2,171 matches
-
de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă, pricepută la sport și la gimnastică. O fată cu obrajii palizi, nici înaltă nici scundă, cu păr lung, drept, de un blond albicios și ochi albaștri de o paloare derutantă, de parcă albastrul ar fi fost amestecat cu picături mari de alb lăptos. Tatăl ei, Whit Meynell, avusese o mamă islandeză. Hattie nu-i cunoscuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care mărginește capătul grădinii Belmont. Dincolo de zidul îngrăditor, se putea vedea forma înaltă, greoaie, dramatică, a salcâmului, și acoperișul scund, verde, al Papucului, strălucind sub stropii ploii ușoare care tocmai căzuse. Zidul era întrerupt de un gard de lemn, proaspăt vopsit în negru lucios. John Robert aruncă o privire spre casa de vară, apoi spre gard. — Spune-mi, acest Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți să spuneți că ați concediat-o? — A înțeles situația. — Se poate, dar eu nu înțeleg. V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu reușise să-și trădeze vârsta mijlocie; părea foarte tânără și întotdeauna prefera să șadă pe podea sau pe un taburet scund, expunându-și gambele perfecte, în ciorapi de mătase, și gleznele fine, în pantofii lucioși cu tocuri înalte. Între Mary Scarlett Taylor (născută Gordon) și fiul ei exista întotdeauna o stare de ușoară tensiune, tristă, dar nu neplăcută. Mama era preocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la parohia din Băneasa. Luni, 23 iulie: București-Istanbul-Genova Aseară, la Gara de Nord, m-a așteptat atât părintele Median cât și părintele Mihai Mărtinaș, ambii atât de amabili, încât am rămas profund impresionat. Este prima dată când îl văd pe părintele Median, scund de statură, educat, precis în tot ce spune. Mi-a explicat pe scurt câteva aspecte legate de dosarul meu făcut de securiștii care au încercat cândva să mă racoleze, dar nu au reușit. Dosarul mi-a fost analizat de o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt prea mari, așa că pot înainta destul de repede. Inainte de amiază ajung la Montarnaud, iar de aici îmi continui drumul spre Aniane, în vecinătate, pentru a vizita locurile natale ale marelui sfânt reformator al vieții monastice în timpul lui Pepin cel Scund și al lui Carol cel Mare, sf. Benedict. Satul vechi are același colorit medieval ca al oricărei localități mai puțin atinsă de modernitate. Capela penitenților este închisă, dar este deschisă o biserică mare, impunătoare, unde niște meșteri repară orga din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la ele, când povestesc și le văd fața surâzătoare și ochii cum sclipesc și în care se citește ușor emoția ce o simt. Le povestesc și eu ce mi-a relatat un sacristan în vârstă de la bazilică, un om foarte scund. Cum a venit acolo cu mai mulți ani în urmă un jurnalist italian pentru a scrie contra Lourdes-ului. Avea și el o boală: era șchiop. Intr-una din vizitele la sanctuar a fost vindecat. Apoi a continuat să vină aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că acest model de clădire este tipic pentru această regiune a Franței. Găsesc cazare la Gîte d’etâpe comunală, pe o străduță în centru, aproape de oficiul de turism. In pragul ușii mă întâmpină o doamnă cam la 65 de ani, scundă, blondă și surâzătoare. Este o voluntară din asociația sf. Iacob, care are în grijă casa pentru pelerini. Sunt șase paturi aici într-un dormitor și suntem trei pelerini, eu și două femei care tocmai își încheie pelerinajul pe care l-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bine de o lună de zile și parcă nu-mi vine să cred că totul a trecut așa de repede. In curând voi intra în Spania, punctul de frontieră fiind la Fântâna lui Roland, celebrul general al lui Pepin cel Scund, ce i-a înfrânt pe mauri, protejându-i pe franci de invazia de care însă nu vor scăpa spaniolii. Ajung și la această celebră fântână, mergând un timp pe lângă frontiera marcată de un gard cu sârmă ghimpată. La fântână
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare în colțul gurii. Ședeau cu toții la aceeași masă, în lumina puternică ce venea de sub tavanul scund de scândură. Lucian se ridica de pe bancă și venea să se așeze lângă doamna Chivu, abia atingând banca. Își simțea și acum voința anihilată. Se trezea cu obrajii prinși între palmele ferme ale doamnei Chivu. Capul îi era răsucit și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cărarea de pe celălalt versant ca să se poată întoarce în oraș. Își întorcea privirea spre dreapta și, la un pas distanță, mai jos, pe coastă, îl zărea pe Damian mergând alături, dar nu pe drumeag, ci de-a dreptul prin iarba scundă și îngălbenită. Ridica spre el privirea zâmbind zeflemitor și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos ca cineva să-i dea vreo explicație
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de orice altă umbră, cu subțirimi și lărgimi având cu totul altă alcătuire decât trupul bărbatului. Șșșt! să n-audă ele din casă că o inimă bate nebunește, în chip neprevăzut, chiar sub fereastra lor, în spațiul îngust dintre gardul scund de merișor și zidul alb al casei, luminat ca de lună. Pe stradă, la o depărtare de câțiva pași, un felinar în vârful stâlpului risipea în cercuri concentrice întunericul nopții răcoroase și distante. Noroc că stâlpul nu era chiar în dreptul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
exemplul. Dar pentru domnul Popescu, cunoscându-l meticulos și grijuliu (și totuși cu simțul umorului!), ideea era cum nu se putea mai potrivită. Apoi, mai era și domnul Brumă, un alt apropiat al familiei, mai vechi chiar decât domnul Popescu. Scund și îndesat dacă nu de-a dreptul gras, întotdeauna calm și sobru, avea și el o idee trăsnită de care mama făcea haz. Se apropia de optzeci de ani, domnul Brumă. Dacă nu cumva îi și depășise. Dar asta nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe obraji cu mătușa Iuliana. De pe scară venea suflul rece al iernii de afară. Dar unde era Delia? Dragoș o căuta cu privirea și neliniștea îi strângea pieptul. N-o găsea... Aha, uite, n-o văzuse fiindcă era puțin mai scundă decât ceilalți oaspeți. Sarafanul ei bleumarin dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asta ce să fi însemnat? Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oxidoribonucleic ?... Păi... Ce păi, măi flăcăi, că-i jale ! Cred că ați uitat să înscrieți Capra ca activitate în statutul Societății voastre cu Răspundere Limitată... Unde-i chitanțierul fiscal și...ăla de acolo cine-I ? Vasilică... Minor, nu ? Că-i scund de tot chiar dacă i-ați pus mustață...E jaleee ! încălcați până și drepturile internaționale ale copilului, dreptul muncii, dreptul la șomaj, gaj, partaj și dreptul ca drept. Nu vă supărați că intervin...Sunt gazda. Aha. Părtaș...Zi ce ai de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
arătată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos). 2. Trebuie să (re)stabilim o relație corectă cu noi înșine. Fiecare dintre noi ar trebui și este dator să aibă o relație corectă cu el însuși. Trebuie să ne iubim (așa cum suntem, grași, scunzi, pistruiați etc.) căci suntem Creația lui Dumnezeu. Trebuie să fim mândri de acest lucru dar, în același timp, să ne comportăm ca atare (tot după modelul Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru). Trebuie să ne iubim și să ne acceptăm așa cum
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai scunzi, iar printre tufe se lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și când se întîmplase asta? Tufele care mai rămăseseră aveau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pur și simplu clienții trecîndu-i la o altă masă, mai în fund, iar noi ne-am așezat victorioși. ― Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea asta? În apropierea noastră, pe o scenă mică și scundă era instalată orchestra, care avea o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în văzul tuturor, anunța: "În fiecare seară debutează primadona Mița Drăgan". Băutura ne încinsese. ― Măi, băieți, le-am spus, pradă unui avânt nesăbuit, știți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dați seama ce o să facă timpul din voi. Mai târziu veniră și chiriașii lui Coleșiu: un tânăr înalt, mult mai înalt decât mine, și urât foc, care se recomandă Novac, atașat de legație, și fata care-l însoțea, o blondă scundă și vioaie, plină de neastâmpăr. ― Iată și pe ceilalți nepoți ai mei: Veverița și 'Urangutanul! ni-i prezentă moșul. Ne-am împrietenit repede. Amândoi erau deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
orice caz, trebuia să încerc. O nouă legătură îmi va umple viața sufletească, micșorând din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. Făcusem de câtva timp cunoștință cu învățătoarea cea nouă din sat. Era o fată fără însușiri deosebite. Puțin scundă, puțin grasă, cu ochii languroși, cu gesturi moi, abulice. Din toată ființa ei se desprindea o lenevie, o visare oirentală, care în fond nu-mi displăcea. Timp de două săptămâni i-am făcut o curte asiduă și am cucerit-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu, nu pot. Eu sânt marea vinovată! Din cauza mea a murit! Și n-am liniște până nu voi fi lângă el". Trăiam aceste scene imaginare cu atâta forță, încît m-am pomenit plângând în hohote. Ca și odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
probabil, că și asceții au, uneori, nerușinate vise erotice. Dar, iertați-mă, de ce nu l-ați declarat pe Procust profesor de estetică? De ce-l socotiți un tâlhar sadic, un obsedat, care pândea trecătorii, între Megara și Atena, lugindu-i pe cei scunzi și scurtîndu-i pe cei înalți, cu ajutorul celor două paturi ale sale? Nu e el adeptul cel mai radical al "canonului grec", care le spunea sculptorilor ce lungime trebuia să aibă nasul și ce lărgime trebuia să aibă gura, cât trebuia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noi, e o nebuloasă urbană cu numeroase "nuclee" între care se circulă pe autostrăzi, faimoasele freeways. Cu excepția downtown-ului, "centrul administrativ", unde se înalță câțiva zgârie-nori, construiți, ca toți zgârie-norii din America, pe schelete metalice, din beton și sticlă, casele sunt scunde, cu maximum un etaj. Să aibă asta legătură cu desele mișcări seismice din California? Nu-mi dau seama. În orice caz, Los Angeles mi-a rămas în amintire ca un oraș inaccesibil. Și nu din pricina "misterelor" lui, din pricina întinderii. Nicăieri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]