7,863 matches
-
cu Petrică, ți-o spun ca să fii în temă și pentru a-mi face într-un fel datoria de onoare. Acum amîndoi mă așteaptă deja în fața garajului nerăbdători să demarăm acțiunea. În cîteva clipe o să cobor și eu. — îmi cer scuze încă o dată pentru întîrziere, zice domnul Președinte — Nu e cazul, n-a fost vina dumneavoastră, spune Monte Cristo. — Nu face nimic, zice Sena, o să recuperăm pe drum, șoseaua e ca-n palmă. De unde știi? întreabă Petrică — Fac săptămînal drumul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am dat de dracu’, e spart, constată cu ochii fixați pe punctul din care picură ultimii stropi de combustibil. Numai de așa ceva n-aveam nevoie, zice. — Pana prostului, zice Monte Cristo, de data asta însă provocată de circumstanțe deosebite. Avem scuze, putem da vina pe alții, se gîndește. — Semn bun, zice domnul Președinte fără să se impacienteze, a început Revoluția, își închipuie. Așa-zișii oameni ai legii au descins în mijlocul secției Croiuri și Cusături de la etajul trei al Casei de Modă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
odată, încearcă Părințelul să-l calmeze pe Roja, căruia parcă cineva îi luase brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și palmele la ochi, ca să se ferească de cioburile care zboară prin aer. Mii de scuze pentru întîrziere, doamnelor, le aruncă fiecăreia cîte un zîmbet de pe vîrful buzelor, relaxați-vă, ce naiba, doar nu puteam să intru pe furiș ca un hoț. Dar aveți antrenament nu glumă, aude în sfîrșit vocea Curistului suflîndu-i în ceafă, ne-ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să delireze, spune Dendé. — Asta numesc eu revoluție, Delfinașule, ce se petrece acuma în sufletul meu. Se fofila ca să nu-l prindă cu mîța-n sac, japițele, le avea pe toate trei pe cap, lăsați-mă sînt ocupat cu platforma, era scuza lui obișnuită cînd era în pană de idei. Curistule, Părințele, voi ce ați fi făcut dacă erați în locul meu? Simt că mă prăbușesc, Delfinașule, că sînt o ruină. Unde ești porumbița mea? făcea pe actorul, tot la baie? Să lase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat dacă nu ți revizuiești atitudinea, trebuie să-ți ceri scuze, mă faceți să rîd puturoșilor, nu m-aș lăsa nici la o sută ca voi, cine vă credeți? Ce-mi puteți face? O să-ți arătăm acuma, zice Tîrnăcop făcînd doi pași calculați perfect în direcția lui, aplicîndu-i un croșeu de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sub niște schele, le explică, dar pînă m-am aplecat după o piatră ia-l de unde nu-i. Uite că își revine, observă Gulie aplecîndu-se asupra Curistului, hai că știu că ați făcut-o intenționat, zice Roja, o să-mi cer scuze, zice brusc Tîrnăcop, simțind în piept o remușcare intensă chiar în clipa în care Curistul deschide ochii, își duce un deget la rană și întreabă, unde sînt, ce mi s-a întîmplat, cine mi-a spart dinții? Ăsta și-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spargă singură și să împroaște tot în jur, mai bine o incizăm din timp. Cum le mai întoarceți, dom’ Roja, observă Gulie. Cum de încă nu v-ați convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai bun de făcut. La fel de bine puteau să se distreze și fără el, să comande băutură și mîncare, să facă dedicații la orchestră, să se destindă sau să și caute noi prieteni dacă simțeau nevoia. Nu uita să-și ceară scuze de fiecare dată, amintindu-le că Delfinaș rămînea omul lor de legătură dacă aveau să-i transmită ceva. Cam în aceeași perioadă au început Părințelul și Curistul să prindă curaj, să schimbe priviri complice, să și atragă unul altuia atenția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne întîlnim după aceea, locul și ora exactă, fără să le fi stabilit dinainte. Ăștia să fi fost oare așii ăia din mînecă? Ce zici Nepoțică? întreabă răsucindu-se, privindu-l pe Patru Ace direct în ochi. — îmi datorați niște scuze, spuse Roja oprindu se în loc, lăsîndu-și greutatea cînd pe un picior, cînd pe celălalt. — Jur că dacă am fi știut că se ajunge aici, am fi lăsat totul baltă, ne-am fi resemnat fiecare cu soarta sa și pace, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avut de suferit Delfinaș, care a fost indusă în eroare și s-a lăsat luată cu totul de val, fiind convinsă că își reînnoadă prieteniile, cînd în realitate nu făcea decît să le răcească și mai tare. Aveau însă destule scuze, duceau o viață de corvoadă la Tricotajul. Și-au dat seama prea tîrziu că Delfina făcea un joc dublu cînd chicotea cu restul colegelor, cînd se ascundea vorbind pe la spate în mijlocul secției, în pauzele de masă. Se schimbase de ieri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jumătate de oră, zise Roja. Să fi fost în locul vostru, eu nici nu m-aș mai fi obosit să ajung. Aș fi sperat să înceapă Revoluția dintr-o clipă în alta pentru a nu mai fi nevoit să inventez nici o scuză, adăugă luînd-o sprinten din loc, traversînd într-o clipită bulevardul, sărind direct pe a treia treaptă a autobuzului aflat în stație, exact în clipa în care șoferul închidea ușile. — Ei, te-ai hotărît, sau vrei să te congelezi aici? aude
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne ajute la investigații. McLaughlin e o alegere bună pentru așa ceva: un nemernic roșcat mîrșav cu un nume de papistaș jegos și de rahat, nu-i mason, un jet odios de vomă rasistă. E un noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să joace-n meciul ăsta din mijlocul parcului cu băiatul ăla tînăr care se ofilește pe banca de rezerve, cum Îl cheamă, ăla care a jucat spre sfîrșitul sezonului. Acum e Într-o formă bună, așa Încît nu există nici o scuză pentru o selecție atît de proastă. — Bruce, te rog, spune ea și mă ia de mînă. Noi o dăm deoparte. Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată când Îl aude. Femeia de serviciu Își cere scuze că-l deranjează, dar nu are nici o vină, dânsul a venit astăzi foarte devreme...Îndepărtează fotoliul de birou, pentru a spăla cu mopul cât mai bine suprafața În care , Într-o intimitate confortabilă, zilnic, câteva ore odihnesc picioarele redactorului-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
camion mare. Probabil mă abătusem spre mijlocul șoselei. Am frânat brusc și am tras de volan, reușind să trec la câțiva centimetri de camion. — Îmi pare rău, am spus. Ea s-a întors din nou adunându-și haina pe lângă picioare. Scuzele se puteau referi la oricare dintre cele două lucruri. Am luat-o spre sud în direcția în care bănuiam că se află Shaftesbury Avenue. Parbrizul era aproape opac și începuse să înghețe; am lăsat în jos geamul mașinii pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cât despre căsătoria mea cu Martin, mi se pare foarte puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. În orice caz, este treaba noastră și numai a noastră. Sper că n-am fost nepoliticoasă iar, dacă am fost, îmi cer scuze. Trebuie să plec. Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Făcu din nou o plecăciune rigidă de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi aruncă o privire ce încerca să fie vinovată. Îmbrăcat într-un costum gri închis arăta elegant, parcă mai înalt și ceva mai ofilit. — Am luat prânzul împreună cu Georgie astăzi, răspunse el. Îmi pare rău, Martin. — De ce-ți ceri scuze? întrebă Georgie. Nu-i frumos din partea ta! Și chiar nu văd ce motiv ai avea. Era aprinsă la față și surescitată. Cred că băuse mult. — Firește, pentru Martin e un șoc, spuse Alexander întorcându-se din nou spre Georgie. Stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie, spuse Alexander. — Scutește-mă de amabilitățile tale, am spus adresându-mă fratelui meu. Știi că Georgie este amanta mea? Da, răspunse Alexander. Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp blândă, grijulie, în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-a făcut o favoare, am zis, o spune tuturor. Presupun că ați purtat o conversație deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi de aici. — Ești îngrozitor, Martin, interveni Georgie. Alexander n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
undeva de sus: — Cine e? — Martin, am răspuns, iar vocea mea suna a gol, parcă vorbeam din fundul unei peșteri. Am adus vinul. Apoi am auzit glasul Antoniei: — Vino până aici la noi. — V-ați culcat? am întrebat. Îmi cer scuze că am ajuns atât de târziu. — Nu e târziu, spuse Palmer. Vino sus. Și adu și o sticlă și trei pahare. Trebuie neapărat să te vedem. Am găsit trei pahare, am luat o sticlă de Château Lauriol și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
este lipsit de sens. Așa că, egoist, insensibil și plângându-mi singur de milă, ăsta este exact lucrul pe care ți-l cer. Al tău, M. Stimată doamnă doctor Klein, Mă simt incapabil să găsesc formula potrivită pentru a-mi cere scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară. În ce cuvinte aș putea exprima regretul meu profund pentru comportamentul meu ieșit din comun? Bănuiesc că v-ați dat seama, ba chiar ați menționat acest lucru, dacă-mi amintesc bine, că eram beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
v-ați dat seama, ba chiar ați menționat acest lucru, dacă-mi amintesc bine, că eram beat. Sau „nebun” ar fi poate un cuvânt mai potrivit. Și poate că singurul lucru pe care l-aș putea invoca în chip de scuză ar fi să dau niște explicații, oricât de simpliste, pentru faptul că am acționat într-un mod atât de excentric. Înainte de asta, îngăduiți-mi să-mi exprim speranța că nu v-am pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spun aceste lucruri pentru eventualitatea că, după episodul de ieri seară, v-ați putea teme de o posibilă agresiune asupra fratelui dumneavoastră. Vă asigur cu toată sinceritatea că nu există o asemenea primejdie. Nu-mi rămâne decât să-mi cer scuze cu toată umilința și să sper că dacă, după cum mă tem, veți găsi comportarea mea impardonabilă, o veți găsi, dacă ați avut răbdare să citiți această scrisoare, cel puțin ceva mai inteligibilă. Rămân, cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Stimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cel puțin ceva mai inteligibilă. Rămân, cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Stimată doamnă Honor Klein, Mă tem că nu prea are rost să încerc să-mi explic comportamentul din seara trecută și încă și mai puțin să-mi cer scuze. Eram, cum bine ați observat, beat mort și m-am purtat ca un animal. Nu pot decât să vă spun că sunt, în aceeași măsură ca și dumneavoastră, șocat și uimit de propria mea comportare. Nu o pot justifica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o înșiruire de ipoteze puțin plauzibile despre starea mea sufletească. E destul că v-am agresat astfel, nu mai e cazul să vă și plictisesc. Trebuie totuși să vă trimit această scrisoare pentru a vă adresa umile și foarte sincere scuze, fără a spera cu adevărat că le veți găsi acceptabile. Îndrăznesc să sper că nu v-am pricinuit nici un rău. Dacă v-am produs vreo suferință, vă asigur că mustrările de conștiință mă dor mai mult decât cea mai cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Dragă Honor, Îmi pare rău că m-am purtat cu tine ca un nebun și ca un animal. Nu-ți pot oferi nici un fel de explicație, iar scrisoarea mea nu este un mod de a-ți cere scuze în adevăratul sens al cuvântului. Cred că, după episodul de aseară, între noi doi lucrurile au trecut deja de nivelul scuzelor. Vreau să-ți scriu cu sinceritate câteva rânduri care să țină oarecum locul unor formule de regret ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]