1,649 matches
-
vâna urși polari. După aia poate mergem la Chicago. Am auzit că Nedelcu s-a stabilit acolo. Face afaceri pe picior mare. Poate mă ia asociat..." Își reluă calculele: "Deci două milioane de pesetas... Finlandezii ce monedă or avea?..." Melania Lupii scotocea febril în șifonier: " Unde Dumnezeu poate să fie? Nu-ți pierde capul, draga mea... Știu, un noroc nebănuit! Ai să vezi în sfârșit California, pădurile de portocali din Andaluzia, cerul de la Madrid, soarele acela roșu despre care ai citit atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca de obicei. Valerica putea dispărea la orice colț de stradă, între două mijloace de locomoție. Deci, orice e posibil. ― Ce anume? S-o fure Jean Marais?! ― Din fericire, ipotezele acestea nu ne interesează pe noi. Ochii pătrunzători ai bătrânului scotociră câteva secunde chipul Melaniei Lupu. ― Nu-i prea grozav... Să sperăm c-o să meargă, dar... Clătină capul cu îndoială. ― Bineînțeles, domnule Popa, nu-i deloc grozav! Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știu că nu a plecat. Locuința e supravegheată. Sânt convinsă că e! Da... O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lemnele la loc. Nici nu se cunoaște! Împunse degetul spre maior cu gestul lui caracteristic: Afirmațiile mele se pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind o agendă mare. ― Am aici totul, cu date precise. Își muie gros degetul în gură. Aha, uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aud! Au ajuns la capătul holului... ― Matei își înfipse unghiile în carne. " Bătrînul are halucinații, gândi sculptorul. Nu se auzea nimic. De-aș avea o sticlă cu whisky!" " Trebuie să-mi imaginez ceva care-mi face plăcere, gândi Melania Lupii, scotocind în fundul pungii după o fondantă. Am să-mi schimb toată garderoba. Lucruri sobre, distinse, nu prea multe. Vizavi de Leonida se lucrează admirabil... Am să plec întîi la Nisa și-o să-mi închipui tot timpul că sânt tânără. Extrem de tânără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bun caz senilă. Jeleuri, filme cu cowboy și motanul Mirciulică... Și azi mă mir... ― N-au fost prea inteligenți. Dar pentru că veni vorba, mi-am pus și cu unele întrebări: Cum de n-au înțeles că dumneavoastră sînteți criminalul? Scotoceau prin casă, nu mâncau nimic când totul era atât de limpede. Să mori de rîs! ― Mi-am închipuit că te amuzi. O privi admirativ: Îmi placi! Melania Lupu își ridică bărbia. Abia ajungea până la umărul contabilului. Declară serioasă fluturîndu-și genele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DOAMNE, APĂ!" Nu fusese gîndul lui. Hedrock literalmente se repezi la pîrîu. De două ori mîinile făcute căuș îi tremurară atît de violent încît prețioasa apă se vărsă pe iarba verde. În cele din urmă îi reveni puțină înțelepciune și scotocind prin cutii și lăzi, găsi un vas. Îl umplu cu apă și începu s-o picure în jurul gurii lui Gil Neelan. De mai multe ori trupul stors de moarte începu să se contorsioneze, apucat de o tuse îngrozitoare. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tind să-i dau dreptate. Eram convinși că dispariția lor a fost în pădure, de aceea am organizat cercetarea pădurii metru cu metru. De frica bandiților, lucrătorii din miliție se strângeau unul lângă altul, certându-i și încurajându-i, au scotocit mai atent pădurea și la un moment dat locotenentul Mighiu Vasile a dat semnalul convenit că a gășit locul suspect, observând crengile uscate și căzute. Ajungând la fața locului , am înlăturat crengile ieșind un miros de putrșefacție foarte puternic, de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
are banii. Atunci autorul a scos cuțitul și și l-a înfipt în gât, îndoindu-se lama, după care, observând că pe birou era un cuțit mai mare, l-a luat și la împlântat în victimă de 4-5 ori. A scotocit prin casierie, a luat banii găsiți și a dat să plece. Dar, între timp a auzit la ușă bătăi și când s-a uitat, a văzut o fetiță de circa 10 ani. După plecarea fetiței, a descuiat ușa apoi a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de căutare. Mulți Ehud și un Ramon, dar nici un Ehud Ramon. La fel și cu Institutul Arheologic American. Cine era acest om legat de Guttman, dar care nu lăsase nici o urmă? Și atunci își dădu seama. Simți fiori pe piele, scotocind după creion și hârtie, mâzgălind literele cât de repede putea, pentru a fi sigură. Cu siguranță că acest nume, aparținând în aparență unui cercetător israelian sau american, nu putea fi... Și totuși, iată-l aici, materializându-se în fața ochilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lipsită de valoare și inutilă. Se gândi la ascunzătoarea plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cap. Nici n-am știut că tata a fost la Geneva. Se pare că sunt destule lucruri pe care nu le știai despre el. Nu ținea nici un fel de jurnal? Știi tu, o agendă de planuri. Uri începu să scotocească, lăsându-se la un moment dat în genunchi, uitându-se prin rafturile de cărți, în timp ce ea se întoarse la calculator. Deschise istoricul browser-ului vizualizând lista de pagini de web pe care le consultase Guttman în ultimele zile ale vieții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
făcu semn să treacă într-o parte, după care scutură din cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care va fi ocupată cu ceașca și lingurița și nu va trebui să converseze cu acest bărbat. —Și ce făceai aici? —Nabil! Maggie bănui că soția își ruga în arabă soțul să lase fata în pace. În timp ce ei vorbeau, se scotoci prin buzunar și scoase telefonul. Era un mesaj de la Uri: Unde ești? Începu să scrie un răspuns, dar în clipa aceea gazda se aplecă spre ea, gata să-i smulgă telefonul din mână. Nu trebuie să suni pe nimeni. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie. Scotoci prin buzunare, ignorând durerea până când îl găsi: bilețelul de la biroul lui Rosen. — Aprinde lumina. OK. Ascultă. Tatăl tău a spus: „Pot să-ți spun doar că această căutare începe în Geneva, dar nu în orașul pe care îl știe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încă sistemul nervos. Când se forță să vorbească în cele din urmă, nu reuși să scoată decât un croncănit. — Știi că nu am văzut. M-ai percheziționat. Miller se aplecă înainte. Nu doar atât, în plus am pus oamenii să scotocească toată zona tunelurilor de când ne-ai condus tu acolo. La lumina proiectoarelor. Și tot nimic. Ceea ce înseamnă... Că bătrânul a trișat. A spus că e acolo, dar nu era. —Sau că Uri te-a mințit. Te-a trimis după cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care orice scriitor ar ucide: atentă, entuziastă, pretențioasă și cu un obicei obsesiv și constant de a fi corectă. Ea și Sarah Hodgson alcătuiesc o echipă extrem de capabilă. Trei indivizi merită mulțumiri speciale. Jonathan Cummings nu e doar capabil să scotocească după cea mai obscură sursă de informație cu viteza luminii, dar a devenit și un prețuit camarad și co-conspirator. Jonny Geller e nașul acestui întreg proiect, crezând în el de la bun început, impulsionându-l pe parcurs cu sfaturi înțelepte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Muncitor Militant. * Doctorul Talc aprinse o țigară Benson and Hedges, privind pe fereastra biroului său din Clădirea Studiilor Sociale. De cealaltă parte a campusului universitar întunecat, văzu câteva lumini aprinse în alte clădiri, unde se țineau cursuri serale. Toată noaptea scotocise prin birou ca să găsească niște notițe despre monarhii britanici legendari, notițe luate în fugă după un studiu de o sută de pagini al istoriei britanice, pe care îl citise cândva într-o carte broșată. Urma să țină prelegerea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea ta jignitoare. Chiar îți închipui că mă interesează aventurile tale de prost-gust cu niște creaturi sub-umane cum sunt cântăreții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față. Probabil nu-l vom putea include în schema de personal a firmei. Domnul Zalatimo privea zăpăcit la fișiere, scărpinându-se. Deschise apoi alt sertar și scotoci prin conținutul lui cu o mână, în timp ce cu cealaltă se scărpina la subțioară prin cămașa jerpelită. Vreți să vi-l prezint? întrebă șeful de birou. — Nu, mulțumesc, spuse domnul Levy. Unde găsești oamenii pe care îi aduci să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmări din ochi cum comunică printr-o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de gesturi, cele mai multe dintre ele indicându-l pe Ignatius. Cel puțin, gândi el, aici va fi în siguranță dacă cele trei fete musculoase s-ar porni să scotocească tot Cartierul în căutarea lui. Barmanul și femeia mai făcură câteva gesturi, apoi reveni la masa lui Ignatius cu două sticle de șampanie și două pahare. — N-avem Doctor Nut, spuse ea și trânti tava pe masă. Mira, datorezi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost. În următoarele șase luni mama și fiica ei au avut grijă de ea de parc-ar fi făcut parte din familie și probail ar fi continuat s-o facă. Însă apoi a venit o bandă de tâlhari care a scotocit și a prădat toate casele. Se opreau și jefuiau toate satele turcești și kurde din zonă. Nu le-a luat mult ca să descopere că În sat se afla o fetiță armeancă. În ciuda plâsetelor mamei și fiicei, aceștia li-au răpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]