5,553 matches
-
final, altfel, cu argumentul că, de vreme ce, până la urmă, toți oamenii sfârșesc prin a muri, se poate justifica orice crimă. Una e totuși să dispari când ți-a venit sorocul, și alta când termenul Îl fixează, brutal și fără alternativă, un semen al tău, indiferent din ce rațiuni. Spre deosebire de lagărele de exterminare naziste, lagărele de muncă ale comuniștilor reprezentau o alternativă de viață. Rea, istovitoare, fără satisfacții și libertăți, umilitoare, insuportabilă, dar o alternativă. Negativă, e foarte adevărat, privită din perspectiva calității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
latentă și are nevoie de foarte puțin pentru a se trezi și a se manifesta. Instinctul stăpânirii face parte din ființa noastră, a fiecăruia dintre noi, chiar dacă numai unora li se oferă șansa și condițiile de a-l exercita pe seama semenilor lor. Dictatorii care, dacă te uiți bine, par născuți invariabil pe aceeași stradă, diferă de ceilalți oameni printr-o plăcere exacerbată de a domina; germenele există Însă În noi toți. În absolut toți. Iar vinovat nu este omul, ci Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era decât o cacealma ordinară? Ca să stăpânească lumea, n-avea În nici un caz nevoie de umărul meu de sprijin. Despre colaborarea mea profesională, nu mai vorbesc... - Nimeni nu este atât de puternic Încât să se poată dispensa de ajutorul tuturor semenilor lui, mi-a explicat Eveline, nu foarte convinsă că acesta era răspunsul pe care Îl așteptam, dar incapabilă să găsească unul mai plauzibil și mai la obiect, probabil... Plecaserăm amândoi din biroul lui Roger, iar În drum Îi Împărtășisem câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conținutul lor gnoseologic, devenind artificiale, studiate, gratuite. Nu e de mirare astfel că dacă pentru proaspătul om primitiv mângâierea cu cinci degete din care unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile extenuate de muncă singura poartă deschisă spre orizontul cunoașterii semenului și deci al cunoașterii de sine, pentru faraonul de mai târziu, pentru împăratul aztec sau chiar pentru soldatul roman mângâierea și, în genere, tandrețea nu reprezentau mare lucru în sisteme socio-economice care nu se mai bazau pe cunoașterea aproapelui, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și adevărat al unei lumi, dacă datele sunt vechi, măcar perspectiva să fie nouă. Cu moartea la Veneția știm cum stăm. Să urmărim puțin amorul la Veneția. în genere, amorul venețian era de trei feluri: dragostea pentru părinți, dragostea pentru semenul (semenaî tău (taî și amor Dei. Existau și alte forme de amor, cum ar fi dragostea pentru animale, dragostea pentru pictură, pentru îngrijirea spațiilor verzi etc, dar acestea erau forme particulare, neavând puterea exemplarității. Predomina dragostea pentru aproapele tău, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eram fericiți că sîntem În viață. De ce credem că oamenii trebuie să facă Întotdeauna ceea ce așteptăm noi de la ei? De ce ne contrariază țigarea În gura unei călugărițe și buchetul de crini În mîna hingherului? Graba asta de a ne Înghesui semenii În tipare, de a le interzice orice abatere de la regula categoriei lor și bănuiala de anormalitate cînd cineva iese din rolul pe care i l-am atribuit. Fr. Sch. a Înconjurat clădirea Sfatului popular, s-a oprit În fața intrării, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus, nimic esențial, o amintire neutră din copilărie, - Începi să te scuzi. Nici o amintire nu e neutră! M-am simțit obligată să-i dau iluzia de reciprocitate, pentru mine obligațiile trec Întotdeauna pe primul plan - te justifici - Îndatoririle zilnice față de semenii, de superiorii, de bărbații, de copiii și nepoții noștri, față de stomacul nostru, atîtea solicitări de o violență agresivă, telefonul sau soneria de la ușă, sau, glasul bărbatului din camera de alături „noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta critică bravează o virtute fără obiect masochismul autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău, seamănă leit cu bărbat-tu, banal și cuminte ca o mîncare sleită. Inodori, incolori, inși care nu-și justifică existența — Și de ce trebuie să demonstrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nu se descurcă să le pui pile să intervii să-i recomanzi să le faci rost să-i ștergi la cur să le dai mîncarea gata mestecată că ei sînt slabi și nevolnici ce animalul puternic Îl ajută pe semenul lui neputincios să alerge și să i-o ia Înainte cum să nu-l ajute Îl ajută să dispară mai repede Îl mănîncă În folosul naturii hai noroc de aia se duce societatea de rîpă pentru că omul e chipurile un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Feifel se privi în oglinda din fața patului, ca să vadă dacă demonul îi stătea călare pe umeri. Se văzu galben, uscat ca o stafie. Era un om singur care-și ținea tovărășie. O companie degradantă pentru un evreu care își iubea semenii (sau numai își închipuia asta) mai mult decât pe sine însuși. - ÎNTR-ADEVĂR? Întrebarea fusese urmată de un hohot de râs plin de dispreț. Acum era clar pentru Feifel: avea mai mult de doi demoni în corpul său impunător. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus de cer pe craniul lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile dese de pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte greu să ucidă un semen de al său. Asta nu înseamnă că ceea ce spun eu are o valoare absolută. Studii foarte serioase arată un procent de doi la sută din populația lumii sunt asasini naturali, predispuși genetic să omoare fără a clipi și fără remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o circumscripție foarte întinsă: în afară de comuna Filipeni și comuna Mărăști. Ca agenți sanitari a fost un oarecare Holbam din satul Brad, iar mai târziu Herțanu din Blaia.” Pe un ton hazliu, cu umor, dând dovadă de multă înțelegere pentru sufletul semenilor săi, Gheorghe (Ghiță) Iacobeanu, în însemnările sale pentru monografia satului, regretând că Mătușa Floarea (era chiar soră cu tatăl autorului!) n-a lăsat nimănui din știința ei; cunoștea o mulțime de buruieni și le dădea cui avea nevoie de ele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
normele; pentru aceasta, fiecare va trebui să accepte să fie supravegheat. Supraveghere este un cuvânt-cheie pentru timpurile ce vor veni. Astfel, va apărea mai întâi o hipersupraveghere. Tehnologiile vor permite oamenilor să știe totul despre originea produselor și despre acțiunile semenilor, fapt care, într-un viitor mai îndepărtat, va avea și aplicații militare esențiale. Dispozitivele de captare și microcamerele de luat vederi plasate în toate locurile publice, apoi și în cele private, în birouri și în locurile de odihnă, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai fi supus clauzelor nici unui contract social. în situație de ubicuitate nomadă, omul de mâine va percepe lumea ca pe un tot în slujba sa, în limitele normelor impuse de asigurări comportamentului său individual; el nu-i va vedea pe semenii săi decât ca pe niște instrumente ale propriei fericiri, niște mijloace prin care el poate obține plăcere sau bani, dacă nu ambele. Nimeni nu se va sinchisi de celălalt: De ce să împarți cu cineva, când, de fapt, trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea pentru mituri pune stăpânire cu lăcomie asupra oricăror evenimente surprinzătoare sau misterioase, din cariera acelora care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele legendare devin cel mai valabil pașaport al eroului către nemurire. Filosoful ironic reflectează zâmbind că Sir Walter Raleigh este întronat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui scurt era atât de plin de dispreț încât a făcut ca întrebarea mea, așa firească cum era, să pară absurdă. Am stat să reflectez vreo câteva minute. — Mă întreb dacă cineva poate trăi liniștit când este conștient de dezaprobarea semenilor săi. Ești sigur că n-o să înceapă să te chinuie regretele? Toată lumea are cât de cât o conștiință și mai curând sau mai târziu o să te mustre. Dacă soția dumitale ar muri, n-ai fi torturat de remușcări? Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un atelier de pictură? — Da. Nenorocitul a venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nimeni nu se repede cu mai multă grabă să capete adăpostul respectabilității decât femeia neconvențională care s-a expus săgeților și pietrelor decenței ultragiate. Nu-i cred pe oamenii care spun că nu le pasă câtuși de puțin de opinia semenilor lor. Asta este doar o bravadă a ignoranței. Ei vor să spună doar că nu se tem de reproșuri pentru micile păcate pe care sunt convinși că nu le va descoperi nimeni. Dar iată că aici era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plan individual, paznicul regulilor pe care comunitatea le-a făurit pentru propria sa conservare. Este polițistul din inimile noastre pus acolo să ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața centrală a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este atât de puternică, spaima de criticile lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru a zdrobi orice dorință, abia încolțită, de a se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l ținea prizonier. Dar care anume era această putere și ce drum avea să urmeze eliberarea lui rămâneau întrebări fără răspuns. Fiecare dintre noi este singur pe lume, e închis într-un turn de alamă și nu poate comunica cu semenii săi decât prin semne, iar aceste semne nu au o valoare comună, așa că sensul lor rămâne vag și nesigur. Încercăm în mod jalnic să le transmitem altora comorile inimii noastre, dar aceștia nu au puterea de a le accepta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar fi posibil vreun compromis. Trăia la Paris mai însingurat decât un pustnic în deșerturile Tebei. Nu cerea nimic de la semenii lui decât să-l lase în pace. Își urmărea de unul singur țelul și pentru a-l atinge era gata să se sacrifice nu numai pe sine - la urma urmei asta o pot face mulți -, ci și pe alții. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asupra lumii. Pe vremea aceea mi-am luat notițe destul de abundente întrucât intenționam să scriu ceva despre el, dar între timp le-am pierdut, și acum a rămas doar amintirea unei emoții. El părea să aibă o viziune grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu că se lăsa dominat de ea - mai târziu În viață avea s-o anihileze -, dar la cincisprezece ani Îl Îndemna să se considere mult mai nereușit decât alți băieți... lipsit de scrupule... animat de dorința de a-și influența semenii În toate privințele, chiar și În rău... cu o anumită răceală, o lipsă de afect ce putea degenera În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic, uluit, față de tot ce ține de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiecare nouă cunoștință, nu faci decât să Împachetezi un hopa-mitică ce va sări În picioare și-ți va rânji În față În momentul când vei Începe să ai contacte cu adevărat antagonice cu lumea. În clipa de față, idealizarea unui semen ca Leonardo da Vinci ar putea constitui pentru tine un far călăuzitor mult mai valoros. Negreșit, valurile vieții te vor ridica și te vor coborî, cum mi s-a Întâmplat și mie În tinerețe, dar străduiește-te să-ți păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]