15,737 matches
-
piesă de teatru de care Marea Britanie are cea mai mare nevoie acum.” N.A. Recenzia spectacolului a fost scrisă într-o manieră proprie și fără menajamente de criticul britanic Andrew Haydon iar traducerea cronicii în limba română aparține Alexei Mihalcea. Fotografii : Secvențe din cadrul spectacolului CRIMĂ de Nico Vaccari pus în scenă de către actori de la Universitatea de Arte Central Saint Martins Dramă Centre în coproducție cu Béznă Theatre din Londra. Copyright Nicotyn Photography / Adrian Crăciunescul. Fotografiile au fost folosite cu acordul autorilor Articol
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93229_a_94521]
-
lac comentator"4 va să-i răsfrângă, și lui, "ruinele semețe", "vestigiile sublime" (ce pot să dea vertigii!), întreg alaiu-i de "palate părăsite" și de bătrâne "capiști în ruină"... E vorba de acele "lacuri triste..." (și, fie zis în treacăt, secvența ce urmează reprezintă al treilea 5 pentadecasilab perfect din Craii..., și anume:) "... ce oglindă albe turle între funebri chiparoși." (Rămâie-i cititorului plăcerea să pună, unde se cuvine, mica trăsură de unire!) III Ruinurile, multe, mateine sunt, așadar, icoane și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
de a vedea cum se adună semnele bune, în cronici, recenzii, prezentări. Răbdarea îi este răsplătită. Lucrând la cel de-al doilea volum de versuri, și reușitele acestuia se înmulțesc în piese de excepție, într-un sumar consistent. Poemul ca secvență euharistică, articolul dnei V. M. Tăicuțu este încă o dovadă că Monica Patriche se străduiește cu folos să devină și să arate ce este și ce poate în poezia feminină românească.
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
reconstituire, adică, a Bucureștiului imediat postbelic, o trecere în revistă a cercurilor scriitoricești frecventate de junele Paul Celan și o fidelă consemnare la cald a jocurilor de cuvinte pe care acesta le exersa spontan într-o română învățată excelent. Prima secvență pălește - trebuie s-o recunoaștem - deopotrivă documentar și ideologic. Concurența cu numeroasele investigații, edilitare sau politice, publicate din 1990 încoace nu-i priește - retroactiv - sub nici un aspect. Din tabloul de epocă nu rămâne decât un punct de vedere. Voit discret
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
sânii plini,/ Să le săruți nerușinat pe pulpe/ Când pocăit și moale, printre spini,/ Amurgu-și trage coada ca o vulpe." (Pe buze diminețile îți lasă). Dacă din diverși poeți închipuiți ți-e realmente jenă să citezi, și cauți măcar o secvență care să se țină și dincolo de ifosele producătorului, la Emil Brumaru, ca la orice creator adevărat, nu-ți vine să te oprești din decupat: versuri, strofe, pagini întregi. Ceea ce suprinde însă aici este maturitatea autorului. Un critic mai suspicios l-
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
semnificative pentru interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, adică al partidului muncitorilor promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. POEZIA îl are ca reprezentant "de frunte" pe Tudor Arghezi, caracterizat anterior, în secvența dedicată literaturii interbelice, și valorificat aproape integral în beneficiul epocii comuniste, sustras misticismului și protejat de vechile acuze ale lui Sorin Toma, depășite și uitate. Tudor Arghezi a devenit în 1961 maestrul suveran al literaturii comuniste, situat în afara oricărui reproș
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
orientarea masivă, dominantă, a literaturii române către problemele concrete ale construcției socialiste" (p. 125). În mod curios, G. Călinescu, deși foarte activ în epocă, nu este evidențiat în mod special, cum nu fusese nici la capitolul literaturii interbelice, nici în secvența dedicată prozei proletcultiste, dar, e adevărat, este plasat în fruntea listei criticilor, care arată astfel: G. Călinescu, Tudor Vianu, D. Panaitescu-Perpessicius, Mihail Ralea, Ion Vitner, M. Novicov, Al. Dima, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Silvian Iosifescu, G. Ivașcu, N. Tertulian
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
revenit la București ca oaspete al Ateneului Român, prilej cu care ne-am revăzut, acceptând să-mi împărtășească, într-un dialog înregistrat pe banda de magnetofon, unele gânduri despre maniera proprie de căutare a Adevărului în muzică. Am selectat câteva secvențe, pentru a marca într-un fel aniversarea a 80 de ani, pe care, însă, îi ghicesti cu greu dincolo de aspectul și vivacitatea sa spirituală aproape juvenile. Mulțumesc și pe această cale redacției României literare pentru ocazia pe care mi-o
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
producții proprii de teatru și producții proprii de docu-drame cu subiecte din istoria recentă. Cam cum ar fi să vedem la Teatru TV o docu-dramă despre uciderea lui Gheorghe Ursu sau una despre episodul Autobuzul de la Timișoara (vă mai amintiți secvența din filmul Balanța, al lui Lucian Pintilie, cu Dragoș Pâslaru terorist?) sau despre, probabil, enorm de multe întâmplări cu oameni curajoși care trăiau printre noi și pe care nu-i știm nici azi. Am văzut câteva spectacole din Festivalul Malta
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
după trecerea în revistă a cronicarilor, a lui Dimitrie Cantemir, a lui Antim Ivireanu, a reprezentanților Școlii Ardelene, a Văcăreștilor, istoricul literar improvizat reliefează meritele literare ale lui Eliade Rădulescu, Anton Pann, Vasile Cârlova și Grigore Alexandrescu, consacrând apoi o secvență specială "Daciei literare" și romantismului românesc (Kogălniceanu, Negruzzi, Alecu Russo), pentru a se opri cu mai mult entuziasm la pașoptism (N. Bălcescu, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu, V. Alecsandri) și la "scriitorii care continuă tradițiile democratice ale generației de la 1848" (Ion
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
etape și ritualuri care preschimbă sfîrșitul într-un pretext de ceremonie socială. Protocolul funebru începe cu pregătirile de îmbălsămare, trece prin ferparele publicate în cotidiene și se încheie cu înmormîntarea. Iar plînsul rudelor și bulgărele aruncat pe sicriu e doar secvența ultimă a unui proces care a început deja la căpătîiul muribundului. Ultimele sale minute, felul în care s-a mișcat, gesturile din urmă, licărul din privire, culoarea pielii, și mai ales cuvintele șoptite în clipa supremă, cu acele subînțelesuri bănuite
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
a metamorfozat în Sonata lui Claude Debussy în minunate modulări de paletă, devenind aerian, diafan, învelit în poezia eterică a inspirației instrumentale de largă imaginație. Câtă poezie în Sérénade, câtă putere expresivă și cât de revelatoare sonorități au țesut în secvența Animé, léger et nerveux, câte delicate nuanțări au izbutit cei doi muzicieni, cizelând sunetul cu un rafinat simț al valorilor. Cu aceeași magie sonoră a fost restituită și Sonata în mi minor op.38 de Brahms, cu întreg arsenalul ei
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
a ideii fără corp îi dorești. O asemenea formulă-definiție te înstrăinează de Eminescu, de propria lui reflecție și trăire identitară: el n-a fost așa când era, când credem că-l Ťștimť, el nu e." (pag. 326) Cea mai incitantă secvență a cărții rămâne, la reconstituire, cea de-a treia. Hrănindu-se dezinvolt din cele anterioare, aceasta, axată pe relația, conturată la nivelul inconștientului, dintre Eminescu și Carol I de Hohenzollern așază, critic, o ordine în misterele ultimilor cinci ani din
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
ar constitui un avertisment radical pe care Natura îl adresează celui mai agresiv organism viu, omul. Moderatorul îl contrazice prob arătîndu-i că nu există decît cazul american, pe cale de consecință, Guvernul, Teroriștii etc. pot fi utilizați drept țapi ispășitori. În secvența imediat următoare, teroarea se mută în Paris, debutînd aproape în același fel ca în Central Park din NY, și ipoteza savantului este servită direct. Din această demonstrație, filmul nu iese deloc cîștigat, el devine nu doar clar, ci și îngrozitor de
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
de izolare contribuie o permanentă fragmentare a grupurilor pe parcursul filmului, eliminarea rînd pe rînd a celor aflați în competiția pentru supraviețuire crește tensiunea spre final, mai ales că amenințarea, inamicul nu este concretizat, venind pe aripile vîntului. Binevenită este și secvența ironică în care Elliot discută cu un arbust de mărimea unui stat de om și care stă cuminte în ghiveciul lui dintr-un colț al camerei părînd să lanseze vibrații dialogale, arbust care se dovedește a fi din plastic. Din
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
Missa Nr. 10 In tempore belli (Missa în timp de război) numită și Paukenmesse (Missa cu timpani). Războiul la care face referire titlul era campania în Italia a lui Napoleon Bonaparte din 1796, aluziile sonore fiind date de timpani în secvențele Benedictus (Osanna) și Agnus Dei. Soliști au fost soprana Elena Stancu, mezzosoprana Geanina Munteanu, tenorul Nicolae Simonov - cu toții provenind de la clasa profesoarei Georgeta Stoleriu - și basul Bogdan Taloș - absolvent al Academiei de Muzica din Cluj și membru al studioului de la
La Sala Radio by Cleopatra David () [Corola-journal/Journalistic/83305_a_84630]
-
de notație diaristică: fără nici o ierarhizare a faptelor și fără o grilă personală care să le valorizeze pe cele din universul individual și familial. În paginile megajurnalului ținut, cu o răbdare incredibilă, de această femeie devenită călugăriță la Mănăstirea Dealu, secvențele casnice se împletesc cu cele istorice, iar episoadele de viață provincială, cuminte, aproape mediocră, stau alături de consemnări ale unor evenimente internaționale fără nici o legătură cu biografia personajului. Frazele descriptive aduc astfel la un loc realități complet diferite, într-un jurnal
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
bazat pe rezonanțe și filigrane clavecinistice și al cincilea, imaginând o „coborâre implacabilă în tenebrele haotice”, partitura lui Risset evoluează strâns, de la impetuozitatea dramatică a sonorităților clavecinului și mediului electronic împletite, la agresivitatea ritmico-acordică a acelorași, și, de aici, la secvențe rarefiate - atât în partitura clavecinului, cât și în sonoritatea mediului electronic. Ambele sunt intersectate de arpegieri multiple, ce fluidizează spontan discursul muzical. Penultima secțiune introduce elementul de mister, grație acelor volute ample, învăluitoare, aproape cantabile, de o bogăție coloristică plină
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și pe alte scene din țară și chiar de peste hotare, pentru a putea fi văzut/auzit de cât mai mulți amatori de artă sincretică de calitate. Datorită predominanței imaginii și formelor geometrice alese - ca în expoziția de fotografie și în secvențele cinematografice - și, de asemenea, implicării mediului electronic în Instalația audio-video semnată de Cătălin Crețu și Mihaela Kavdanska, cea de-a doua zi a Noului Festival al Artelor ar putea fi situată în categoria artei sincretic-constructiviste. Pentru a ajunge la Instalația
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
pizzicati, pentru ca, în final, să-și epuizeze masa energetică și să se convertească, prin intermediul flageoletelor, într-o linie continuă, transparentă, transcendentă. Violoncelista Laura Buruiană a imprimat partiturii Sabinei Ulubeanu - Vers le Ciel (Către Cer) - o tensiune dramatică puternic contrastantă cu secvențele aerate, învăluite în lirism și luminozitate, sugerând acele ferestre cu dublă, largă deschidere: spre interior, dar și spre infinit, către care aspiră invariabil muzica Sabinei. Deși de scurtă durată, apariția Laurei Buruiană în finalul recitalului i-a confirmat vigoarea temperamentului
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
configureze adevărate orașe suprapuse. Pentru Terapie pentru fericire, Victor Alexandru Colțea a compus o muzică paratextuală, colând motivul Habanerei din opera Carmen de Bizet - leit-motiv cu accente adesea grotești, „refugiu” facil al unei ființe superficiale, dar nefericite în fond - cu secvențele post-impresioniste ale propriei muzici. Tehnica de colaj mi s-a părut „în ton” cu ideea regizoarei Adriana Sandu, de a-și impregna scurt-metrajul cu fragmente extrase din celebrul film al anilor ’60, a cărui protagonistă era nu mai puțin celebra
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Spiegel. Originalul concept multimedia, intitulat Soul seek - Suflet neliniștit sau vulnerabil sau chiar iscoditor - a constat dintr-o succesiune de imagini, suprarealiste, ce apar și dispar, dând curs ideii de „finaluri frânte, scindate” conținută în subtitlul uneia dintre cele patru secvențe - Splitting ends. Conform prezentării datorate regizorului, semnificația spectacolului e legată de filosofica, eterna, dramatica problemă a individului - niciodată rezolvată cu adevărat -, de a-și căuta propria identitate prin proiectarea în celălalt: „sufletul neliniștit orbitează în jurul sentimentului pierderii de sine în
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
a-și căuta propria identitate prin proiectarea în celălalt: „sufletul neliniștit orbitează în jurul sentimentului pierderii de sine în adâncul întunecat al celuilalt, atunci când drumul înapoi nu mai poate fi întrezărit.” Așa se explică probabil perpetua, „sisifica” reluare, de la început, a secvențelor, perpetua revenire la personajul central, plasat în interiorul unui automobil - ființă ambiguă, umană și artificială în același timp, un fel de androgin, subliniind polarizarea dar și contopirea identităților lui Eu și Celălalt - și apoi evoluția în mereu alte direcții. Acțiunea începe
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
năzui, în asemenea momente, să capteze, înlăuntrul metaforelor, sentimentele și certitudinile mulțimii" - scrie autorul într-o scurtă prefață la volumul său Pentru eterna vatră românească (Ed. Militară, 1983). Structura cărții relevă noua ierarhie a temelor, reflectând cultul altei personalități. Prima secvență, intitulată Al patriei erou între eroi, este dedicată lui Ceaușescu, izvorât sacramental și izbăvitor din istoria națională: "E viața lui o flamură ce-și trage/ flacăra sacră din adânci istorii./ Prin fapte de erou ales cârmaci e/ ce-a dus
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
dat mâna/ - cum se-mpreună apa cu țărâna -/ spre-a crește rodul noii Românii.// Conduce demn poporul și viteaz!/ El vrea ce vrea poporul, și ce speră!/ E soarele stăpân în țară azi/ și-i luminează comunista eră". A doua secvență, abia a doua, e consacrată partidului, "inima mulțimii". Pe locul trei sunt patria și istoria, "lumina din adânc", iar la final "glasul românesc de pace". Ceaușescu e însă în fruntea tuturor: partid, patrie, popor, istorie - deasupra lor. Nicolae Dragoș transcrie
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]