4,690 matches
-
ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.). frecvent în Philippide
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > ESEU - DE CE SE SCUFUNDĂ AMERICA? Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului De ce se scufundă America? De ce se scufundă America? Dumnezeu știe! Am văzut pe You tube o înregistrare a unei emisiuni live la CNN. Erau
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > ESEU - DE CE SE SCUFUNDĂ AMERICA? Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului De ce se scufundă America? De ce se scufundă America? Dumnezeu știe! Am văzut pe You tube o înregistrare a unei emisiuni live la CNN. Erau câțiva invitați în studio, iar un reporter era pe teren, în fatza sediului băncii Lehman Brothers și transmitea în
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > ESEU - DE CE SE SCUFUNDĂ AMERICA? Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului De ce se scufundă America? De ce se scufundă America? Dumnezeu știe! Am văzut pe You tube o înregistrare a unei emisiuni live la CNN. Erau câțiva invitați în studio, iar un reporter era pe teren, în fatza sediului băncii Lehman Brothers și transmitea în direct despre prăbușirea acestei
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
peste care a căzut turnul din Siloam erau mai păcătoși decât alții? Oare sunt doar mașinații de culise ale unor ticăloși super putred de bogați și de hapsini? Oare sunt doar investiții negândite ale unor directori de bănci? De ce se scufundă America? Dumnezeu știe! Doar că în unele state din America și Europa s-au legalizat căsătoriile homosexuale, deci RÂUL a fost pus la rang de bine! Ce nebunie! În Europa, Olanda a fost prima care a aprobat eutanasia, urmată de
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
unor experimente prin care li se spun povești despre un prinț care a refuzat dragostea a 3 prințese și s-a îndrăgostit de prietenul lui... că să-i obișnuiască pe copii cu nebunia, cu păcatul diavolesc, cu diavolul. De ce se scufundă America? Dumnezeu știe! NU găsești porci și scroafe homosexuale, dar găsești bărbați și femei homosexuali și lesbiene. NU găsești câini și catzele homosexuale, dar găsești bărbați și femei homosexuali și lesbiene. Eu cred în iertarea Domnului, însă DOAR pentru cei
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac." Exact cum spuneam: râul este pus la rang de cinste. Totuși, ÎNCĂ MAI EXISTĂ IERTARE ... ! Ioan Ciobota = www.ioanciobota.wordpress.com = Referință Bibliografica: Eseu - De ce se scufundă America? / Ioan Ciobota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
și gând În frumusețea care se trece , dar încântă Un ochi prea plictisit de adormite umbre Ea trece maiestoasă printre strigări de nuntă Și-aduce chiar un zâmbet în răstigniri prea sumbre... În ne-mpliniri și hăuri în care se scufundă Un optimism prea slab ce nu rezistă-n timp Nerezonând pe-aceeași lungime de secundă Fugind de noi eșecuri într-un alt anotimp... În zâmbetul din floarea crescută la fereastră Cu grijje și durere , nopți albe , lacrimi vii Dar este
VIAŢA CA O SCENĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364522_a_365851]
-
aparență foarte mică Se-agită, se răsfață, nu-i e frică, Și planuri îndrăznețe făurește. Spirache-și poartă dezinvolt umorul, O existență simplă și aparte - Un alter - ego - însuși autorul- Un zâmbet fin ne urmărește-n carte; Pe undeva s-a scufundat Vaporul... „Titanicul” valsează mai departe... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: O lume / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
O LUME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361335_a_362664]
-
ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! Referință Bibliografică: AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
mă-mbăt când lângă tine sunt. Mi-e dor de prima sărutare; Mai știi cum tremuram? Ca doi copii, Ca doi soldați la recrutare, Ca niște maci, în ploaie, pe câmpii. Îmi vine să m-arunc în mare, Să mă scufunde valul în adânc! Să vii degrabă c-o salvare Și-n brațe să mă ții ca pe un prunc. Mă cheamă cerul printre aștri Să caut veșnicia pentru noi. De-or plânge ochii tăi albaștri, Un curcubeu m-aș face
IUBITO AZI MĂ ARDE-O SETE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361523_a_362852]
-
și glasul cântărețului de folk, poetului fin, sensibil pe care l-a chemat iarbă prea devreme.Nici o stea însă, nu moare, atâta timp cât se vede, chiar și după o mie de ani. Pe stele, cerul nu le cedează pământului, numai le scufundă în ape, unde ard veșnic. Fără Gil Ioniță, însă, steaua muzicii folk e înlăcrimata și parcă proiectează afectivitate asupra unei pietre care rămîne încremenita și rece, în eternitate.Niciodată acest artist nu poate fi privit dintr-o perspectivă exterioară muzicii
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
ce făceam. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle, iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza propria-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să ridicam prova, să nu mai intre
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val? La un moment dat începu să se zărească Cazino - ul. Însemna că nu mai aveam mai mult de jumătate de kilometru până la plajă. Intrasem în zona de influență al digurilor. Acum
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului 2 Iulie 2013 Știu că nu ești de acord cu poemul acesta, acum. Vine o vreme când vom arunca peste bord poverile care ne scufundă. Toată viața le-am adunat, clipă de clipă, cu o lăcomie fecundă, întru aceeași risipă. Sunt lucruri de care ne-am atins o singură dată privirea, sau poate deloc. Și totuși le-am pus la păstrare. Poate odată vom avea
ARUNCĂM PESTE BORD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363959_a_365288]
-
un târziu, când am crezut că ne privisem sufocant de mult pentru a intra în vorbă. Ea îmi zâmbi apoi își culese paharul c-o mână.Cu cealaltă își sprijini clătinarea trupului în drum către mine. El rămase pe scaunul scufundat în penumbră. - Bei votcă?, mă întrebă ea cu ochii sclipind nefiresc, așezându-se lângă mine. - Simt uneori nevoia!, am răspuns nervos, fără niciun sentiment de jenă. - Vreau și eu!, mi-a zis ea. A înghițit jumătate din conținut, dintr-o
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
fost refuzată din nou, de data aceasta se pare că ... definitiv. ELA: Niky, ar fi bine să nu uităm că existăm numai prin amintirea lui. SORA: Umbre cinice! Nu uitați că, oricând, la a treia cântare a cocoșului, vă puteți scufunda definitiv în Lethe. NIKY Din fericire, nu mai există nici un cocoș. ELA: Nu ne uita! Redă-ne dreptul la timpul netrăit. EL: Nu-l voi uita în primul rând pe Bob, pe el îl voi auzi întotdeauna în susurul izvorului
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
de „cult” în mână, la bătaia ceasului solstițiului care vestește începerea verii, fiecare strigă o dorință și aruncă peste umăr, în trei serii consecutive, fructul, floarea și moneda. Trei dorințe sunt permise, așadar. Apoi toți se aruncă în valuri, îmbrăcați, scufundându-ne cu cap cu tot. De 7 ori! Cei mai slabi de înger, care nu fac față temperaturii destul de reci a apei în luna iunie înlocuiesc operațiunea de scufundare cu o succesiune de sărituri peste șapte valuri consecutive. Dar atenție
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
bogății cărora nu le poți da sensul adânc și pe ce căi reușești să-ți umpli brațele apoi să le golești iar și iar într-un strigăt de saturație. ciudată fântână mai este omul. gustă continuu din pânza freatică, se scufundă în apele învolburate ale necunoașterii căutând un strop de nimic, un strop de lumină albă, un strop de răsărit, de apus, de amurg și un murg prieten în plin galop... când prin inele lovește zidurile de piatră scapără cuvinte apoi
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul lângă altul, cu mișcări largi și leneșe, ne scufundam și ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrățișați, călcam apa, care în zona aceea avea peste opt metri adâncime. Miruna se sprijinea cu mâna de gâtul meu, mă săruta deasupra apei mării și se apropia subtil, în răstimpuri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
că am treabă pe partea cealaltă a drumului. Bunicii mei stăteau pe Linia Mare, chiar în centru, tot trecea lume și, mai ales, ”oameni” ce veneau sau plecau de la crâșmă. Nimeni nu zicea nimic, cerul nu crăpase, pământul nu se scufundase, dar ea răspundea la binețe, aștepta ca omul să se îndepărteze suficient de mult pentru a n-o auzi și mă boscorodea amenințându-mă că mă spune ”lu ta-tu” dar eu râdeam de mă durea burta. În toată copilăria
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
să și visăm; nu doar să plănuim, ci să și credem (Anatole France)...(Gheorghe A. Stroia) ***7. ALEXANDRU BOLACHE (Buzău) - HAMAL ÎN PORTUL VISURILOR (versuri, A5, 98 pagini - un proiect ÎNSEMNE CULTURALE 2014) Deși se pare că „A murit Atlantida scufundată în lacrimi” și că atlanții „se duc și acum și înoată spre munții/ Pe care trăiește doar poetul” (salvamarul), deși e sigur că sfaturile îi vor fi iarăși ignorate de către cetate, aceasta riscând să repete cataclismele istorice și sociale, poetul
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
dat uitării și încearcă valorizarea acestora spre o dreaptă judecată literară și spre a oferi o imagine reală și completă a patrimoniului cultural românesc sau cum spune ea însăși în poezia „Speranțe” situată la începutul volumului „Voci ale unui timp scufundat în neuitare-și cer dreptul la viață,/la o rezămislire-n corecție de iubire creștină,/la o revizuire a cunoștințelor de ieri, prin filtrul minților de-acum.” Cartea doamnei Livia Ciupercă se remarcă în primul rând prin bogăția informației puse la dispoziția
PORTRETE LA DUNĂREA DE JOS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362285_a_363614]
-
rămân treaz, o aștept pe mama. Bărbatul își scoase pantofii și se întinse pe canapea. Era total zăpăcit de această revedere. Nimic din ce-și imaginase nu s-a întâmplat. Lumea Soniei părea o groapă fără fund, unde omul se scufundă și se desprinde de lumea mare din jur. Și totuși se simțea bine în acest loc. Adormi în câteva secunde. Oboseala drumului și grija revederii i-au sleit puterile. Dormi buștean până dimineața. S-a trezit pe la zece și ceva
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
pe care istoria le înfierează, expansive cu forța armelor, Rusia a fost dintotdeauna cuceritoare prin arta ei cea mai efervescentă, de o monumentalitate impresionabilă deopotrivă profund și ascensional spiritual! În arealul vastei și prețioasei spiritualități ruse, cabotinii artelor s-ar scufunda ca pietrele în ocean! Chiar dacă în maiestuoasa muzică a rușilor au pătruns, prin fluctuațile vremilor, și cântece de mesaj înfiripat odată cu steaua de pe Kremlin, ea a avut întotdeauna capacitatea de a releva lumii o creație de dominație a universului sonor
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]