50,569 matches
-
decide să se mute În altă țară, lăsându-l pe acesta În grija tatălui vitreg. Practic, ceea ce se explorează narațiunea este nu numai trăinicia unor sentimente și legături familiale, ci și modul În care acestea se datorează În mare măsură sentimentului de complicitate, ce marchează relația copilului cu ambii părinți. Plecarea mamei se desfașoară treptat, aproape prin prisma obișnuinței, dar sub constanta presiune a cunoașterii rezultatului: toată relatia lor se va rezuma mai apoi doar la două convorbiri telefonice anuale și
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
doar la două convorbiri telefonice anuale și acestea pe cât posibil anulate. Interesant este modul În care copilul devenit adult Își analizează mama: nu o reneagă și nu o judecă nicio clipă. Singurul moment de refuz este cel dinaintea Înmormântării, dar sentimentul meu a fost că și acesta se datora mai mult considerentelor de ordin estetic. Mai există o perspectivă din care poate fi analizat romanul, aceasta ținând de schimbarea punctului de focus de la viața copilului la cea a mamei. Odată cu părăsirea
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
tragerea cu arcul la încântarea nupțială<footnote Ibidem, IV, 128.2-7. footnote>. În omilia a doisprezecea, „vergeaua divină sau Duhul” este cea care creează rana. Ca Și Sfântul Apostol Pavel când se bucură de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem, XII, 365.12-366.9. footnote>. Oximoroanele sugerează granița apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându-i dorința Și încântarea
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Inspirat parcă dintr-un scenariu de film, autorul conferă o anumită complexitate psihologică protagonistului influențat profund de acest decor gri al spațiului capitalei ucrainene, În care Tolia regăsește o deteriorare accentuată a societății influențate de modele vestice, de așa-zisul sentiment de libertate și de continua vânătoare după bani. Romanul lui Kurkov, Prieten drag, tovarăș al răpostului se face remarcat printr-o undă de nostalgie pe care o resimte protagonistul, Tolia, față de era sovietică și față de evenimentele din trecutul său precum
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
subjugată puterilor străine și cele existente În țara de adopție (Franța) de unde proveneau strămoșii săi, dar pe care tânărul refugiat nu o poate „recunoaște” și nici asuma ca fiind a sa și care, deși primitoare, nu face decât să potențeze sentimentul de dezrădăcinare și de claustrare În propriile amintiri. Aceste etape gravitează În jurul a două ipostaze referențiale pentru narator, prima constituită de imaginea lui Ștefan, prietenul cel mai bun din copilărie, iar cea de-a doua identificându-se cu Suzanne, sau
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
ajunge la Fundația pentru Cercetări Sexuale. Dacă la Început pare o renegare a existenței, Încercând și reușind să pară o femeie În ochii proprii și chiar În memoria copilăriei, În final masculinitatea devine un avantaj, o măgulire În ceea ce privește viața. Revenirea sentimentului neîmplinirii și apropierea de completitudine, neliniștea și seninătatea, toate le urmărim și le trăim de-a lungul romanului, În care inutilul și perfecțiunea urmează aceeași cale, tot mai adâncă și mai misterioasă. Într-o lume de lucruri confuze, Knisch trebuie
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
părți părăsește restul lumii În suferință. Un Dumnezeu la fel de indiferent precum mișcarea acului ruletei din cazinoul bucureștean. Dacă moartea fizică e privită ca finalul acestei vieți nu Înseamnă că este și singura modalitate de a avea la un moment dat sentimentul că ceva se sfârșește -poate și numai pentru că altceva tocmai Începe. În fiecare moment În care soarta ne spulberă, ne lasă inerți Întrun timp ce nu mai are măsură, care ne acoperă precum pământul aruncat peste trupul mort experimentăm sentimentul
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
sentimentul că ceva se sfârșește -poate și numai pentru că altceva tocmai Începe. În fiecare moment În care soarta ne spulberă, ne lasă inerți Întrun timp ce nu mai are măsură, care ne acoperă precum pământul aruncat peste trupul mort experimentăm sentimentul morții. Fie că este vorba de pierderea celei mai dragi ființe sau a rostului tău și implicit al vieții, o moarte pune capăt unui capitol din viață. Ce se remarcă la Felix este dorința de a-și continua povestea (viața
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
patru acte. Muzica de Giuseppe Verdi. Libretul de Antonio Ghislanzoni. La Opera Națională din Iași, partenera „Serilor FILIT” Dramă, conflict, iubire, suferință, război, tradiție, artă, culoare, bogăție, triumf și moarte, Aida. Giuseppe Verdi surprinde În opera sa cele mai puternice sentimente umane, care ajung să mistuie personajele și În final să le pecetluiască soarta. În plus, spectacolul În patru acte surprinde lumea Egiptului Antic, un spațiu aflat sub semnul tradiției și al politeismului, În care orice abatere de la legile sfinte este
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
În templul zeiței Isis, pe malul Nilului, Întrucât a doua zi urmează să aibă loc nunta ei cu Radames. În fața templului, Aida Îl așteaptă pe comandant, pentru un ultim adio. Amonasro sosește Între timp, căci el Își dă seama de sentimentele fetei sale pentru inamicul lui. Într-o scenă dramatică, Îi spune Aidei că dacă nu Își ajută patria, va fi pentru totdeauna blestemată. Pentru a scăpa de acest destin, trebuie să Îl convingă pe Radames să dezvăluie planul de luptă
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
dacă nu Își ajută patria, va fi pentru totdeauna blestemată. Pentru a scăpa de acest destin, trebuie să Îl convingă pe Radames să dezvăluie planul de luptă al armatei egiptene și astfel, poporul etiopian să triumfe. Comandantul sosește, Își mărturisește sentimentele și cei doi decid să fugă În Etiopia, pentru a-și trăi visul de iubire. El divulgă planul bătăliei, moment În care Amonasro, care ascultase Întreaga conversație, Îl face pe Radames să revină asupra hotărârii luate. Egipteanul Își dă seama
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
sunt puternice, fiecare cu propriile trăiri sau drame, ceea ce ar trebui să se observe și În relațiile dintre ele. Cu toate acestea, de multe ori pe parcursul spectacolului, În special În primele două acte, interpreții nu au reușit să rezoneze cu sentimentele și atitudinile personajelor. Mi-aș fi dorit ca soliștii să nu fie doar cântăreți de operă, ci să devină actori, astfel Încât comportamentul și gesturile lor să se Întrepătrundă cu muzica și libretul pe care lau interpretat. Din punct de vedere
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
Domnului, o mironosița), Silvia Voinea (o slujnica, o mironosița), Melania Ghioaldă O slujnica, o mironosița), Dan Zancu ( Pillat, un tâlhar). Revenind la punctul de intersecție între destinele celor doi compozitori numit Oratoriul „Patimile Domnului” evidențiem faptul că George Enescu nutrea sentimente de admirație față de creația lui Paul Constantinescu. Avem drept mărturie două scrisori adresate de apropiați ai lui George Enescu, în care se vorbește despre Oratoriul de Paști în cea de-a doua versiune, dar și de cel de Crăciun, pe
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
serios. Iar aceasta este a doua mare calitate a „romanului natural”, fiind ca un playlist optim, În care toți iubitorii de scris se pot regăsi. Și las cartea pe mâna lor, pentru că dincolo de imagini și tehnică, există o senzație, un sentiment prin care ai vrea să descrii această carte; te surprinde cu o atenție la detalii foarte sensibilă și cu o profunzime care trece de granițele unei simple avangarde tehnice și te face să te tot Întorci la titlu: Un roman
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
a păcatelor, după originea lor din rațiune, din pofte sau din mânie, apoi le prescrie leacurile de vindecare”<footnote Pr. Ilarion Felea, Pocăința, Editura Scara, București, 2000, p. 122-123. footnote>. De aceea canoanele lui sunt puse În funcție de cugetele și de sentimentele penitentului. Duhovnicul - priceput și Înțelept - are libertatea să le prescurteze sau să le aplice cu asprime, apreciind natura păcatelor, consecințele lor mai mici sau mai mari și intensitatea pocăinței celui căzut În diverse păcate sau patimi ucigătoare de suflet. Cu
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
păcatului: „... de obicei sfiala care se află În firea omului este o armă mare Și puternică cu care Înlăturăm păcatul. Cred că ea a fost anume sădită În fire de Dumnezeu pentru ca această dispoziție sufletească să ne Întoarcă de la rele. Sentimentul sfielii este Înrudit cu cel al rușinii Și au anumite trăsături comune. Căci prin ele amândouă se pune stavilă păcatului, chiar dacă cineva ar vrea să se folosească de dispoziția aceasta a sufletului, pentru a păcătui. Căci sfiala mai mult decât
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
pe cel ce a păcătuit, ca să nu ajungă iarăși În situația de a fi mustrat. Deosebirea dintre rușine Și sfială se poate defini Și descrie așa: rușinea este o sfială mai tare, iar sfiala este o rușine mai slabă. Aceste sentimente ÎȘi arată Și deosebirea Și asemănarea, În culoarea feței celui care le simte. Sfiala se vădește printr-o mică roșeață, căci Și trupul este afectat Împreună cu sufletul, printr-o predispoziție naturală, comună atât sufletului cât Și trupului. Când cineva simte
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
o necunoscută care acceptă să-i pozeze și care ajunge să descopere că ea nu este ea, ci doar o umbră, o reflexie a Lui ce rămâne imprimată În cele 30 000 de fotografii care-i eternizează fiecare gest și sentiment, tot ce au reușit să trăiască În cele câteva luni furate morții. Și alături de el și Ea, o altă ea, reflexie la rândul ei a unei alte forme de iubire. Între tinerețe și voință. Lumină și paloare. Nesiguranță și lipsă
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
Câteodată sunt copleșită de sentimentul că trăiesc. Nici nu știu cum să Încep conturarea gândurilor mele pe această pagină infinit de albă. Ele sunt acum amestecate, la fel ca detaliile filmului, părând o bandă ce se derulează la nesfârșit și care nu lasă posibilitatea captării sensului final
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
la Alexandra, la țară. Cristina Încearcă, făcând apel la subiectul unui roman ce are În centru incestul să Îi explice indirect Alexandrei că ce se Întâmplă Între ea si fratele ei nu e decât iubire pură, nu incestuoasă, iar puritatea sentimentului ar curăța rușinea păcatului. Dragostea asta nu are șanse pentru că nu e pe bune. Dacă autorul ar fi crezut În ea, atunci Rene și sora sa ar fi avut o șansă. Dar așa, el construiește numai ca să Îmbolnăvească personajul de
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
ei lumea. Dragostea nu are șanse dacă autorul nu crede În ea. Și-apoi dacă spui povestea asta unui călugăr, ea are valoare de confesiune, ceea ce Înseamnă că moralmente vorbind, tu ai făcut deja o alegere care nu este În favoarea sentimentelor tale profunde. Personajul de când se naște trăiește În umbra unei fatalități, iar sora lui va funcționa ca un fel de mamă, ceea ce duce la o poveste mult mai veche și mult mai frumoasă. Chiar și după ce am revăzut scena de
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
ce făceau când erau Împreună, fapt care Îi dovedește sinceritatea. Din această cauzănici nu considera relația cu Sandu trădare a Încrederii sau nesinceritate. Erau două legături diferite: grija și iubirea față de Sandu se Împletea cu dragostea față de Alexandra, formând un sentiment unic. De asemenea, Sandu profită de sensibilitatea Cristinei, șantajând-o emoțional. Într-adevăr, pasiunea cu siguranță nu lipsea din relația lor și din acest punct de vedere legătura lor seamănă mai mult cu o poveste de dragoste decât cea cu
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
sinceră, pură. Ascultând-o ai impresia că respiri aerul de superioară, detașată, olimpiană indiferență față de mizeriile clipei. Subiectul e dragostea, sau mai precis căutarea ei În diverse locuri exotice, pe țărmuri imaginare, unde nu există frustrare, ură și niciunul din sentimentele negative cu care ne confruntăm zilnic. Această muzică ne face să pășim senin peste toate aceste adversități. Prin intermediul cântecului și al dansului, trăim cu toții câteva clipe de lumină. Chiar cred că Rameau posedă un elixir magic.” (Andrei Șerban) Uimitor la
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului”<footnote Ibidem, p.6 footnote>. De aceea, Părinții filocalici fericesc pe cei ce simt o continuă stare de păcătoșenie, dar nu se complac în ea: „Fericit ești frate, dacă simți peste tot că ai păcate. Căci cel ce le
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
din America la București) m-a determinat să le public în integralitate. Departe de a fi o simplă și banală mărturie de prietenie pasageră între doi colegi, corespondența lui Ionel Perlea cu Nicolae Lubomirov este un tezaur de idei, de sentimente umane, de surse de viață clocotitoare, de artă adevărată, consumată într-un mediu de intensă profesionalitate muzicală. Dirijorul obișnuia să scrie o epistolă fluviu (17 pagini, de pildă în 1947) care, trimisă soției, Lisette Cotescu sau prietenului Lubomirov, circula - spre
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]