1,107 matches
-
un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană de la Linguaphone pe care trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și o floretă pe care le‑am cumpărat ieri. De la un magazin de caritate, cu numai patruzeci de lire! Ridic floreta și fandez spre reflexia mea din oglindă, așa ca să văd cum îmi stă. E chiar o coincidență, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un magazin de caritate, cu numai patruzeci de lire! Ridic floreta și fandez spre reflexia mea din oglindă, așa ca să văd cum îmi stă. E chiar o coincidență, pentru că de ani de zile aveam de gând să mă apuc de scrimă, încă de când am citit articolul ăla din Daily World. Știați că, dintre toți sportivii, scrimerii au cele mai frumoase picioare? Și în plus, dacă ești foarte bun, poți să te faci cascador de film și să câștigi o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
World. Știați că, dintre toți sportivii, scrimerii au cele mai frumoase picioare? Și în plus, dacă ești foarte bun, poți să te faci cascador de film și să câștigi o mulțime de bani! Așa că intenționez să găsesc un curs de scrimă prin apropiere și să devin foarte bună, ceea ce cred că o să‑mi fie destul de ușor. Și pe urmă - ăsta e micul meu plan secret - când o să am medalie de aur sau ce se dă pentru asta, o să‑i scriu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
place... să mă întâlnesc cu prietenii, încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez moda prin ă... intermediul revistelor... — Ești o fire sportivă? zice Elinor, săgetându‑mă cu privirea. Mergi la vânătoare? — Îhm... nu. Dar, de curând, m‑am apucat de scrimă! adaug, cuprinsă de o inspirație subită. Costumul îl am, nu? Și am cântat la pian de la vârsta de șase ani. Perfect adevărat. N‑are nici un rost să amintesc că m‑am lăsat de pian la nouă ani. — Frumos, zice Elinor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bex, tu n‑ai fost în viața ta la schi. — Știu, spun după o scurtă pauză. Dar sunt... mă rog. Pentru cazul în care mă invită cineva. Și erau la reducere. — Și asta ce mai e? Ridică gingaș masca de scrimă. Asta se duce direct la coș. — O să mă apuc de scrimă, zic indignată. O să fiu dublura lui Catherine Zeta Jones. — Nici măcar nu știu cum de‑ți încap toate astea aici. Nu tu arunci nimic niciodată? Ridică o pereche de pantofi decorați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun după o scurtă pauză. Dar sunt... mă rog. Pentru cazul în care mă invită cineva. Și erau la reducere. — Și asta ce mai e? Ridică gingaș masca de scrimă. Asta se duce direct la coș. — O să mă apuc de scrimă, zic indignată. O să fiu dublura lui Catherine Zeta Jones. — Nici măcar nu știu cum de‑ți încap toate astea aici. Nu tu arunci nimic niciodată? Ridică o pereche de pantofi decorați cu scoici. Uite la ăștia. Îi mai porți vreodată? Nu... prea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e când nu ai nici un sfanț. Am înțeles, zic, sforțându‑mă să zâmbesc. Păi, din păcate, nu prea mi‑a mai rămas nici un Rembrandt. Tot ce am e... un catralion de pantaloni negri. Și niște tricouri. — Și un costum de scrimă, se bagă Suze. În camera de alături sună telefonul, dar nici unul dintre noi nu se mișcă. — Și un castron de lemn pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
strigă de pe scări. — Hei, îl aud pe Tarquin. E ultimul lot. Vrei să vii să vezi? — Hai, zice Suze, stingându‑și țigara. Trebuie să vezi când se vinde ultimul articol. Ce e? — Nu știu, zic în timp ce urcăm scările. Masca de scrimă, poate? Însă în clipa în care intrăm în cameră, am un șoc. Caspar ar în mână eșarfa mea Denny and George. Iubita mea eșarfă Denny and George. Albastru scânteietor, catifea de mătase, cu un imprimeu albastru pal și stropit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte, cu pântecele ieșindu-i la suprafață ca o insuliță rozalie. Abandonase orice speranță de a-l reduce - indiferent cât mergea pe jos, nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără efect. Era, la fel ca și chelia, ca și guta, un semn al degenerării inevitabile a corpului. Du Maurier uitase să includă toate acestea - pungile lăsate și pliurile atârnânde ale celor bătrâni - În utopica sa viziune asupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mă dusei în baie și mă străduii să îmi revin. Un singur lucru era cert și nu vroia să plece: acel parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scena și nu-mi păsa de nimic altceva. Și totuși se prea poate să fi fost cineva care să mă privească, neobservat, și să mă admire. Sau poate că eram chiar eu, în afara mea și în mine în același timp (scrima mă învăluia). Devenisem mai fericită, mai bună la toate și mai serioasă aparent (retrasă). Poate era acea energie imensă, acea cantitate de energie pe care o depui benevol pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
serioasă aparent (retrasă). Poate era acea energie imensă, acea cantitate de energie pe care o depui benevol pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă protectoare, îmi învăluiau întreaga viață. Peste tot, în mintea mea, făceam scrimă. De mică vroiam să fiu actriță pentru a le avea pe toate (încă de atunci eram lacomă!). Numai că acum mă interpretam pe mine. Într-o zi o colegă mă rugă să am eu grijă de apartamentul unui prieten de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apoi își mută privirea. Și după dans ne îndepărtară unul de altul. Mai dans[ de câteva ori și pe urmă vroiam să plec. Îmi permiți să te conduc? Știi, sunt cu mașina. Poate altă dată. Poate. A doua zi, la scrimă, veni cineva nou. Sinceră să fiu, nici nu i-am acordat atenție, până când, ca partener, îl simții străin (și nu pentru că i-aș fi reținut pe ceilalți deloc, ci pentru că îl simții deosebit). Ciudat. Scrima cu el nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Poate. A doua zi, la scrimă, veni cineva nou. Sinceră să fiu, nici nu i-am acordat atenție, până când, ca partener, îl simții străin (și nu pentru că i-aș fi reținut pe ceilalți deloc, ci pentru că îl simții deosebit). Ciudat. Scrima cu el nu a fost ca o lecție se vedea că îmi e ușor superior, nici ca o prietenie. Mai mult ca un limbaj al trupului. Cui atât mai complicat și dificil cu cât fiecare avea stilul lui și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o sumă de bani și mă bat cu anume ființă vulgară. Accept. E simplu. Nu există reguli, numai această atitudine a mea de a o nimici ca două animale luptând pentru supraviețuire. Totul pe instinct. Însă luptele-artă, cum ar fi scrima sunt nobile. Sunt lupte ale intelectului și plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele de duel, trofeele de vânătoare și pieptarul de scrimă, fotografii din albume, halatul, teancuri din, probabil, bogata corespondență, semnătura, fotografiată, mărită și expusă precum un afiș, actele, pantalonii, fileul cu ajutorul căruia își întreținea, în cursul nopții, desenul fioros al mustății, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume și, din nou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
transformat locul ăsta din temelii. Sincer să fiu, Înainte de venirea lui clubul era aproape mort. Ca și Estrella de Mar În multe privințe - ne transformam și noi Într-un pueblo toropit de somn. Bobby s-a lansat În de toate: scrimă, teatru, squash. El a deschis discoteca de la parter, iar Împreună cu Frank a Înființat regata Amiralul Drake. Acum patruzeci de ani ar fi condus Festivalul Britaniei (##notă: Festival of Britain, În original. Expoziție națională de arhitectură și știință deschisă la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să mă mai Întorc doar pentru proces. Asfințea cînd am lipit plicul, iar luminile Estrellei de Mar tremurau peste Întinderea de apă Întunecată. Simțurile mi se ascuțeau cînd priveam la această peninsulă privată, cu teatrele și cursurile sale de scrimă, cu psihiatrul decadent și doctorița cu fața Învinețită, cu profesorul de tenis obsedat de mașina lui de mingi și cu decesele din lumea bună. Eram sigur că soluția crimelor de la reședința Hollinger nu rezida În legătura dintre Frank și producătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îi introduce În scenă pe dandy-i premergători avangardei. Alfred Jarry (1873-1907), supranumit „Indianul” datorită părului prelins pe umeri și ochilor de un negru intens, e capul de serie al acestei mici și ciudate confrerii. Excentricitatea sa extremă, gustul pentru scrimă și ciclism, pasiunea armelor, alcoolismul de nestăvilit, interioarele de o stranie morbidețe Îi stârnesc pe dandy-i din epocă, deși operele lor au mult prea puține lucruri În comun, iar până să intre În arenă ceea ce s-ar numi oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mască din simplul motiv că nu trebuie să fie niciodată luat prin surprindere. El trebuie doar să uimească. Revenind la experiența cazonă a fragilului Proust, să le reamintim cititorilor că e Încorporat În Regimentul 76 de infanterie la Orléans. Face scrimă, natație, gimnastică, dar niciodată călărie. Deși nu i se potrivește nici uniforma (prea mare), deși efortul fizic Îl ruinează, iar repetatele crize de astm Îi deranjează pe colegii de dormitor, el rezistă. Chiar dacă se califică al 63-lea din 64
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În legendă dietele sale drastice. Uneori, doar apă gazoasă și biscuiți. În drum spre Grecia, zile În șir, castraveți, brânză și cidru. Atât. Nu vrea nici un strop de zahăr, se cântărește zilnic, face sport. Echitație, box. La 17 ani Învață scrima și boxul cu maeștrii Jackson și Angelo, În preajma cărora mărturisește că se simte mai bine decât În mijlocul colegilor de la Cambridge. Înoată ca un campion, dovadă că străbaterea Helespontului Îi ia doar o oră și zece minute. Face toate acestea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna, pe jumătate Îmbrăcat cu haina de blană, din salonul verde (unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna, pe jumătate Îmbrăcat cu haina de blană, din salonul verde (unde mai rămânea mult timp după Crăciun miros de brad, ceară fierbinte și mandarine), În bibliotecă, de unde se auzea un potpuriu de bătăi din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
picioare și zăngăneli. Acolo Îl găseam pe tata, un bărbat masiv, robust, părând și mai masiv În treningul alb, atacând și parând, În timp ce agilul lui instructor exclama vioi Battez! Rompez! acompaniat de clinchetul săbiilor. Gâfâind puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un maître d’armes și mai bun decât Loustalot. Ce armă va alege adversarul lui, mă tot Întrebam - sabia sau glontele? Sau alegerea fusese deja făcută? Am Încercat să transfer cu grijă imaginea Îndrăgită, familiară, extrem de vie a tatei la scrimă, minus masca și costumul vătuit, pe terenul de duelare, În vreun hambar sau vreo școală de călărie. I-am vizualizat pe el și pe adversarul lui, amândoi cu piepturile goale, cu pantaloni negri, bătându-se furioși, mișcările lor energice fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]