18,720 matches
-
doar la însăși șansa lor de a apărea, de a exista pentru orizontul nostru. Și toate astea sunt tot atîtea clipe...! Ce fel de clipe? Prezente, trecute, imaginare, reale? Un lucru este destul de evident pentru a fi afirmat - ele nu seamănă unele cu altele. De fapt ele nu există. Ele sunt entități fictive care au apărut în conștiință nu se știe cum! Timpul este o sumă de entități fictive. Și totuși închipuirea lucrează cu aceste mici ficțiuni permanent și într-un
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
-ne în fața unei desfășurări discontinue, plină de explozii, o altă viață care parcă nu ne aparține pentru că nu înțelegem cum se petrec lucrurile și nici nu le putem prevedea. Viața cui? Aici nimic nu poate fi identificat pentru că nimic nu seamănă cu sine însuși. Nici eul, nici timpul și nici viața. Plasa de cuvinte Cuvinte și sentimente. Fizionomia interioară le cuprinde fără să aibă în privirea ei intimă vreo evidență, o anume imagine mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
nu provoacă scandal, ci impun respect și îndeamnă la reflecție. Criticul rămâne calm chiar și când se pronunță în probleme de multă vreme litigioase, care pe alții îi fac să vocifereze și să piardă simțul măsurii. în asemenea momente, el seamănă cu un pirotehnist care dezamorsează o bombă rămasă neexplodată din al doilea război mondial. Iată-l, de pildă, făcându-și cunoscut punctul de vedere în legătură cu disputa din jurul lui Eminescu: " Deci este binevenită inițiativa Dilemei de a-l rediscuta pe Eminescu
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
ăsta în juriu, la București? Să meargă în Banatul lui de unde în ultimii cinci sute de ani nu a ieșit decât Lenau!". În incapacitate de a-și crea un stil propriu, Nic Iliescu îl imită pe Vadim Tudor, cu care seamănă bine, și are șanse mari să îl ajungă pe acela și în sala tribunalului, pentru insultă. Asta dacă îl ia cineva în serios. Băsescu, Mironov și dl. Goe Lucru mare de câtă popularitate se bucură Traian Băsescu printre ziariști. Mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
ci și - mai ales - basmele copilăriei. În Postfață, Ana Blandiana trage anumite concluzii, printre care: "Tulburător și tonic în felul lor de a gîndi este atît refuzul de a uita ceea ce înaintașii lor au trăit, cît și refuzul de a semăna acestora: Deși am trăit în comunism numai șapte ani, cei zece ani care au urmat revoluției din 1989 m-au ajutat să înțeleg că abia după trecerea în neființă a oamenilor care au trăit în comunism poate dispărea de tot
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
primul nostru roman parodic". Sublinierea, de două ori, a lui nostru îmi aparține, iar sensul ei va rezulta la vreme. Cu privire la a doua parte a scrierii (La gura sobei), N. Manolescu notează: "Metoda romancierului ar putea fi numită pretextualistă, într-atît seamănă cu unele din experimentele actuale." Și, mai departe: Această complexitate narativă (oricît de precară ar fi realizarea artistică) este fără termen de comparație în romanul nostru de dinainte de Camil Petrescu." (Despre nostru, vezi mai sus.) Comentariul dedicat enigmaticei scrieri se
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
unui stil colocvial-argotic - "grangurii din UEFA"; "fundașul Novotny i-a cosit piciorul lui Adi Ilie"; "servit ca la Ritz"; "nemții bagă material" - uneori cu alunecări în vulgar: arbitrul "își scuipă bojocii în fluier". Gama stilistică a genului mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
bine, dar întotdeauna exista un obiect în fața pictorului, cu care se justifica. Atunci când spunea că aceasta e o chitară, sau acesta e un pachet de țigări, ei bine, acolo erau o chitară și un pachet de țigări, chiar dacă acea chitară semăna cu o prismă, iar pachetul de țigări semăna cu o stea... Ceea ce-i interesa pe abstracți erau prisma și steaua în sine. D-le Besançon, în multe dintre pasajele cărții dvs. Imaginea interzisă... insistați asupra noțiunii de nostalgie; o nostalgie
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
cu care se justifica. Atunci când spunea că aceasta e o chitară, sau acesta e un pachet de țigări, ei bine, acolo erau o chitară și un pachet de țigări, chiar dacă acea chitară semăna cu o prismă, iar pachetul de țigări semăna cu o stea... Ceea ce-i interesa pe abstracți erau prisma și steaua în sine. D-le Besançon, în multe dintre pasajele cărții dvs. Imaginea interzisă... insistați asupra noțiunii de nostalgie; o nostalgie pe care omul a păstrat-o și care
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
vor să spună aceste versuri febrile, ca de descântec? Că într-o peșteră din Carpați (una din multele, de vreme ce "într-una din peșteri" tocmai intrase "un om curagios"), sau ca, undeva în cercul geografic al acestui lanț de munți ce seamănă în noapte cu o vastă peșteră, imaginației cititorului i se propune să întrezărească ("Vezi") un edificiu religios pe cale de a deveni ruine. Pacinații sunt Pecenegii, un popor nomad din nebuloasa turcească, instalat pe teritoriul României spre anul 900, unde vor
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de "bleaznă mare": "Vântul stătuse, ploaia-ncetase,/ O rază-a lunei se
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
ce l-au numit pe dl. Theodorescu într-o funcție înaltă și l-au folosit în consecință. După cum se vede, îl folosesc în continuare. Mai pune sare pe rană ex-președintele Radioteleviziunii: "Piața Universității, prin sămînța de intoleranță pe care a semănat-o, la un moment dat, față de tot ce nu era Piața Universității. Această intoleranță s-a răsfrînt după aceea în alte intoleranțe. Piața este rădăcina intoleranței românești de astăzi, societatea românească s-a scindat atunci". Iresponsabile cuvinte! Deci tot ce
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
de firești ca aceasta, în care superlativelor să le stea atît de bine și aproape nici o stridență sentimentaloidă să nu tulbure amintirile pline de dragoste. Mai mulți prieteni scriu despre Paul Celan așa cum a fost, așa cum l-au cunoscut. Poveștile seamănă între ele, protretul lui Paul Celan e necontradictoriu, poate și pentru că majoritatea se referă la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți în România, înainte de plecarea poetului și apoi scurte întîlniri în străinătate, după foarte mult timp. E un portret în față
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
de instituții culturale, de universități, ba chiar de județe și provincii întregi. Dar vom fi mereu buni de gură, expresivi în ticăloșie și convingători în minciună. Politicienii vor plăti în continuare milioane de dolari pentru afișe tot mai colorate și semănând tot mai mult cu niște călușe vârâte în gura știrbă a amărășteanului care vrea pentru el însuși beneficiile politicii de stânga, iar pentru vecin belelele politicii de dreapta. Liderii de opinie români nu au de ce să fie altfel decât poporul
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
poartă în sine un străin. Dar aș vrea să știu mai multe despre ultimul dvs. roman... M.M.: A apărut sub titlul Herzog von Ägypten (Ducele din Egipt) și este un roman voluminos dar cred că se citește ușor. Ca stil seamănă cu celelalte două, dar aici povestea de dragoste este extrem de viguroasă, dragostea fiind mai puternică decît moartea. R.B.: S-a încercat și o clasificare a cărților dvs., mai ales aici în Germania - în categoria literaturii feminine. Acceptați această clasificare? M.M.
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
vorba de flacără, de dogoare -/ de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,/ de-asta fierbea scânteind oțelul..." (Problema spinoasă a nopților) Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele seamănă cu obiectele șleampăte și inutilizabile produse de industria comunistă. Reconstituirea emoției Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă și-o să vedeți ușor/ că nu-s asemeni nimănui în parte,/ deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor." Geo Dumitrescu și-a făcut cu seriozitate datoria față de literatura română, ca un om de onoare. Chiar și astăzi, când nu mai scrie aproape nimic - sau, mai exact, când nu mai publică aproape nimic - , reușește, prin simpla lui prezență
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
statul unitar geto-dac", unde "fierari muncesc cu voie bună sub porunca unui meșter care bate un fier cald", fiindcă (dialog) "la noi toată lumea muncește, cu sabia sau cu plugul", recte "pe ogoare fără haturi", fiindcă "cine nu ară și nu seamănă, nu culege". Ca să nu mai vorbim de sfruntata inadecvare a megalomanei maculaturi la minimala decență a structurilor filmice. Dar ar fi nedrept să transformăm acest text într-un "caz". El nu este izolat, ba se suprapune pe ici pe colo
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
pînă la izbucnirea scandalului, i le-ar oferi acum, parcă pentru a le da cu tifla politicienilor, ziariștilor și comentatorilor care afirmă că PDSR a călcat pe bec în afacerea Costea. Acest tip de reacții, care pare greu de priceput, seamănă, am impresia, cu cel din 1990, cînd principalii actori ai puterii de azi, PNȚCD, PNL, erau considerați apriori de o majoritate a alegătorilor drept partide dușmănoase. Azi, PNȚCD în special e considerat un fel de cap al răutăților de tot
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
Silvian Iosifescu, Eugen Schileru, și ceilalți citați rîndul trecut. În schimb, în ședință, un ziarist bucureștean al cărui nume trebuie să fie trecut în stenogramă, m-a atacat cu o violență rară. Față de rafinamentul și blîndețea celorlalți intelectuali amintiți, acesta semăna leit, ca mod de a gîndi și limbaj, cu mitocănimea de azi a băieților de prăvălie servind la T.V. Faima mea de exclus, în loc să mă izoleze, mă făcuse să fiu apreciat întîi și întîi de intelectualii adevărați care știau că
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
în artă, dar în același timp trebuie să fii foarte fin, să știi cu exactitate ce se întâmplă în secolul tău... Trebuie să cunoști foarte bine sculptura și cultura europeană, și nu doar europeană. Cred tocmai că acest Bâncuși - care seamănă oarecum cu prietenul său, Fernand Léger, voia să ofere o imagine în care omul și înfățișarea sa se confundau cu ceea ce era în lăuntrul său. El oferea înfățișarea unui om de treabă, care-și făcea cumpărăturile la băcănie etc. Era
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
omul ales este cineva de calitate. În cazul unui bătrân artist ca Gerardo Rueda, cu foarte multe expoziții retrospective, adică foarte mari, reunind un mare număr de lucrări, riscul era al unei repetări, pentru că toate expozițiile de acest gen cam seamănă între ele. Se ia atunci un străin, care are o privire diferită și va face ceva diferit, - și e tocmai ceea ce s-a întâmplat. Eu, de exemplu, vin cu cultura mea europeană, privesc această cultură strict spaniolă, pe care o
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
rămânem atunci singuri și neconsolați toată ziua în bloc și nimeni nu ne ia în seamă." (p. 30) Iar Pantelimon 113 bis, unde "autobuzele umblă pline cu morți. dimineața, în stația din fața blocului morți osteniți așteaptă autobuzul 101". (p. 33) seamănă cu o Serenadă argheziană. Loc-locuirea reprezintă motivul-umbrelă sub care ar putea fi adăpostite toate cele trei volume semnate de Ioan Es. Pop și în funcție de care ar putea fi explicitat universul său poetic. Aplicând o asemenea grilă, vedem în Ieudul fără
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
nuvelă a scriitorului american Washington Irving, apărută în 1820, "Sleepy Hollow"/ Legenda călărețului fără cap este o poveste extrem de sângeroasă, despre o serie de crime petrecute într-un orășel din nordul tânărului stat american, la sfârșitul secolului XVIII. Cel care seamănă teroare printre locuitorii habotnici ai micii comunități este un cavaler german, angajat ca mercenar și decapitat în timpul Războiului de Independență. Aflat în căutarea propriului cap dispărut și hotărât să se răzbune, personajul devenit legendar cutreieră împrejurimile în timpul nopții, însușindu-și
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
Scriitorul s-a justificat extrem de curios, turnînd gaz pe foc: pluta lui ar fi remorcherul care antrenează Europa spre Sud, spre exploatata Lume a Treia, îndepărtînd-o de hegemonismul Nordului exploatator! Stîngismul acestei viziuni e cu atît mai paradoxal cu cît seamănă cu un naționalism foarte la modă în Portugalia salazaristă cu care Saramago nu s-a împăcat. Nici Franco și nici De Gaulle n-ar fi obiectat la desprinderea de Europa a țărilor lor, chiar dacă n-ar fi împărtășit iluziile...creștinești
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]