85,183 matches
-
moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din scris - și nu era neapărat vorba de scriitorii cei mai populari. Câștigurile enorme mergeau la autorii aflați în slujba regimului. În cazul lor, tirajele de zeci de mii de exemplare nu reprezentau cota succesului la cititor, ci buna funcționare a sistemului de achiziții prin biblioteci publice sau cu
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
șovine și xenofobe din ideologia lui Ceaușescu. Găseai acolo totul, de la trilogia propagandistică a Cordovanilor la volumele de povestiri realist-socialiste, ca să știe soldatul român pe ce valori trebuie să mizeze. La începutul lui 1990, am avut prilejul să văd lista scriitorilor milionari, adică a clubului select ce primea bani cu ghiotura în vremuri în care intelectuali serioși nu-și recuperau din cărți nici prețul hârtiei de scris. Dacă uriașele sume ar fi provenit dintr-un succes comercial real, n-ar fi
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
Gheorghe Grigurcu Stabilit din 1991 în Statele Unite, scriitorul Gabriel Stănescu e, firește, în cunoștință de cauză în raport cu subiectul românilor trăitori în Lumea Nouă. Ne propunem a excerpta în prezentele însemnări elementele menite a-l oglindi, din cuprinsul volumului intitulat jucăuș ("ca o parafrază la un bine cunoscut volum
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
sporește și lărgește în mod necesar conștiința cititorului. De fapt, acest lucru se află chiar în miezul, în esența testului pe care-l propune Bloom pentru a deosebi geniul de simplul talent: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor trebuie să fie: ne sporește el cumva conștiința, și dacă da, cum anume? Cred că acesta este un test dur, dar eficient: oricât m-aș fi delectat cu o lectură, a fost gândirea mea intensificată, conștiința mea lărgită și clarificată
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
avut de-a face cu ta- lent, nu cu geniu." Cum a observat cu ascuțime Miguel de Unamuno, se întâmplă adesea în istoria literaturii că anumite personaje literare ajung să fie văzute drept mai reale și mai autentice decât însuși scriitorul care le-a imaginat. Astfel, pentru Unamuno, Don Quijote are mai multă realitate, vitalitate și farmec de neuitat decât Cervantes însuși. Aceasta pentru că un geniu are capacitatea miraculoasă nu doar de a reflecta viața, viața ce există deja, dar și capacitatea
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
chestiuni spirituale, el nu era decât un ignorant bigot (a bigoted know-nothing), al cărui autentic antisemitism a fost singura dovadă a elecțiunii lui ca profet rus." Undeva în cartea lui, Bloom spune: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor trebuie să fie: ne sporește el cumva conștiința, și dacă da, cum anume?" Luându-i sfatul în serios, întreb și eu acum: cum o fi putând Harold Bloom să sporească conștiința noastră (sau pe a lui sau pe a oricui
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
a fost răsplătit, printre altele, cu premiile Gerard Bonnier și Bellman. Pentru critica literară a primit Premiul Schück, iar pentru întreaga operă a primit Premiul Kellgren al Academiei Suedeze și Marele Premiu al Academiei De Nio. De-a lungul anilor, scriitorul suedez a participat la nenumărate festivaluri de poezie din întreaga lume, printre care și la Festivalul și Colocviul Internațional "Zile și nopți de literatură" de la Neptun, din anul 2002. Cercetătorul literar Camera, pe înserate. Hârtia așteaptă, riguros. Examineaza cu migala
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Grigurcu Am văzut că autenticitatea e, în mentalitatea lui Eugene Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie, el concepe istoria ca pe o
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl alcătuiesc cele două etnii "interioare", "concurente", ale scriitorului, română și franceză, cărora le corespund două categorii de spiritualitate religioasă, ortodoxă și catolică, la care putem adăuga - deși niciodată comentată în public de purtătorul său - conștiința unei parțiale origini iudaice. Rezultatul cel mai expresiv al acestei "evadări din sine
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a-și abandona eul sau, mai bine-zis, eurile succesive ori simultane, scriitorul adoptă la un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii. O ficțiune în ficțiune, de natură sado-masochistă: În fața operei sale, Ionesco însuși se comportă ca un «englez», un «interpret radical» al propriei creații care se autonomizează
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Cronicar "Nu-mi foșnești mie Caragiale..." Într-un număr (2, februarie) consacrat în parte problemelor memoriei și biografiei în literatură, revista TOMIS de la Constanța primește un răspuns interesant, de la dl George Bălăiță: "Din punctul meu de vedere, un mare scriitor este chiar acela în stare să impună, înainte de orice, ficțiuni convingătoare. Literatura de frontieră, la mare trecere astăzi, este în general marfă de contrabandă. Viața pe graniță!" Mai spune autorul Lumii în două zile: "În anii din urmă am scris
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
mare trecere astăzi, este în general marfă de contrabandă. Viața pe graniță!" Mai spune autorul Lumii în două zile: "În anii din urmă am scris mult, dar am publicat foarte puțin. Aproape deloc". Noi așteptăm cu răbdare publicarea operelor extraordinarului scriitor care este George Bălăiță. v O splendidă publicație, despre care Cronicarul scrie pentru prima oară, este IGLOO. E vorba de o revistă de habitat și arhitectură, al cărei titlu inițial era chiar Habitat cu Igloo în subtitlu, iar din 2003
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
să aduc și de acolo legume... Tot pi drum, tot cu treaba, n-am timp nici să mor...". Așa că nici de Caragiale n-a avut timp să audă. Un cetățean turmentat de la Terasa Paharnicului: "Caragiale? Hai că ești simpatic! E scriitor, nene. Dai o vodcă, îți spun și cum se ducea la Veronica..." În fine, un june corupt de munca în Italia: "Poa' să fie și anu' mamei lu' Caragiale! Nu-mi foșnești mie Caragiale, mie foșnește-mi niște parai sau
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
de la BNR! V-ați gîndit să-l imprimați pe nenea Iancu pe bancnota de un milion, pardon de treizeci de parai? Ar fi o idee. v Revedem INTERVALUL brașovean (nr. 19, 2002), după oarece timp. Un număr despre Meseria de scriitor așa cum e privită ea dinspre masteranzi de la Literatură și comunicare, Litere, Universitatea Transilvania: o meserie, dacă nu pentru toți desuetă, în orice caz, nu foarte ispititoare. Numărul e ilustrat cu admirabile planșe conținînd caractere tipografice din toate timpurile. v ORIZONTUL
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
compuneri umoristice tocmai bune de citit - întru amuzament - la Capșa. Cînd reușește, în sfîrșit, să se instaleze în capitală, anecdotele sale impregnaseră deja, cu stranietatea lor atît de specială, folclorul subțire, intelectualizat, al cafenelei bucureștene. Dar grefierul nu va deveni scriitor decît tîrziu, în 1922, cînd T. Arghezi îl publică mai cu de-a sila în Cugetul românesc, după ce îl înzestrase, "călugărește", și cu un nume potrivit. Anxios și pătruns de preceptele unui tată opac la creație, care erau, în mare
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
largă ediție, amintită. Este vorba și de unele traduceri realizate de poet, cum e poezia Prometeu, de Carmen Sylva, tălmăcită de Coșbuc și publicată în revista literară bistrițeană "Minerva", an I, 1891, nr. 3, p.1. Concluzia e amară: nici scriitorii clasici nu sunt onorați cu ediții de opere complete; și avertizatoare totodată: e timpul să se facă asemenea ediții, până când nu e prea târziu... Tot ninge-afară liniștit, Și-n casă arde focul, Iar- pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
apoi să se retragă demn în "Amarul Tîrg", indiferent la amenințările de răzbunare ale celor atinși, ca și la semnele discrete de satisfacție ale mulțimii tăcute. Din punct de vedere social, Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai păguboși (mari!) scriitori ai literaturii române. Așa cum singur mărturisește, cu excepția pușcăriei, a cunoscut toată gama de persecuții și umilințe din inepuizabilul arsenal al regimului comunist. Singura sa vină a fost aceea că a încercat să-și facă onest meseria de critic literar și
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
literare ale autorului în discuție și este legată prin fire mai mult sau mai puțin vizibile de majoritatea celorlalte teme ale cărții. În linii mari, criticul vede revizuirea ca un proces complex care include "revizuirea etică și cea estetică a scriitorilor". Pe urmele Monicăi Lovinescu, Gheorghe Grigurcu susține: "Opera cuprinde tot ce a scris autorul în cauză și n-avem dreptul de a exclude dintr-însa Drum fără pulbere spre a "salva" Cronica de familie (las’ că și ea suficient de
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
articolele, interviurile, reportajele, omagiile etc. ar trebui de asemenea disociate de operă. Oare? Nu ilustrează ele un program, o atitudine, o conduită? Nu alcătuiesc ele un etaj al aceleiași construcții textuale, cu fundament existențial, pe care ne-o propune fiecare scriitor?" (p. 15) Este ușor de intuit că în perioada comunistă (dar nu numai) o serie de scriitori care au manifestat o atitudine prietenoasă față de putere au fost supraevaluați estetic (au intrat în manualele școlare și istoriile literare, au primit premii
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
program, o atitudine, o conduită? Nu alcătuiesc ele un etaj al aceleiași construcții textuale, cu fundament existențial, pe care ne-o propune fiecare scriitor?" (p. 15) Este ușor de intuit că în perioada comunistă (dar nu numai) o serie de scriitori care au manifestat o atitudine prietenoasă față de putere au fost supraevaluați estetic (au intrat în manualele școlare și istoriile literare, au primit premii și s-au bucurat de recenzii laudative), în vreme ce alții au rămas demni cu prețul marginalizării sau chiar
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
fost supraevaluați estetic (au intrat în manualele școlare și istoriile literare, au primit premii și s-au bucurat de recenzii laudative), în vreme ce alții au rămas demni cu prețul marginalizării sau chiar al minimalizării valorii operei lor. În fine există și scriitori valabili din punct de vedere estetic, dar care de dragul unor importante privilegii sociale au cauționat (direct sau mimînd un apolitism complice) regimuri politice reprobabile. Din prima categorie ar face parte scriitori precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Dinu Săraru
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
al minimalizării valorii operei lor. În fine există și scriitori valabili din punct de vedere estetic, dar care de dragul unor importante privilegii sociale au cauționat (direct sau mimînd un apolitism complice) regimuri politice reprobabile. Din prima categorie ar face parte scriitori precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Dinu Săraru, Fănuș Neagu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor. În a doua categorie intră Vasile Voiculescu, Paul Goma, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Șerban Foarță, Sorin Mărculescu, George Almosnino, Virgil
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
În fine, în a treia categorie îi regăsim pe George Călinescu, Mihai Ralea, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, dar și pe contemporanii noștri Eugen Simion și Andrei Pleșu. În mod natural, Gheorghe Grigurcu se simte solidar cu scriitorii demni și marginalizați din a doua categorie. În principiu, Gheorghe Grigurcu are dreptate. După cincizeci de ani de orwelliană rescriere a istoriei (literaturii) este vremea repunerii în discuție a cotei valorice a scriitorilor noștri clasici și mai puțin clasici. Este
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
natural, Gheorghe Grigurcu se simte solidar cu scriitorii demni și marginalizați din a doua categorie. În principiu, Gheorghe Grigurcu are dreptate. După cincizeci de ani de orwelliană rescriere a istoriei (literaturii) este vremea repunerii în discuție a cotei valorice a scriitorilor noștri clasici și mai puțin clasici. Este evident faptul că aberanta politică a regimului comunist în domeniul culturii a făcut ca mulți scriitori de primă mînă să fie puși la index (în primul rînd cei emigrați, dar și unii rămași
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
de ani de orwelliană rescriere a istoriei (literaturii) este vremea repunerii în discuție a cotei valorice a scriitorilor noștri clasici și mai puțin clasici. Este evident faptul că aberanta politică a regimului comunist în domeniul culturii a făcut ca mulți scriitori de primă mînă să fie puși la index (în primul rînd cei emigrați, dar și unii rămași în țară) sau minimalizați, în vreme ce alții au beneficiat de umflarea artificială a cotei lor valorice. Categoric, canonul literar moștenit de la regimul comunist trebuie
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]