1,812 matches
-
s-ar fi întors chelnerul cu cardul lui Sebastian, stricând momentul. Seara era atât de blândă încât Sebastian nu și-a mai încheiat haina. Am mers în tăcere pe mica alee de la St Christopher’s Place; șirul de luminițe ce sclipeau deasupra noastră crea o atmosferă atât de romantică, încât tot așteptam să se oprească și să mă sărute, dar, în mod extraordinar, probabil nu se gândea la asta, deși tocmai îmi plătise consumația. Nu îmi venea să cred că ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în a-și intona discursurile. —Bine, mulțumesc, am răspuns politicos înainte ca Tony Muldoon să poată să se plângă din nou că a tras o sperietură, fricosul. Facem câteva poze sculpturii. Am arătat înspre ea, atârnând la picioarele noastre și sclipind în lumini ca un glob de Crăciun. Chipul bărbatului se lumină: —Tu ești artista, nu-i așa? Drăguț spectacol. Te-am văzut la petrecere săptămâna trecută. Nu se uită așa ușor rochia aia! spuse, întinzându-mi mâna. Marcus Samson, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios ca niște agate negre sub razele policandrului. Le priveam absent, gândindu-mă ce aș mai putea să-i spun femeii de lângă mine. Câteva cuvinte, doar pentru ea, să-i pară că vin din timpul acela în care îmi înfierbântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și alte macaroane de-astea. Mă pierdusem. Buletin n-aveam, îl lăsasem la cămin pentru viza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum. Pentru cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse cît colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l imaginasem, de parcă flăcările nu i-ar fi devastat fața niciodată. Am deslușit oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată și planta În toate fazele ei. Descria fructul cu miezul portocaliu și semințele maronii, „cel mai dulce pepene din câți există și are și coaja foarte subțire“ (aici directorul se mira și ochii Subalternului sclipeau o fracțiune de secundă de bucurie), vorbea de recoltatul lor de cu seara și de transportul cu roaba În beciul de sub casă. De cât de reci erau acei pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mângâi tandru, părul blond și gura; Cu mâini de neguri, trupul să-ți cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea de dor, Să mă-nfior, atunci când îi privesc, Să mă frământ, atunci când îi ador; S-aud că-mi spui, șoptit, că mă iubești, Ca să visez și să-ți mai scriu un vers, Să retrăim o viață ca-n
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie frică de el, iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când plecă să ducă laptele, tata o urmări iarăși din dosul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
totul era curat și ordonat, căci avusese mama grijă de cu seară. Atunci, se gândi că ar trebui să facă ceva de mâncare pentru când vor veni mama și tata osteniți de la muncă. Dar ce să gătească? A! Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
luminiș stråjuit de umbrele înalte ale copacilor, fulgerat de steluțe dånțuitoare, izvorâte din inimă unui foc rebel, altå datå arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
comanda și plecă. Danny întrebă: — Deci nu mai vorbim de pichete de grevă? Kostenz spuse: — Nu e momentul potrivit, dar cât de curând vom reduce nivelul de toleranță. Claire îl șâșâi, făcându-l să tacă. Ochii discipolului ei abia dacă sclipiră o clipă. Interveni și Danny - Ted cel Roșu, gata oricând să calce pe oricine pe bătături. — Ce toleranță? Despre ce vorbești? Claire se juca cu bricheta. — Norm se precipită ușor, iar pentru un pasionat al boxului a citit prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
străzi din jurul casei! Dar iată că se face 8, și tata nu mai vine!... S-a întunecat de-a binelea, și el tot n-a sosit! 9 noaptea! Doamne, dacă a pățit ceva?! Și ce întuneric este!... Doar câteva stele sclipesc în depărtări, fără să lumineze... Luna, nicăieri! În minte-mi vine, fără să vreau, bucata de citire din cursul primar, în care un copil, al cărui tată se rătăcise și întîrziase, se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care, spre mirarea lui Alexandru, se dovedi suficient de puternic ca să susțină greutatea Înaltului dregător. Dispărură amândoi pe prima străduță ce pornea spre podul Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pentru câteva clipe mă gândisem că... am în față un mare geniu autodoborât... - Stai liniștit! și-mi arătă într-un sertar un dispozitiv cilindric ascuns într-un morman de șurubelnițe și cutii de vaselină. ANTILUMEA! și ochii îi prinseră a sclipi într-un joc debil jucăuș. - Așa se cheamă... chestia? - Nuu!... Acolo duce! E un transportor individual de rezonanță leptică... Ca de obicei, nu l-am mai ascultat. L-am atins. - Antilumea!... Vid? Antimaterie? Lume inversată? - Nu! Nu-i așa simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
continuă, un răpăit neregulat de gloanțe înregistrându-se la suprafața lacului. Bărcile plutesc duse de curent și se trezesc aproape de buturile de unde trag ofițerii englezi. Ochi mai ageri ca ai lor, poate ochii spiritelor pe care uneori îi văd țăranii sclipind printre trestiile lacului, ar putea să vadă expresia avidă de pe chipul lui Privett-Clampe . Este oglindită și pe alte chipuri, cum ar fi al Charlottei Privett-Clampe , mai ales în încordarea mușchilor gurii și o anume strălucire a privirii, care se intensifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau tutun, arunc un pahar de vodcă pe trotuar doar să-i iert pe toți cei care mă iubesc numai ca pe-un nebun, am pierdut înc-o vară isterică, înc-o iluzie mare așezând printre clipe sinceri analfabeți, acolo unde totul sclipește a licoare și toți sunt tot mai singuri și anormali de beți, studiez o eroare despărțind vântul de nori, calculând, câteodată, zero cu zero plus noi, cine mai crede că toate nu-s erori ? ne afundăm metodic cu gândul în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dacă nu a suferit în copilărie, a suferit din greu și mult timp în calitate de soție neglijată, ca să câștige dreptul la această răsplată. Pantofii manciurieni cu tocuri înalte sunt de un bun gust desăvârșit, iar aceștia sunt acoperiți cu nestemate care sclipesc ca roua de pe petalele unui bujor de primăvară. Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă. Chipul ei trebuie să fi avut, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne niciodată n-am vrut să cercetez firea prea adînc. Din cînd în cînd, prin lumină, trecea cîte o umbră și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în cinșpe lei. - Ho-ho
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
descoperind o neregulă în catalog, izbi cu latul palmei în copertă. Toate filele documentului zburară pe jos. Singură între patru bărbați, dar fără ca expresia plină de rîvnă să-i dispară, directoarea se ghemui să le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul băgat cu bunăvoință în seamă de mărimi și care, cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]