1,355 matches
-
că bolile țării sunt și ale lui, că, prin urmare, este bolnav de boala țării sale. Ispita de a exista ar fi stârnit în țară o „furtună de proteste”. Continuă Cioran: „Toți mă înjură, dar simt rana pe care am scormonit-o, căci este și a mea. Ne îndoim de rolul, de valoarea, de misiunea noastră; în forul nostru lăuntric, nu credem în ele. Suntem unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache:...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache:...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani, cadouri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În viziunea autorului, Gheorghe Popescu este "campion al numelui comun", toate cele trei personaje poartă acest nume, avînd atașate numere... Numele spectatorilor este... tot Gheorghe Popescu... "Eu am această voluptate de a pune degetul pe anumite răni. Îmi place să scormonesc pe acolo pe unde aș vrea să dau de adevăr. Nu mă mîndresc cu chestia asta și nu mă dau un profesionist al adevărului. Pentru că nu e deloc așa. Am vrut să se înțeleagă că nu putem ști ce va
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
zi cu zi: prima naștere avea loc pe vatră, pentru a invoca norocul copilului; se "bolea" pe vatră, tot pe vatră se făceau vrăji de dragoste sau se blestemau oamenii răi. Unii colindători, numiți "pițărăi" (în Oltenia de sud) colindau scormonind tăciunii în vatră cu bâte înflorate. "Hornul" era "borta mirifică" prin care veneau vrăjitoarele, zburătorii și demonii sau pe unde ieșeau sufletele morților. Astfel, în scop apotropaic, se atârnau de horn "talismane" un cap de cocoș, o piele de șarpe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
incertitudinile care o posedă. Acest spectacol a născut o echipă care încearcă să găsească un drum de materializare scenică ce nu depinde de conjunctură, de moment, de solicitări arbitrare ci întotdeauna raportează omul la lume, căutând de fiecare dată să scormone întrebări, să foreze adâncurile negăsind și nevrând să soluționeze marile echivocuri ale existenței. Noi am reușit într-o mică măsură să universalizăm acest text apropiindu-l de marea tragedie elină și de demonismul dostoievskian. Nu și-a pierdut textul, fibra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatru național bazat pe o implicare a spiritului național în problematica universală se poate crea numai atunci când ceea ce-ți aparține este descifrabil lumii întregi. Acest specific național trebuie să fie cultivat în artă și nu surogatul lui. Spectacolul nostru scormone o ființă umană autohtonă bântuită însă de neliniștile ființei umane dintotdeauna. Știu că vă interesează și o ecranizare după Năpasta? În acest caz nu se va mai putea vorbi de epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce ea nu vrea să afle, nu poate sau nu îi este permis. Cred că cel mai mare pericol teatral, al creației în general, este domesticizarea ideilor. Nu poți să ai un dialog real decât atunci când opera ta caută chestionează, scormone, când face parte din viața ta. De fapt nu putem interoga sau sublima decât ceea ce trăim. Totul raportat la o înțelegere a vieții. Așa îmi caut și piesele și scenariile, încerc să aud vocile ascunse care mă cheamă, care mă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decupa" momentele care definesc într-un text viziunea asupra existenței. Revin la "temele temei", pentru că dialogul cu opera nu este altceva decât începutul comunicării. Și apoi, de multe ori, spectacolul te ajută să trăiești. Și, vrând să trăiești, trebuie să scormonești în tine, căutând noi resurse. Textele "vorbesc" mai mult în minte decât poate cuprinde o singură materializare scenică a lor. Aș încerca o dată un spectacol pe tema Vinovatului, sau a Năpastei, sau a Unchiului Vanea, cu toate montările de până
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zgomotele și sunetele care tăinuiesc realitatea... Mergeam pe stradă și vedeam un domn bătrân care era însoțit de o doamnă în vârstă, în capul meu se năștea o poveste, o poveste care n-avea încă finalitate, dar o priveam trăind, scormonind înauntrul a ceea ce nu știam... O inventai... A inventa face parte din realitatea care te definește. Da, nu poți să trăiești fără să imaginezi. De multe ori ți se întâmplă, tuturor ni se întâmplă, a treia, a patra, a zecea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ați fi regizor și la o a doua opțiune? Aș spune Nu. E o experiență care, reluată, nu ar mai avea același impact asupra mea. M-aș face... explorator, undeva...în creierul munților sau printre stele, undeva unde să pot scormoni adâncurile înaltului și să nu știu ce caut, dar să fiu posedat de această căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
meșteșugului" în opera de artă. Pentru el contează "fondul estetic" și nu forma, care este un element secundar. Realismul prozei lui Slavici este "colorat de mentalitatea folclorică", povestirile având o anume moralitate, sub influența literaturii populare; o "doză de idilism" (Scormon, Gura satului). În cea de-a doua nuvelă, se aprofundează psihologia eroilor, se conturează o monografie a satului, care dezvăluie dragostea dintre Marta și ciobanul Miron, deși părinții fetei îi găsiseră un flăcău înstărit. Gura satului este un fel de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dar un mistic care refuză mântuirea, care-și alege un drum al lui, din dorința de a restabili contactul cu Dumnezeu. Vină lui Cioran este de a fi vrut totul, Cioran nu este modest, nu se mulțumește cu puțin, el scormonește, verifică, spiritul lui este incompatibil cu mântuirea, care presupune împăcare cu sine și cu lumea, acceptare fără îndoială, or, el este departe de acest fel de împăcare. De aceea nici nu iubește oamenii, pentru că prea s-au împăcat cu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai sunt, încă, animale. Exponate de colecție, obiecte dorite poate dar animale, mai deloc. Animalitatea din ele a fost grav afectată de sclavie. Doctorul Pagès a început cu insectele. Încă de mic, își însoțea bunicul în grădină dis-de-dimineață pentru a scormoni în pământ, într-un colț al lui. Vedeam râme, furnici. Îmi petreceam dimineți întregi privind lumea. Mai târziu, am citit memorabilele Amintiri entomologice ale lui Jean-Henri Fabre și mi-am instalat vivarii acasă, pentru a contempla viața insectelor. Insectele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă, scormonind cu boturile murdare de sînge prin halele Universului. Cătălina nu se aseamănă cu modelele ideatice propulsate de imaginația narcoleptică a poeților romantici; ea nu este amenințătoare ca Pandora sau Lilit, nu este Lamia „frumoasa doamnă neîndurătoarele care Shelley o nemurise
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra ei:/ "lume-eeee, lu-meeee, soro lu-meeee!!"/ cântă Nino, cerșetorul, scormonind în lada/ de gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în ceafă);/ "aoleo, aoleo!" făcu insul ca porcul la tăiat/ într-o zi când șomerul de la unu, cu nevasta/ plecată în Spania și o fiică puberă pe post / de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vers prin peisajul apocaliptic, care se construiește treptat treptat, anulând orice speranță a unei posibile evadări: "Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu". (Începutul sfârșitului). În această a doua etapă a poeticii sale, moartea domină în continuare spațiul Ilenei Mălăncioiu, devenind din stare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu pare să poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit din temelii un sistem semnificant bine conturat, da. Tăcerea însoțește anotimpul umbrei și sfărîmarea unor rituri și convingeri milenare. Scriitoarea cameruneză își asumă riscul de a scormoni printr-o istorie netransmisibilă, de a scoate la suprafață lucruri care, deși s-au întins pe durata a sute de ani, nu au fost și nu sunt povestite din generație în generație. Poate pentru că prăbușirea reperelor tradiționale și a codurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci, pasionat de paradox și de logica terțului inclus, gînditorul nu a ezitat niciodată să facă să se încalece mai multe puncte de vedere, concepții filosofice sau judecăți morale pentru a scormoni permanent prin aceleași teme: Dumnezeu, moarte, păcat, suferință, Celălalt, vanitatea oricărui lucru, conștiința răului. Penultima frază din Amurgul gîndurilor spune : Sunt beat de ură și de mine." (Și de "ura de mine", am adăuga), iar motto-ul primului capitol din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
produce organice, naturale, nu ca amărâții de canadieni și americani de pe aici, pe unde Îmi duc eu povara vieții. Puțini sunt prin aceste locuri cei care Își permit să cumpere ouă de la găini «ne stresate» hrănite cu boabe și care scormonesc prin curte - care costă de zece ori mai mult decât ouăle de la fermele «criminale» cu producție mare, unde săracele galinacee sunt hrănite cu chimicale, concentrate și sunt crescute artificial! Apoi, fructele de la Amărăști sunt dulci, au gust de fructe, nu
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
pentru dreptul de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii cățărați pe schele, cizelînd, transpirînd, încercînd să salveze ziduri nemarcate pentru demolare. Observă tancurile verzi, pe jumătate camuflate; telefoanele mobile, pisicile vagaboande unse cu smoală, voalurile, mustățile, moda pariziană și cerșetorii scormonind prin grămezile de gunoaie pentru a găsi pantofi desperecheați sau legume putrede. Nu trebuie să-ți scape magazinele vînzătorilor de "trofee" de război. Poți cumpăra paturi de aramă, platouri de argint, inele de aur, candelabre, picturi englezești din secolul al
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Inn, cu fațada sa albastră, cea mai înaltă clădire din orașul necivil, cu pereții găuriți și înnegriți de obuze, cu dușumelele și plafoanele dispărute, un cadavru de 25 de etaje înconjurat de metale torsionate, grămezi de deșeuri și oameni cocoșați scormonind cu speranța să găsească ceva de care să se bucure, iar deasupra lor stoluri de rîndunici zburînd în cercuri. LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Secolul XX ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BACĂU
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Cea dintâi secțiune conține date din biografia scriitorului, o periodizare a operei acestuia (prima propusă de un critic literar) și dezvoltă observații care au în vedere scrierile primei vârste a creației lui Ioan Slavici. Ion Breazu analizează, pentru început, idilele Scormon, La crucea din sat, Gura satului. Criticul urmărește modul în care evoluează sentimentul de dragoste în aceeași măsură în care este interesat de dezvăluirea caracterelor. Scene "memorabile" ca scena pețitului din nuvela Gura satului sau convenționalitatea de,,un romantism ieftin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
emoția, plăcerea textului, unicitatea lui?! Această atitudine închide în sine răspunsul la cea dintâi și mai importantă întrebare a criticului din această primă parte: "De ce o nouă interpretare?" După ce comentatorul analizează nuvelele din prima parte a creației slaviciene: Popa Tanda, Scormon, La crucea din sat, Gura satului și Budulea Taichii, acesta decide că a sosit momentul unor precizări metodologice discutate pe larg în partea a VI-a a celui de-al doilea capitol. Analiza e retrospectivă și prospectivă totodată. Pentru faza
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]