de piață" (concept operațional în țările scandinave, dar greu de implementat în condițiile precare de la noi). El creează un sistem de protecție al angajatului, greu de concediat chiar în situații flagrante, și face din sindicate un corp autonom, atotputernic și tăios în negocieri (gata însă de cooperare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
femeile nu sunt o forță în politică pentru că nu se constituie într-o rețea eficientă de presiune pentru drepturile lor. Soluția politică lansată de coordonatoare este, firește, subiect de controverse: cotă electorală de gen, după modelele europene existente în țări scandinave, în Franța sau Spania unde, pe listele electorale, partidele sunt obligate să asigure 40% din posturi femeilor. În ce mă privește, deși sunt un susținător declarat al egalității de șanse și cred că lumea politică românească este dominată încă, majoritar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în special din literatura franceză - prozatorul preferat e Maupassant, în transpunerea lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica teatrală” (cu variantele „Teatrele bucureștene”, „Note teatrale”) e semnată de Dem. Theodorescu, C. Săteanu (Arald) ș.a. L.Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
Millenium, a lui Stieg Larsson (publicată postum, între 2005 și 2008, după ce autorul a murit subit în urma unei crize cardiace), ecranizarea aducîndu-i în scurt timp recunoașterea mondială. Spărgătorul de gheață suedez a antrenat în siajul său o serie de autori scandinavi ce excelează îndeosebi în sub genuri ca thriller, polițist, sau roman "negru", precum cele ale Camillei Lakberg, Lisa Marklund, Mons Kallentoft, Anne Holt, Arnaldur Indridason, sau Henning Mankell, între alții, vîndute deja în zeci de milioane de exemplare în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
40 de ani, dar pe care miezul Europei abia a început să-l descopere. Editorii, traducătorii, librarii se întrec în a găsi și lansa pe piață cele mai atrăgătoare titluri din domeniu. De fapt, prin ce diferă o asemenea narațiune scandinavă de celelalte? Unul din librarii de la Gibert Joseph consideră că stilul "e destul de diferit de thriller-ele franceze sau americane, e mult mai așezat și mai ales amestecă genurile: analiză politică, economică, socială și adevărată anchetă de roman polițist." Și o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iubirea pe care o simți într-o singură imagine. Istoria se îneacă la mal Parisul trăiește sub vraja marelui Nord de cîțiva ani, de cînd s-a lăsat pradă unei noi mode literare și a primit cu brațele deschise literaturile scandinave, ilustrînd îndeosebi subgenuri ca romanul polițist, "negru", sau thriller-ul de o factură specială, în care ritmul lent, sumbru, melancolic se combină cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Europa: Portugalia, București, 1928; Art et littérature des Roumains, Paris, 1929; Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, București, 1929; ed. postfață Mihai Ungheanu, București, 1977; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Ion Rotaru, București, 1985; Fratele păgân, Vălenii de Munte, 1929; Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București, 1929; Frumoasa fără trup, Vălenii de Munte, 1929; Priveliști elvețiene, București, 1930; America și românii din America, Vălenii de Munte, 1930; Fiul cel pierdut, Ploiești, 1930; Sfântul Francisc, Vălenii de Munte, 1930; Casandra, Vălenii de Munte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
agenți ai acestuia în distribuirea serviciilor sociale. Autoritățile locale din marea majoritate a statelor bunăstării sociale, indiferent de tipul acestora, și-au găsit autonomia redusă drastic deoarece erau reglementate de statul central. Acest lucru este valabil chiar și în țările scandinave unde, chiar dacă guvernele locale ocupau o poziție importantă în acordarea serviciilor sociale, guvernele și parlamentele naționale au fost cele care au stabilit parametrii activităților autorităților locale ale căror intenție de a devia de la aceste reglementări venite de la centru, era destul de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ar trebui să înlocuiască statele-națiune. Dar o versiune slabă a ideii de "Europă a Regiunilor", promovată în mod deosebit de landurile germane în 1990, a avut o oarecare importanță de vreme ce a făcut ca unele state (de exemplu Grecia, Irlanda și țările scandinave) să înființeze un fel de regiuni, iar altele (Franța, de exemplu) să-și consolideze regiunile deja existente. Dar, de asemenea, a stârnit și speranțe potrivit cărora oricine putea fi "câștigător" în această mobilizare, în timp ce, de fapt, doar câteva autorități subnaționale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
asimetrie între Țara Bascilor și Navarra, și restul țării (incluzând și celelalte trei cazuri speciale).46 Astăzi există o tendință generală de a crește diversitatea asimetrică a celor trei tipuri, chiar dacă combinațiile variază de la țară la țară. Chiar și țările scandinave, în care nivelele înalte de omogenitate și uniformitate erau specifice în ciuda spațiului întins pe care îl acopereau (cu excepția Danemarcei), acceptă acum un anumit grad de diversitate începând încă din anii 1990.47 Marea Britanie, fiind un stat cu un grad ridicat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
totul se hotara la Paris și se aplica in mod uniform pe întreg teritoriul Franței (încluzând și teritoriile transoceanice). Dar nu se poate afirma că toate aceste state se deplasează uniform către diversitate! Există și contradicții și contratendințe. În țările scandinave, cu tradițiile lor social democratice puternice, angajamentul de a oferi servicii sociale de calitate nediferențiate în întreaga țară, rămâne foarte puternic și există o luptă continuă între social democrați și partidele de centru-dreapta din opoziție (care caută o diversitate mai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regiuni franceze.16 Un alt aspect important în dezvoltarea Franței postbelice a fost înființarea statului bunăstării sociale (numit în franceză L'État providence sau L'État providentiel sau L'État de bien-être), care a început mai târziu decât în țările scandinave, Germania sau Marea Britanie dar care, totuși, s-a dezvoltat într-un set de instrumente de politică socială foarte puternice.17 Versiunea franceză a statului bunăstării sociale diferea de sistemul scandinavic și de cel britanic în aceea că era finanțat printr-
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
coopera cu aceste schimbări și pentru a le dezvolta. Pe de altă parte, sistemul de organizare teritorială politică și administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat mai puțin. În timpul aceleiași perioade, țări ca Marea Britanie, Statele Scandinave și Germania își reformau radical instituțiile de guvernare teritorială pentru a se adapta mai bine la schimbările avântului postbelic. Acest fapt a luat forma reducerii numărului de guverne locale și conferirii noilor autorități funcții mai ample, toate în contextul statului
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
e mai slabă comparativ cu cea oferită de statul-națiune. Nivelul local este mai problematic, dar, în ultimele decenii, noțiunea de democrație locală și regională a fost dezvoltată de organizații precum Consiliul Europei și Comitetul Regiunilor Uniunii Europene 46. În țările scandinave și în Marea Britanie, există o tradiție îndelungată a democrației locale și a guvernării locale, însă în acele țări cu tradiție napoleoniană, incluzându-se, bineînțeles și Franța, noțiunea de democrație locală este mai problematică, cel puțin la nivel teoretic. Cu toate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de la diferitele niveluri subnaționale să-și ridice și să-și controleze taxele sau să li se ofere de la guvernul central fonduri prin niște căi pe care nu le pot controla? S-au găsit diferite soluții la acestă întrebare:4 țările scandinave se bazează foarte mult pe impozitele locale, iar în Suedia acesta este singurul impozit pe care îl plătesc majoritatea suedezilor.5 Autoritățile locale din spațiul anglo-saxon, ca Marea Britanie, Statele Unite, Noua Zeelandă și Australia se bazează pe impozitul pe proprietăți, iar în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franței, au fost de 9,8%, ceea ce a plasat-o din nou în "la mijloc" în rândul statelor membre europene, împreună cu Marea Britanie (9,5%) și Austria (9,4%).9 După cum se putea aștepta, a fost mult mai ridicat în statele scandinave și în Olanda unde autoritățile locale au o gama largă de responsabilități, și mult mai scăzut în Belgia, Luxemburg și Grecia. Cifrele scăzute din Austria, Germania și Belgia, sunt legate mai degrabă de cota-parte din PIB corespunzătoare autorităților locale decât
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Germania 7,4 Belgia 6,6 Portugalia 5,7 Luxemburg 5,7 Grecia 2,2 Uniunea Europeană 11,0 Sursa: Dexia (2003), p. 34. Ceea ce trebuie observat aici este faptul că Franța nu este un stat special precum Grecia sau statele scandinave, ci un stat tipic unitar (ca Marea Britanie), deși unul aflat în proces de descentralizare,10 și că partea din PIB care revine autorităților locale este în creștere, ceea ce este un semn că autoritățile centrale respectă într-o anumită măsură angajamentele
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
les permis de conduire) perceput de către municipalități, asociațiile intermunicipale, regiuni și departamente. Impozitarea locală și democrația Este evident că sistemul francez de impozitare locală este foarte complex în comparație cu alte sisteme, cum ar fi sistemele destul de simple din Marea Britanie sau țările scandinave. Există avantaje și dezavantaje politice și financiare în ambele tipuri simplu sau complex. Avantajele sistemului simplu sunt reprezentate de faptul că acesta devine mai transparent, în timp ce în sistemul mai complex, principala trăsătură este opacitatea acestuia. Din punctul de vedere al
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cele două gîndiri logice, a autonomiei locale și a solidarității naționale, nu sunt întotdeauna ușor de împăcat și s-ar putea spune că acest fapt este o provocare cu care se confruntă toate statele dezvoltate de azi. Chiar și țările scandinave, Germania și Olanda cu propriile sisteme de bunăstare socială foarte dezvoltate și cu sisteme de egalizare se luptă cu necesitatea recunoașterii diversității existente pe teritoriul acestora.29 Este adevărat că egalizarea (sau ceea ce francezii numesc péréquation) este mai simplă sub
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Europe, 1950-2000 (London: Routledge, 2000). 15 A. S. Milward, The European Rescue of the Nation-State, ediția a doua (London: Routledge, 2000). 16 Vezi G. Esping-Anderson, The Three Worlds of Welfare Capitalism. Cambridge: Policy Press, 1990 cele "trei lumi" sunt: modelul socialist scandinav, modelul "catolic" care are în centru familia, și modelul "liberal" anglo-american. F. G. Castles (ed.) Families of Nations: Patterns of Public Policy in Western Democracies (Aldershot: Dartmouth, 1993) de asemenea distinge câteva tipuri de regimuri de bunăstare. Unii autori rafinează
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
provinciilor Languedoc și Provence și ale Italiei, ba chiar se instalează în cîteva puncte fortificate din care terorizează populațiile: de exemplu Fraxinetum (La Garde-Freinet?), în Provence, pe care o ocupă pînă la sfîrșitul secolului al X-lea. Veniți din țările scandinave, Vikingii în Franța sînt numiți "oamenii Nordului": normanzii nu procedează altfel. Cu corăbiile lor lungi, numite drakkar, urcă cursul fluviilor, începînd cu Sena și Loara; odată debarcați, ei fură cai și pleacă să prade cetăți și mănăstiri. La început sporadică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
iar ru? îi de Bizan?. Datorit? acestui fapt, ei au evoluat �n culturi ? i lumi foarte diferite, ceea ce a dus �n ultim? instan?? la o ostilitate aproape total?. �n ceea ce prive? te istoria ru? ilor, Iorga, contrar recentelor teorii istorice sovietice, credea �n �teoria scandinav? �. El critică incapacitatea locuitorilor slavi din Rusia apusean? de a forma un stat ? i copierea sistemului de organizare al scandinavilor. �n Drepturile rom�nilor asupra teritoriului lor na? ional unitar (Bucure? ți, 1919), Iorga �ncearc? s? dovedeasc? faptul c? rom�nii au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ac? � ar fi fost rezolva? i pozitiv, ei n? ar fi putut �nclina bălan? a. Deoarece, a? a cum sublinia Iorga, tragedia fundamental? a acestei ?? ri � pozi? ia ei geografic? � ar fi r? mas neschimbat?. O dat? cu invadarea ?? rilor scandinave, �R? zboiul fals� a luat sf�r? it. Dup? cum �? i amintea doamna Liliana, Iorga avea un spirit militant, dar era totodat? foarte nelini? țiț de procesul a c? rui dat? se apropia ? i ajunsese s? aib? o stare de spirit sfid
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]