5,850 matches
-
care a locuit împreună cu Simone de Beauvoir (de când ea avea 44 de ani, iar el 27, adică din 1952 până în 1959), Castor (numele scriitoarei pentru apropiați) își împărțea timpul săptămânii între cei doi bărbați. Sartre a avut mereu o viață sentimentală complicată. Din 1949 până când a murit, adică vreme de peste treizeci de ani, amanta lui en titre a fost Michelle Vian (fosta soție a lui Boris Vian). Cu foarte tânăra (față de el) Évelyne Rey a început o relație după ce-a
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
cea mai puțin reușită din toată galeria - întruchipează gelozia morbidă. Ritmul susținut desfășoară povestirea pe parcursul a doar cîteva zile de iarnă, iar acțiunea precipitată, împinsă înainte de erosul nebiruit, se încheie tot cu un episod violent, de data asta în regim sentimental, așa cum se încheiaseră Viața la țară și Tănase Scatiu. Deducem din corespondență și din cele cîteva studii că Duiliu Zamfirescu știa perfect cum trebuie construit un roman, ce semnifică varietatea personajelor, cum trebuie ele privite etc.; nenorocirea lui a fost
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
douăzeci și patru de ore din viața lui Leopold Bloom, Stefan Dedalus și Molly, soția lui Bloom, scriitorul va dilata acest cadru prin monolog până la a face să cuprindă, printr-o posesiune dinăuntru a timpului, imaginea totală, istorică și fantastică, intelectuală și sentimentală, practică și imaginară, viscerală și mentală, onirică și terestră a existenței umane...” Din imensa corespondență tradusă impecabil, cităm o singură scrisoare scrisă de mâna lui Joyce și adresată scriitorului italian care a tradus un fragment din Ulysses din primele capitole
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
manifest (prima, colaj cu nume forțând trăinicia, ultima, ședință foto cu locomotivă) pentru o sumă de poezii pur și simplu bine scrise. Și binișor diferite. Poemele de amor ale lui Cărtărescu sunt o enormă avalanșă de imagini pe un repaus sentimental. Nici o dragoste, dar multă îndrăgostire, în aceste pulsații stranii ale unui univers familiar. Orașul înnebunește, de la cartierele hangar la bucătăriile strâmte, de parcă un curent electric își alimentează, brusc, circuitele cunoscute. Și totul începe să se miște, precipitat, halucinant, într-un
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
Toată lumea știa, numai Serafina habar n-avea. Vorbesc despre fapte care au reieșit din anchetă, în timp ce asta zăcea-n pat cu ochii-nchiși și pătura trasă peste cap, ca struțul. Leagă-mi bluza asta afurisită! Și a fost o legătură sentimentală lungă, nu pur și simplu un „descalecă și du-te!” O legătură serioasă, care a ținut mai bine de un an. (În tot acest timp, Serafina a stat încremenită în prag, cu ușa deschisă. În plin soare. S-ar zice
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
Un site de matrimoniale străin a publicat o serie de sfaturi pentru a cuceri o româncă. Materialul conține 10 reguli de bază despre care autorii spun că, puse în practică, le vor asigura succesul sentimental, potrivit gadgetreport.ro. Astfel, cele 10 reguli de bază sunt: 1. Trebuie să te îmbraci bine, ca să impresionezi 2. Cumpără-ți un apartament sau o casă 3. Învață limba română 4. Încearcă sa fii romantic 5. Atenție la florile fără
Cum cucerești o româncă! Citește sfaturile unor străini () [Corola-journal/Journalistic/62561_a_63886]
-
le-a convins să-i pozeze. Multe duc o viață dublă Multe dintre ele m-au refuzat deoarece duc o viață dublă și ar fi riscat să le recunoască familia. Proiectul meu artistic vrea să redea figurativ noțiuni abstracte, simbolice, sentimentale, spirituale, din viața prostituatelor. Portretul oricărei prostituate e portretul oricărei femei. Atenție: a nu se înțelege că orice femeie e prostuată, ci că orice prostituată e și ea o femeie și merită respect”, spune Lorena Garoiu. Unul dintre chipurile expuse
O româncă deschide o expoziție de prostituate () [Corola-journal/Journalistic/62578_a_63903]
-
contemporane și a progeniturilor sale, care în anii '70 „au ales Pepsi exact la fel cum părinții lor îl aleseseră pe Brejnev", romanul confirmă încă o dată reputația lui Pelevin de observator fin și ironic al absurdității lumii post-sovietice. I'm sentimental, if you know what I mean; I love the country but I can't stand the scene. And I'm neither left or right. I'm just staying home tonight, Getting lost in that hopeless little screen.* Leonard Cohen * „Sunt
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
if you know what I mean; I love the country but I can't stand the scene. And I'm neither left or right. I'm just staying home tonight, Getting lost in that hopeless little screen.* Leonard Cohen * „Sunt sentimental, de știți ce vreau să spun, Țara o iubesc, dar nu suport decorul. Nu-s nici de stânga, nici de dreapta. In astă seară stau acasă, Privind pierdut televizorul." (N.a.) In Rusia chiar a trăit o generație tânără, fără griji
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
Autorul nu se complace în puseuri de autocompătimire, ferindu-se într-adins să-și plîngă de milă, de aceea frămîntările prin care trece le analizează cu ochi rece de observator impasibil. Dar ce surprinde e că, în loc să alunece în divagații sentimentale pe seama suferinței și a rostului ei, autorul se leapădă de fumuri speculative: moartea nu poate fi înfruntată cu două maxime și cu trei raționamente despre ineluctabilul sfîrșit, de aici hotărîrea de a respinge filozofarea în marginea morții. „Dar dragă cititorule
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
secolelor, nici unei ideologii. Modernismul său instinctiv, aristocratic și calofil nu s-a asociat Literatorului; iar biografia sa culturală pare o suită de întâlniri ratate și de neînțelegeri programate. Astfel, entuziasmul de tinerețe față de socialism a însemnat doar o vagă opțiune sentimentală, repede uitată; cu Junimea și spiritul junimist n-a avut nici o legătură; în mod bizar, s-a apropiat însă tocmai de Sămănătorul, de revista unde naționalismul lui Iorga reprezenta tot ce poate fi mai depărtat de spiritul artei lui Anghel
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
aromatizzato al forno. La capitolul legume, se servea finocchio gratinato. Desertul era o surpriză toscană, pesche con amaretti. Am găsit unul dintre meniuri în cutia cu fotografii. Avea o pată de grăsime pe el. „O lacrimă", mi-am spus eu, sentimental.) - Bem roșu sau alb?, am strigat eu în direcția bucătăriei. - Roșu înainte, alb la pește. Și am cumpărat și un vin de desert. - Înseamnă că ne iubești foarte mult. - Sau că m-am apucat de băut. Ellen a venit la
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
Antena 1, X Factor, a reușit performanța de a-l impresiona pe juratul Cheloo până la... ghips. Sprintenă, puternică și pusă pe cântat, Marcela Enache, de meserie consultant financiar, a ales să cânte la X Factor o melodie cu o încărcătură sentimentală aparte, fiind una dintre multele piese interpretate de regretata Mihaela Runceanu: De-ar fi să vii. Doar că doamna consultant, în vârstă de 36 de ani, a dovedit că ascunde toate atuurile unei cântărețe de succes: voce zdravănă, frumusețe, farmec
Cine l-a impresionat pe Cheloo până la... ghips by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63076_a_64401]
-
devii înțelept. Nu te mai interesează lumea, te interesează natura și ciclurile vitale. Berlinul e acum pentru mine un palat - muzeu, pe care l-am vizitat de prea multe ori ca să mă mai intereseze... Bucureștiul, pe lângă el, e un „bazar sentimental". Pe ăsta, nebun și ros de belele, îl iubesc infinit mai mult, dacă nu ar fi spaima de cutremur. La Berlin mă cuprinde o dulce „nostalgie", când văd trecând pe aleile castelului Charlottenburg o pereche de vreo 80 de ani
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
cifre? Kafka: Nu-mi pasă cum scrii tu. Eu: Nu strică să fii orientat în timp și spațiu. Kafka: Orientat? Da, te rog!... Clasifică-mă tu pe Amazon. Pune-mă într-o nișă: Crimă, aventuri, mistere, fantezie? Politică sau roman sentimental? De interes homosexual-lesbian? Istoric, horror, umor, lad lit? Eu: Îmi pare rău, dar în jurul nostru există o lume adevărată! Kafka: Adevărată, ai zis? Eu: Da. Și vreau să-mi găsesc în ea locul meu adevărat. Kafka: Mă bucur pentru tine
Goran Stefanovski - Cearta dintre mine și Kafka by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/4866_a_6191]
-
ei este de fapt tragedia a două victime care văd una în cealaltă extensia tiranului, a mai spus el, revenind apoi la istoria evreilor din Europa. În acest sens, Oz a amintit că generația părinților lui a suferit o deziluzie sentimentală despre care, aș adăuga, se amintește rareori în discuțiile despre Holocaust: ei iubeau Europa, dar Europa nu i-a iubit pe ei. „Acum optzeci de ani, singurii europeni din Europa erau evreii; toți ceilalți erau patrioți români, spanioli șamd. Pentru
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
autodidactul Caragiale a urmat un făgaș care avea multe afinități cu normele esteticii clasice: claritatea, concizia și precizia. Fiica scriitorului, Ecaterina Logadi, a reținut faptul că tatălui ei nu-i plăceau piesele de teatru în care comicul alternează cu duioșii sentimentale, prețuind în artă logica strânsă, armonia, simetria. Caragiale ar fi exclamat: „E păcat să-mi strici cheful după ce m-ai făcut să râd”. În tot scrisul său a urmărit claritatea exprimării și tot Ecaterina Logadi își amintește de vorbele marelui
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Gabriel Coșoveanu Ion Vartic Cioran naiv și sentimental, ediția a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, 2011, 315 pag. Una dintre cele mai închegate cărți vizând tendințele centrifuge, și totuși coagulabile, de autoconfigurare ale lui Cioran pornește de la binomul schillerian (v. eseul filosofic Despre poezia naivă
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, 2011, 315 pag. Una dintre cele mai închegate cărți vizând tendințele centrifuge, și totuși coagulabile, de autoconfigurare ale lui Cioran pornește de la binomul schillerian (v. eseul filosofic Despre poezia naivă și sentimentală), prezent în titlu, unde primul termen circumscrie faptul de a te lăsa dominat „suveran” de natura nepervertită de homo faber, precum trogloditul preistoric sau țăranul, în vreme ce al doilea semantizează contemplația mijlocită de idee, în care figura axială este nostalgia în raport cu
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
a ceea ce ființa noastră a fost și ar trebui să redevină. A fi, pur și simplu, și a contempla pot descrie la fel de bine cel două stări. Or, Cioran, tip testamentar, ca și Nietzsche, de timpuriu, simte naiv, dar resimte profund sentimental, dând seamă, adică, simultan, de o persoană care e percepută drept copil de Simone Boué (ceea ce o împiedică să mai gândească o progenitură cu românul, din moment ce trebuie să se ocupe de unul, și capricios încă) și de una crepusculară, de
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
care este vorba despre „adăposturile canonice unde încolțește creativitatea“. Se găsesc lesne modele - unul ar fi Stendhal, pentru scriitorul cenacular, adică locatar al etajului mansardei, altul Isaak Babel, de asemenea creator „parizian“, o vreme, adict la subsoluri. Cioran naiv și sentimental, descriind (citat din Baudelaire), un paresseux nerveux, un iubitor neantizator al țării sale pline de „virtuți dormitive“ și un insomniac visător, subjugat fiziologiei, este o carte demnă de spiritul din La Ciorangerie (concept al lui François George, referitor la celebra
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
în cea minerală și vegetală, de colț imaculat de natură: unul dintre ultimele locuri din România neatinse de furia distructiva a dictaturii. Și satul, și natura, prin urmare, se așază în poezia să tot în funcție de coordonată etică, nu de cea sentimentală. În fine, paginile ce narează ultimele săptămâni de viață ale poetului care, bolnav de leucemie, avea să ne părăsească la început de viață (35 de ani) și de libertate, în data de 16 septembrie 1990, sunt atroce. Le salvează luciditatea
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
Manele ascultă, dar doar din perioada fanariotă. A dansat numai o dată pe hip hop, dar din cauza whiskey-ului nu-și mai aduce aminte. La drum, în mașină preferă Bach, iar șansonetele îi plac când sunt amuzante, dar Piaf e prea sentimentală. Își terorizează colaboratorii cu muzica gen artilerie de război a celor de la Rammstein, dar merge ritualic la Ateneul Român. Este Toader Paleologu, cel care nu prea crede în dragoste, dar a cărui inimă se strânge la Aria Violettei din Traviata
Theodor Paleologu îşi terorizează colaboratorii cu Rammstein. La drum ascultă Bach. Hip-hop, doar cu whiskey iar manele doar din perioada fanariotă () [Corola-journal/Journalistic/48431_a_49756]
-
02.2012. Produs de: La Petite Reine. Distribuit în România de: Forum Film România. Șase premii Oscar - 2012. Artistul lui Hazanavicius este o melodramă. Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă idilică a cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
și clasica lacrimă înnodată în batistă. Cu toate acestea, chiar și schițate, personajele nu sunt lipsite de consistență. La Roman este forța brută care-și este suficientă, sentimentul că totul poate fi controlat, existențele altora precum și propriile sentimente. Aceste reziduuri sentimentale, drojdiile unei îndepărtate chemări a sufletului catalizează reacția de ură și pasiune, făcând din Roman un posedat al unui rău care, dincolo de a fi politic, este expresia unui demonism mai subtil și mai periculos pentru că se joacă nu cu vicii
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]