1,339 matches
-
autonomii; și anume, tocmai în scopul garantării posibilităților de viață independentă a Bisericii"20. În ipostaza sa esențială de instituție divino-umană, Biserica este legată nu numai de transcendență, ci și de imanent, fiind nevoită să subziste în veac. De la momentul secularizării averilor mânăstirești, Biserica sărăcise, întreținerea ei revenind statului care oferea suma de 3 lei pe zi pentru hrana călugărilor, în 1927. În adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, însuși Părintele Patriarh s-a plâns de faptul că statul nu acordă, din
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Zub "Teologie și politică în epoca regenerării naționale" surprinde dominantele acestui fenomen "sincron cu dufuziunea luminilor și cu puseul romantic din primele decenii ale secolului al XIX-lea" (p. 110). Dacă proiectul modernizării din lumea occidentală se fundamenta pe dimensiunea secularizării și a anticlericalismului, spațiul românesc aflat într-un evident defazaj civilizațional perioada Luminilor se prelungește la noi până la mijlocul secolului al XIX-lea era marcat de moștenirea bizantină și va dezvolta invariabil "un spirit mai atașat valorilor creștine, spirit activ
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
îndeamnă, cu întemeiere, să nu demonizăm postmodernitatea, ci, mai înțelept, să învățăm cum să-i facem față, să ne adaptăm fără a ne pierde natura umană. Cu un optimism ponderat și în marginile realității constată că opinia modernității, pentru care secularizarea era o axiomă, s-a dovedit falsă. Marile religii monoteiste sînt într-o efervescență și vigoare aproape uimitoare. De asemenea, bogăția trecutului cultural nu este negată, ci mai degrabă reasamblată în moduri adesea deconcertante. Într-o libertate de alegere adeseori
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îndreptățire Virgil Nemoianu, este temeiul pe care trebuie să se sprijine o gîndire democrat-creștină cu adevărat serioasă și credibilă. Democrația creștină, față de mai vechile doctrine liberale, conservatoare sau socialiste pare a fi capabilă să asigure răspunsurile necesare dilemelor vieții "postmoderne". Secularizarea este benefică statului, cu amendamentul de a se asigura din partea laicatului o atitudine binevoitoare și protectoare față de religie, sigur benefică ambelor părți. "Creștinismul, cum judicios remarcă profesorul de la Universitatea catolică din Washington, a fost, mereu și mereu, o credință și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe Dumnezeu". Filosoful comparatist ne propune în aceste rînduri o laudatio înălțătoare și încurajatoare pentru condiția și natura umană. Canonul avea inițial ca arie de aplicare textele sacre sau legea bisericească și civilă; abia în secolul XVIII are loc o "secularizare" lingvistică a termenului, care își extinde înțelesul și asupra altor domenii, inclusiv în cel literar, unde și în prezent a rămas sub semnul lui ca și cum (nu departe de viziunea ficționalistă a lui Hans Vaihinger din Filosofia lui "ca și cum" - Als Ob
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și nemaipomenită acordată Iașilor. Acele petece de moșii despre care se pretinde c-ar fi prețuind zece milioane de lei vechi, sînt pendente, în cea mai mare parte cel puțin, de biserici din Iași; chiar și veniturile se întrebuințau, înaintea secularizării, conform obiceiului vremii, pentru cult și pentru școli; astăzi s-ar întrebuința pentru școli în prima linie, apoi pentru cult: iată dar toată deosebirea. E oarecum un drept natural al orașului Iași, și de la un consiliu comunal ca cel de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca, deodată cu cultura, să răspîndească și botinele respective". Ia apărarea conservatorilor și reformelor realizate de ei, acuzați incorect de "Românul" și foile aliate de a fi reacționari. Or, votul conservatorilor a fost hotărîtor pentru Unire, în alegerea Domnului, la secularizarea averilor mănăstirești, în abrogarea privilegiilor și legiferarea egalității civile, a instrucției publice, nu mai puțin Constituția, în totul liberală. În Cu o stăruință..., articolul apărut în "Timpul", numărul din 17 mai 1880, dă pe larg împrejurările în care s-au
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sens. Alegătorii moderați au fost liberi să-și exprime, fără teamă, toată nemulțumirea, ascunsă ani de zile, manifestând, obligați să voteze pentru DC (reper al democrației italiene până atunci 54). Odată cu cei doi factori indicați mai sus, se evidențiază o secularizare a societății și o de-ideologizare politică, adică două dintre cele mai obișnuite procese de schimbare din întreaga Europa Occidentală, urmate de "dezagregarea" culturii catolice și de declinul radicalizării conflictelor. Toate acestea au sfârșit prin a slăbi "ancora" partinică, atât
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Un alt obstacol în calea răspândirii democrației derivă din predominanța, în unele culturi religioase - cum ar fi cele islamice și confucianiste -, a unor concepții și practici politice care pun laolaltă politica și religia. În consecință, în absența unor forme de secularizare, aceste religii constituie baza de legitimitate a unei puteri autoritare sau totalitare, care poate rămâne nemodificată de-a lungul anilor, "insensibilă" la protecția individului față de abuzuri și violențe; aceasta, în fapt, este inima liberal-democrației66. Între religia confucianistă și cea musulmană
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și Vietnam) nu sunt democratice, celelalte (Japonia și Filipine) sunt țări cu democrații instalate de mult timp. Un al treilea grup (Coreea de Sud, Singapore, Taiwan) prezintă procese de democratizare avansată. Într-o religie complexă precum cea confucianistă, există un spațiu pentru secularizare. Sunt 47 de țări în care totalitatea (sau majoritatea populației) este de religie musulmană. Doar una dintre ele, aflată la periferia lumii musulmane, Mali, se află în zona liberal-democrației, 28 sunt regimuri autoritare stabile, iar 16 dintre acestea fiind țări
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Un număr de optsprezece țări din Africa, zece din Asia și Albania, sunt într-o situație "hibrid" (rămân însă nedemocratice 67). Este de înțeles că orice religie are aspecte complexe care depind de societatea care o adoptă. Un proces de secularizare poate apărea, în următorii ani, chiar și în grupul mare de țări, deși, în prezent, lumea arabo-musulmană dovedește o stabilitate care ne împiedică să ne gândim la o anumită formă de liberalizare, în plus față de cea deja existentă (în Iordania
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Egalité, Fraternité. Dar, arată Rorty, numai pe solul creștinismului a crescut democrația. Mai mult, poate că aceasta avea neapărat nevoie, pentru a crește, de o societate creștină. Socotind că teologia lui Vattimo se adresează căldiceilor în credință și că admiterea secularizării drept "trăsătură constitutivă a unei autentice experiențe religioase"6 e condiționată de admiterea caracterului privat al religiei, Rorty punctează diferențele dintre poziționarea filosofului italian (ca nejustificabilă recunoștință) și a sa proprie (ca nejustificabilă speranță) față de sacru: Deosebirile dintre Vattimo și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
iubire docilă, răbdătoare și capabilă să suporte orice"9, venire socotită de Rorty miraculoasă. Trimiterile la formularea paulinică din Epistola către Corinteni, 1:13 sunt, desigur, intenționate. Gianni Vattimo: dimensiunea kenotică a carității Gianni Vattimo, teoretician al "gândirii slabe", socotește secularizarea nu renunțare la religie, ci împlinire a vocației acesteia 10. E kénosis, golire de Sine a divinului care se coboară mântuitor la condiția umană. Epoca metafizicii, cu absolutismele ei și pretenția identității dintre adevăr și autoritate s-a încheiat, arată
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cu o mai mare încărcătură de informație creștin canonică, demersurile lor sunt, din acest punct de vedere, mai îndrăznețe decât ale celorlalți. Girard socotește că rostul Patimilor și al reprezentării lor evanghelice e revelarea violenței mimetice constitutive umanului. Vattimo consideră secularizarea drept kénosis, etapă în planul divin de mântuire a umanității. Demersurile lor intră astfel în teritoriul faptelor despre care, socotea Wittgenstein, ar trebui să se tacă24. Girard și Wilson sunt rezervați, dacă nu chiar pesimiști, cu privire la viitorul umanității și, implicit
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
asumare a propriei violențe), responsabilitatea, activismul social-politic sunt considerate de Rorty și Vattimo, Girard, Wilson și, respectiv, Hick drept formele contemporane viabile, de sorginte religioasă, ale iubirii aproapelui. Sunt formele adecvate contextului post-secular. Ele poartă în dimensiunea lor reducționistă amprenta secularizării (care, la rândul ei, ar putea fi într-o accepțiune guenoniană, a raportării la Tradiția primordială, semn al îndepărtării fizice, în timp, de momentul Revelației). Pe suportul acestor expresii amprentate secular socotesc autorii menționați că se poate configura viitorul confortabil
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
recunoscute ca temelie a Occidentului democratic și revendicate ca expresii ale iubirii aproapelui. Creștinismul este în primul rând o religie a iubirii. Totuși, în cel mai generos (pentru că atotcuprinzător) dintre demersurile prezentate, cel al lui Vattimo, prin accepțiunea kenotică a secularizării se deschide, insinuant, calea gnosticismului. Luând asupra sa grija lumii, omul poate asuma un statut diferit de cel al creaturii care împlinește poruncile Creatorului. Omul se poate resimți de natura Creatorului. Iubirea transfigurează. Uriașul ei potențial metanoic 30 ar putea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai ales, după ce Dumnezeu s-a făcut om, e rândul omului să se ridice, făcându-se Dumnezeu. Tot acest parcurs e marcat de tendința de creștere a statutului ontic al umanului. Să fie acesta rostul uitării divinului în procesul de secularizare? Gnosticism? Sfârșit de poveste și/sau încă o etapă în brâncușiana creștere- descreștere a lumii? Toate aceste întrebări pot fi puse fără strângeri canonice de inimă. Așa cum generos arăta Olivier Clément31, oricum Dumnezeu are răspunsuri la toate întrebările pe care
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o atitudine deja depășită, folositoare doar celor care nu s-au emancipat la nivelul vremii lor. Divinitatea este o premisă de care lumea modernă se poate lipsi, fiindcă poate funcționa și se poate explica fără apel la un element extramundan. Secularizarea devine sinonimă cu progresul, religia devine un sector al societății, o problemă privată în cele din urmă. Coeziunea este asigurată în spațiul public, locul conceptual de întâlnire al cetățenilor, iar normele comunității fie sunt raționale, fie sunt eliminate. Însă, deși
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
asigurate de tradiție. Vom încerca să formulăm prima problemă din perspectiva formelor de manifestare a credinței și să propunem reperele unei soluții, a doua problemă am menționat-o doar pentru a completa configurația tensiunilor dintre identitatea individuală și cea colectivă. Secularizarea și identitatea colectivă Formele de manifestare ale credinței au apărut și s-au consolidat timp de sute de ani în societăți constituite pe identități colective și pe monopolul interpretării simbolice deținut de Biserică, de aceea destrămarea identităților colective reprezintă o
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei divine. Secularizarea ar însemna că lumea în care trăim provine dintr-un nucleu sacru care este încă activ, chiar dacă în forme "pervertite", "lumești". Fenomenul are, așadar, două componente, unul esențial, sacrul, și celălalt manifest, respectiv punerea sacrului la trecut. Faptul că provenim
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Dumnezeu la nivelul omului, ceea ce Noul Testament numește kenoza lui Dumnezeu, va fi interpretată ca semn că Dumnezeul nonviolent și non-absolut al epocii post-metafizice are drept trăsătură distinctivă a sa chiar acea vocație către slăbire despre care vorbește filosofia heideggeriană"12. Secularizarea nu ar fi, așadar, îndreptată împotriva creștinismului, ci ar fi o abordare mai relaxată față de regulile de viață propovăduite de Biserică și chiar față de principiul conform căruia autoritatea eclezială poate să stabilească adevărul adevărat. Pentru Vattimo, creștinii contemporani se simt
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care preia versiunea oficială după ce o trece prin experiența și întrebările proprii, interogare în care instituția nu este eliminată, ci abordată cu relaxare, nu ca sursa unicei interpretări acceptate, ci ca una dintre sursele interpretării. Iubirea (caritatea) este considerată limita secularizării, fiindcă, la rigoare, doar iubirea este fără sfârșit, este deopotrivă drum și țintă, fiindcă iubirea nu este niciodată "realizată" astfel încât să nu mai poată continua. Dincolo de caritate nu putem trece, avem întotdeauna ceva de făcut în domeniul carității, așa cum ontologia
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
într-un alt registru decât violența și consumismul. Bibliografie Buzalic, Alexandru, Ekklesia, Editura Buna Vestire, Blaj, 2005. Eliade, Mircea, "Un nou umanism", în Nostalgia originilor, de Mircea Eliade, Editura Humanitas, București, 1994, pp. 11-25. Habermas, Jürgen și Joseph Ratzinger, Dialectica secularizării, traducere de Delia Marga, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005. Kant, Immanuel, Manifestul iluminist, traducere de Daniel Mazilu, Editura Paralela 45, 2011; Kuhn, Thomas S., Structura revoluțiilor științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. INSCOP Research, " În ce cred românii", http://www
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Economică și Comunitară al Districtului Rotary 2241, România și Republica Moldova. Ionuț Mihai Popescu este licențiat în filozofie, cu studii aprofundate în fenomenologia franceză contemporană și doctor în filosofie al Universității "Babeș- Bolyai" din Cluj-Napoca, cu o teză despre individ și secularizare. Este lector la Departamentul din Oradea al Facultății de Teologie Greco-Catolică a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca unde predă cursuri de filosofie. Domeniile sale de competență sunt: filosofia religiei, individul și identitatea colectivă, raporturile dintre societate, Stat și Biserică. A publicat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vom schimba formula Tatăl nostru, dar asta nu pentru că ar exprima un adevăr (că Dumnezeu este de genul masculin), ci din respect pentru tradiția istorică. 12 Vattimo, A crede că mai credem, p. 29. 13 Jürgen Habermas și Joseph Ratzinger, Dialectica secularizării, Cluj- Napoca, 2005. 14 Ibidem, p. 88. 15 Richard Rorty, Contingență, ironie, solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 28. 16 Thomas S. Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. 17 Rorty, Contingență, ironie solidaritate, p. 162. 18
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]