1,949 matches
-
dragostei și dulceața fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i țină de urât, dar care să-i și înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa-Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu ... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput ... încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
s-a dus la iubitul său, Muntele Ceahlău, și i-a cerut acestuia s-o transforme în stană de piatră ... ca să fie veșnic împreună... Eu îi cred pe aceștia! Dragoste, intră pe ușa inimii mele! Vino mai aproape! Admiră stelele! Sclipiri de rubin îmi curg prin vene Când buzele noastre se ating. Sărută-mă! Iar și iar... Până la topire... MUZICA DĂ FARMEC IUBIRII.. http://www.youtube.com/watch?v=0CzDX9xr87c Referință Bibliografică: LEGENDA LUI DRAGOBETE / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu pată Îi face-un semn în zarea-ndepărtată. Se-apropie cu teamă... Răzbate de printre colbul rece, halucinant Un colcăit de lavă. Dar ce firavi sunt ochii ei! Privirea o trădează, Sclipirea lor - crâmpei de diamant. - Aleasa mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi cu pumnii spumegând Și lanțuri îți vor pune la picioare
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
mării, mi se pare că sunt mai aproape de tine, că sunt mai aproape de bucurie. Marea cunoaște limbajul tainic al iubirii noastre de altădată, al iubirii din nopțile cu lună plină, când ne aruncam în valurile verzi-albastre, urmărind jocul delfinilor și sclipirile stelelor pe bolta senină a nopții. Vin spre mine, dinspre larg, șoapte ce trezesc amintiri dragi păstrate în cămara secretă a inimii. Aud ecoul unei muzici ce-mi răscolește sufletul. E un viers încărcat de vrajă. Vraja iubirii! Încet-încet, barca
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
din Canada, aceste vorbe ar trece prin enoriași și i-ar aduna ca o singură ființă sub cupola înaltă; fie și doar trecute pe filele unei cărți, ele rămân pentru poet și cititor ca o inscripție înflorită în piatră, cu sclipiri de frumusețe și nume. Ce vor să spună primele două versuri care încep cu o negație și se răstoarnă într-o afirmație ce este la rândul ei negație? „Lumina nu-i lumină, ci doar un grai uitat”. Dar celelalte două
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
firul vieții, voal de neguri, firavele petale, dulcea adormire, clipe efemere, dulcea liniște a nopții, dans zglobiu, dansul apei de izvor, dulci cuvinte, surâsul cald, ( de mai multe ori folosit); blândă privire, ruginiu de toamnă, sufletu-mi pustiu; a stelelor sclipire, dansul elegant al fulgilor zglobii, voal de nea, cerul necuprins, natura prinde viață; vântul cald adie, lacrima fierbinte, ocean de vise, lacrima din suflet; gândul călător, în suflet este sărbătoare; ș.a. ca și licențe poetice întâmplătoare: ex. „citite din a
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
în ritmuri poetice, plină de inefabil, încât ai senzația că se poate sfărâma la cea mai mică adiere: „Încerc să prind în palme / Sărutul dimineții.../ Doresc să ți-l ofer, / Iar de la roua / Ce răsfață lin petala / În picuri dulci, / Sclipirea să îi cer. Să te răsfăț cu rază caldă / Când soarele străpunge / Al nopții negru voal, / Să intru-n spuma mării, / Cu ea să pot ajunge / Să te sărut pe tâmplă / Prin crestele de val...” (Sărut gingaș). Cine mai cântă
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
simt în suflet ca pe o lumină, / E pentru că acum e-ntâia oară / Când inima mi-e caldă și senină. // Și dacă stelele cu strălucirea lor / Priviri mă-ndeamnă să le dăruiesc, / E pentru că au înțeles cuvântul dor / Și din sclipirea lor fiorul îl primesc. // Și dacă luna cea plină de mister / Transmite surâzând o mângâiere, / E pentru că în taină, nor și cer / Oferă lumii iubirea în tăcere.// Și dacă iarna cu haină-n alb de stea / În trecere natura-mpodobește
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Acasa > Orizont > Selectii > STELE ÎN OCHI Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sclipiri de argint coboară în ochii de stele căzătoare. Se scaldă în razele de curcubeu și deschid jucăușe fereastra către Calea Lactee. Pe drumul alb și dens ca laptele crinilor, pasul tău străbate distanța dintre meditația conștiintei și lumina purificatoare a gândului
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > IMN... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atunci când plouă Norii plâng Cu lacrimi de rouă Căzute în crâng De unde răsfrâng Sclipiri de raze-n neant Mai curat și mai pur Ca un diamant Atunci când plouă norii Aruncă spre noi Acorduri de cântec Pentru imnul din ploi Atunci când plouă Picurii cară din cer Darul acela divin Mereu efemer Drumul nostru tăcut Prin
IMN... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346490_a_347819]
-
-mpodobesc după ce ninge liniștit și, aproape neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e desenat de picioarele gingașe și greu de stăpânit ale unei balerine ce lunecă precum un fulg în
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă, păstrând încă umezeala pământului ce negru absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâini uriașe scrie pe pământ zile cu parfum de soare și nopți răcoroase. În așteptare totul stă ascuns
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
măreț printre copaci, spre căprioara care tremură cu urechile ciulite, în așteptare. Văd undeva, departe, între dealuri, cum o femeie pune cergi grele, pe un gard, să dea drumul iernii. Camera mare dintr-o casă prin ferestrele larg deschise, adună sclipiri și pete de cer în alb de nori, prin ochii unei vesele fete. Un tren printr-o vale întunecoasă, trage greu un șir de căsuțe albastre argintiu. Cu fruntea sprijinită de geam, un băiețel strigă arătând cu degețelul: - Uite, mamă
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem învinșii unei vieți, peste care trecerea timpului așterne uitarea trăirii. Cu fiecare zi care trece, devenim sclavii unor deprinderi din ce în ce mai inumane, lăcomia calcă peste noi fără să ne mai doară, sclipiri înșelătoare ne fac să uităm că mai trebuie să și trăim. Am uitat să iubim, ne dușmănim fără motiv, invidia și ura ne mângâie orgoliile, le dăm copiilor noștri modelul unei lumi reci și singure. O cale de întoarcere nu
ŞASE ANI... ÎNTRE ŞASE COPERŢI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348499_a_349828]
-
greutate culturală derulate, glasul de lie-ciocârlie al tinerei cântărețe ADINA TĂBĂCARU a încântat audiența. Doinele, cântate cu patimă și naturalețe în glas, au fost asemenea foșnetului înaripat al cerului, din care mătăsurile fine ale nopții se coboară peste lumea amorțită. Sclipirile angelice din privirile tinerei interprete ne-au reamintit de flăcările rugului nemuritor al sacralității neamului românesc, plin de talente și mare iubitor de poezie. Poeta Eleonora Stamate, redactor-șef al revistei TECUCIUL LITERAR ȘI ARTISTIC, autoarea faimoasei antologii ȘI LA
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
și-n toate timpurile! Numai să vrei să-l știi! E, aici, e aici!...Mai vrea cineva să-l știe? În fine, trecând peste asta, cine e baba Floarea, (de aici din Lunca Dunării, Bretania sau pustiurile siberiene, care (fără sclipirea geniului) încă mai pune degetul pe cuponul de pensie (ce-i aduce, pe la noi, nimic din ce înseamnă alinare), lună de lună, la venirea poștașului, și îngenunchează, cu smerenie, în fața altarului, avându-și în minte și neamul și pe Dumnezeu
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
nu s-a întâmplat nimic și-și roti cochet corola. O mică rază curioasă, se desprinse din astrul nopții și se furișă, pâș, pâș, cercetător. Jos, în casă, agitație mare. - Hei, tu! Om mic, ce faci? - se băgă în vorbă sclipirea. - Creez! Mă străduiesc și iar mă străduiesc, să unesc piesele astea, primi răspuns, iar raza ștergându-și ochișorii, continuă nevenindu-i să creadă: ”Piese? Din ce? Nu văd nimic.” - Ete, na! Să chiorăști, tu, că nu vezi! Uite! Sunt destule
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Acasa > Redactia > Autori > ANII Autor: Maria Burlacu Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Anii sunt fulgi de nea Rătăciți în nori Anii sunt sclipiri de stea Vii și trecători Anii fug, se duc Nu se iută-n urmă Țesînd doar o pînză Ce-i ascunde-n umbră Anii nu ne-n treabă Ei doar se grăbesc Că ne lasă rană Nu prea se gîndesc
ANII de MARIA BURLACU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/345157_a_346486]
-
doldora de mofturi, cu moftangii iluștri, în care valoarea piere pe o umbră desueta, e necesar să păstrăm în continuare viu spiritul unei lumi pitorești, iar farmecul cadențelor sale să se regăsească în acest peisaj, cu accentele-i boeme și sclipirile ludice. Căci tot ce-i românesc nu piere și doar artă neviciata mai poate răzbate în haos, mai are putere să demonstreze că esența stă în muzică de altădată, ca misterul timpului decorează realitatea conferindu-i nuanțele pe care nenea
TOT CE-I ROMANESC NU PIERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345249_a_346578]
-
în închipuirea sa. Uitase de când nu a mai strâns în brațe o fetișcană. Mai luase câte o fufă pe barca lui să se distreze, dar parcă erau mai coapte, nu așa copilăroase ca Dalia. Nu putuse să nu-i observe sclipirile de interes din ochi când i-a înmânat trandafirii. S-a gândit că se datora nevoii de a-i mulțumi într-un fel. Cum nu putea vorbi, o făcea din privirile pline de lumină. Parcă se aprindeau zeci de steluțe
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos, iar când gerul năprasnic o îngheța, soarele rece de iarnă sfredelea în ea cu razele strălucitoare, împrăștiind sclipiri de diamante multicolore. Pe acoperișurile caselor mici, se așeza atâta zăpadă, încât coșurile de fum nu se mai zăreau, lăsând impresia ca fumul iese pe furiș, chiar din ea. Ulițele satului, cât și drumul comunal deveneau uneori impracticabile. Cu greu
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
poezia în lume ca cioburile unei oglinzi aruncate din traistele vântului mii de fărâme găsind cu precizia gravitației ochiul în care să ardă de atunci ne căutăm rimă cu rimă rimă cu rimă cum am reface pe suprafața mării fiecare sclipire la locul ei dar marea! mereu în vibrație mereu furând soarelui câte-un surâs de pe față Referință Bibliografică: regăsire / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V, 19 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Violeta Deminescu
REGĂSIRE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376892_a_378221]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ANIVERSAREA 74 E greu de crezut, Cum de am putut. Să urc tot mai sus, Mergând spre Apus, Nu este îndeajuns? Privesc prin amintiri, Unele simple sclipiri, Nu-mi le imaginez, Doar le înregistrez! Mă cuprinde o mirare, Cum de am fost în stare, Să am o altă aniversare, Cu așa o cifră mare! Am trecut an după an, Am mai prins un calendar, Care n-a
ANIVERSAREA 74 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377068_a_378397]
-
să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor. Oamenii erau îmbrăcați în veșminte vaporoase din țesături de mătase aurie, argintie sau azurie, cu bogate decorațiuni cu fir de aur și nestemate. Mărțișor și Norocel au rămas cu gura căscată, muți de admirație. Rămăseseră în drum ca proștii
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]