1,205 matches
-
până seara taie brazdă adâncă prin toate ifosele lumii dacă fiecare sămânță ar fi o lacrimă atunci câmpul acesta ar plânge în hohote la vremea culesului 10 iunie 2011 În visul meu, o călătorie nesfârșită... Pe același drum prefăcut în scrum, Vin grăbit spre tine, ca o veste, Obosit de mers, mă hrănesc cu vers, Iar străinii mă numesc poveste. Nimeni nu mai vrea tânguirea mea, Strânsă-n nopți de veghe nesfârșită, Lângă foc de dor, speriat că mor Și mă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de beția nebună. Mai spune-mi de dor și iluzii, Declară-mi iubire, constant, Prin tine alerg, agasant, Plantând în tot trupul confuzii. Mai spune-mi că suntem romantici Cum nimeni nu este acum, Iar eu mă voi naște din scrum, Scriind despre psalmi și zei antici. Mai spune-mi că sunt ca un lacăt Ce-nchide părere de rău, Rămân, un mileniu, al tău, Apoi o vom lua de la capăt. 20 septembrie 2011 Congruență Pregătim în doi viața de apoi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din pavele Înalte, ca două stânci de granit, legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care-l notasem din carnețelul lui Gert Jeschonnek: — Numele acestui Junker nu se Întâmplă să fie Von Greis, nu? — N-am auzit nici un nume. Tot ce știu e că e mort și că polițaii Îl caută Încă. Își scutură neglijent scrumul de la țigară În scrumieră. — Ia spune-mi acum de spărgătorul de seifuri. — Păi, mi se pare că am auzit ceva, parcă. Acum vreo lună, un tip pe nume Kurt Mutschmann a ieșit după doi ani petrecuți la zdup În Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sau cu amândouă mâinile, de fiecare dată semnificația gestului se schimbă, mie îmi place să-l pictez pe Iisus pe brațul ei drept, când e dat ca jertfă pentru a se împlini scripturile, așa am pictat peste tot scena asta, scrumul din țigara lui nefumată se pierde prin aer împrăștiat de avântul larg al brațului său, Ridicăm astăzi schela aici, Janos știe ce are de făcut, iar pe tine te țin lângă mine, să mă urmărești cum lucrez, de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea pădurii înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-am apucat de lucru la lumina lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și de ce pleci de la Woman’s Place? Caut o nouă provocare, explică Ashling agitată, urmând sfaturile lui Sally Healy. Ușa se deschise și intră omul mușcat de deget. — Ah, Jack, se încruntă Calvin Carter. Dânsa este Ashling Kennedy. Ash ca scrumul de la țigări și ling care rimează cu sing. —Cum merge? Jack avea alte probleme pe cap. Era prost dispus. Petrecuse jumătate de noapte negociind cu tehnicieni și cu posturile de televiziune, simultan discutase și cu rețelele din Statele Unite pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vești proaste. Nu e nimic mai potrivit ca suferința altcuiva ca să te facă să te simți bine În pielea ta. Logan se trânti pe canapea lângă doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ani, dar părea mult mai În vârstă. Anii de fumat țigară de la țigară Îi făcuseră fața să arate ca o casă de vacanță pentru riduri și pliuri. Purta un costum cu pantalon de la Markies, gri-cărbune, ca să nu se vadă scrumul care Îi cădea mereu din capătul țigării. Bluza cărămizie de dedesubt nu rezistase la fel de bine. Era greu de crezut că ea era cea mai mare afemeiată din poliție. Un telefon mobil Îi era prins Între ureche și umăr, și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să lucreze pentru Malk Cuțitul Încetase să mai fie arestat. Malk ținea ca angajații lui să nu ajungă la Închisoare. — Cum te descurci? Era inspectorul Steel, cu mâinile vârâte adânc În buzunarele pantalonilor de la costumul său cenușiu. Bluza murdară de scrum de ieri dispăruse, Înlocuită de ceva sclipitor, auriu. Pungile de sub ochi vineții atârnau. Nu prea bine. Logan se săltă pe colțul biroului și-i oferi un scaun inspectorului. Ea se așeză cu un oftat trăgând un vânt discret. Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-și ia o pizza peste drum și să se fi dus acasă. Cu o ușurință forțată strecurată În voce, spuse: — Încă nu. Poate luni. — Luni? Doamna inspectorul râse ca dintr-un canal de scurgere, legănându-se Înainte și-napoi, În timp ce scrumul din țigară i se scutura În fața ofițerului care se dăduse la o parte. — Poate luni. De neprețuit. Aruncă o privire mesei acoperite cu sticle și se-ncruntă. Băutură! Îi spuse, scoțând un vechi portofel de piele dintr-un buzunar interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ofițerului care se dăduse la o parte. — Poate luni. De neprețuit. Aruncă o privire mesei acoperite cu sticle și se-ncruntă. Băutură! Îi spuse, scoțând un vechi portofel de piele dintr-un buzunar interior și Înmânându-l polițistului plin de scrum. Agent, vreau să mai iei un rând. Lumea moare de sete pe-aici! Da, doamnă! — Whisky pentru toată lumea! Doamna inspector Steel plezni blatul mesei. Și să fie duble! Polițistul detectiv se Îndreptă către bar, luând cu sine portofelul inspectorului. Steel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nimic lui Șerban. Vreau o convorbire mai lungă cu Sorin, În care să punem bazele planului de distrugere a lui Șerban. Ah, ce răzbunare cruntă te așteaptă, păpușă de lemn care poate fi aruncată la gunoi, iar acolo transformată În scrum! Iată clipa răzbunării, Șerban. Te voi strivi ca pe o ploșniță, iar pe ruinele tale mă voi ridica de mână cu Sorin, pentru a continua drumul În viață. 20 noiembrie 1959 (vineri) Viață... Dinu... fericire... iată ce-mi rezervă viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În acel timp așa cum Încerc să exprim acum, dar e mai bine că s-a Întâmplat așa. Am rămas atât de puri amândoi, că, dacă ne-am fi atins din Întâmplare, poate am fi luat foc. Am fi ars fără scrum. E mai bine că nu ne-am carbonizat, că, iată, putem să ne privim cu aceeași misterioasă lăcomie și că putem să așteptăm curioși, să vedem ce se Întâmplă. Eu Îți scriu acum ca să te Încredințez că te-am iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Când, Întorcându-ne de la școala Clocociov, ne ajutam reciproc să trecem băltoacele numeroase de pe stradă (era noroi) și ne Întindeam mâna sprijinindu-ne unul de altul, orice atingere Însemna o imensă descărcare electrică; mi se părea că o să ne facem scrum, Îmi era frică să nu ardem definitiv În acele Întâmplătoare contacte ale corpurilor. Nu cred că există sentiment al existenței mai profund, o mai mare bucurie a ființei, decât acea stare trăită atunci. Puritatea În sine. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doi dintre acești indivizi, diplomați debutanți veniți din zona Balcanilor, fuseseră găsiți asasinați, fiecare cu două împușcături în ceafă și cu capetele lipte unul de al celuilalt. Amelia Sachs dăduse peste câteva chestii dubioase când fusese la fața locului. Găsise scrum provenit de la o țigară făcută dintr-un sortiment de tutun ce nu se găsea în baza de date federală sau statală, urme dintr-o plantă care nu era caracteristică zonei metropolitană și urma unei valize grele, care fusese așezată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune pe o masă, ținându-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul cu linsul ei fierbinte lăsând În urmă dâre lungi de scrum negru și șorici ars. La fel de bine ca și atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
părul care se unduia la cea mai mică mișcare cu un ochi bine ascuns, bine antrenat În minciuna de a nu spune nimic, fără să ai curajul să-i spui că arzi, că te mistui și preferi să te faci scrum decât să-i mărturisești iubirea ta inocentă. Când Îi așezi ultimul buchet de flori la ușă, pe furiș, să nu te vadă vecinii sau oamenii intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru Gaetana, florile sunt pentru moartea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amintirile mele se află într-un loc care nu mai există, a fost șters de pe fața pământului, iar cele patru camere, baia, bucătăria, vor trăi numai în mintea mea. Tot ceea ce părea etern acum nu mai este. S-a făcut scrum scaunul w.c.-ului, scrum farfuriile, scrum paturile. Nu mai există nici o urmă a trecerii noastre, parfumul familiei mele a dispărut pentru totdeauna. Ce caut eu aici? mă gândesc. Mă agăț de închizătoare, singurul lucru rămas, micul mâner de alamă... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-un loc care nu mai există, a fost șters de pe fața pământului, iar cele patru camere, baia, bucătăria, vor trăi numai în mintea mea. Tot ceea ce părea etern acum nu mai este. S-a făcut scrum scaunul w.c.-ului, scrum farfuriile, scrum paturile. Nu mai există nici o urmă a trecerii noastre, parfumul familiei mele a dispărut pentru totdeauna. Ce caut eu aici? mă gândesc. Mă agăț de închizătoare, singurul lucru rămas, micul mâner de alamă... mă urcam pe scaun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
loc care nu mai există, a fost șters de pe fața pământului, iar cele patru camere, baia, bucătăria, vor trăi numai în mintea mea. Tot ceea ce părea etern acum nu mai este. S-a făcut scrum scaunul w.c.-ului, scrum farfuriile, scrum paturile. Nu mai există nici o urmă a trecerii noastre, parfumul familiei mele a dispărut pentru totdeauna. Ce caut eu aici? mă gândesc. Mă agăț de închizătoare, singurul lucru rămas, micul mâner de alamă... mă urcam pe scaun să ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră. El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romanul cititorului [al cititorului actor, al cititorului pentru care a citi însemnează a trăi ceea ce citește]. Când s-a trezit a doua zi de dimineață, în patul său de agonie spirituală, se simți liniștit, se sculă și contemplă o clipă scrumul cărții fatidice a vieții sale. Și scrumul acela i se păru, ca și apele Senei, o nouă oglindă. Chinul i se reînnodă: cum avea să se sfârșească istoria? Și se duse pe cheiurile Senei ca să caute alt exemplar, știind totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru care a citi însemnează a trăi ceea ce citește]. Când s-a trezit a doua zi de dimineață, în patul său de agonie spirituală, se simți liniștit, se sculă și contemplă o clipă scrumul cărții fatidice a vieții sale. Și scrumul acela i se păru, ca și apele Senei, o nouă oglindă. Chinul i se reînnodă: cum avea să se sfârșească istoria? Și se duse pe cheiurile Senei ca să caute alt exemplar, știind totuși că n-avea să-l găsească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
avea să-l uite, avea să-i lase istoria. Și până una, alta, merse la Luvru ca să o contemple pe Venus din Milo, pentru a se elibera de obsesie, dar Venus din Milo i se păru, ca Sena și ca scrumul cărții pe care o arsese, altă oglindă. Se hotărî să plece, să călătorească pentru a contempla munții și marea, și lucrurile statice și arhitectonice. Și între timp își spunea: „Cum se va termina istoria aceea?“ Așa ceva îmi spuneam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]