3,422 matches
-
Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu iluzii, Felix Caroly Strigă acum..., Magda Ursache Stylit, Silviu Lupașcu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Ultimul profet. Teatru, Renzo Ricchi Vînătoarea de porci, P.C. Jersild Grisjakten Zile sălbatice, Dorin Spineanu ZinZin, Ana Ludusan LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Desk Reference cu copertă roșie, mari cât o Biblie. Din toată cameră se uită la mine toate sutele ei de ochi fardați cu Burning Blueberry. — Cunoști ritualul, comandă toate sutele ei de guri Plumbago. Mâinile alea enorme încep să deschidă sertare și ușițe de dulap. Ține minte de unde iei fiecare lucru și pune-l la loc exact unde l-ai găsit, zic gurile. Întâi medicamentele, apoi trecem la cosmetice. Acum începe să cauți. Scot prima sticlă. E Valium, și țin sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri se adună pentru că sunt prea politicoasă să le refuz și sunt prea păstrătoare ca să le arunc pur și simplu. Uite de ce-i nevoie de-un sertar întreg din bucătărie ca să le țin, împreună cu toți bărbații ăia de care nu-mi amintesc și numerele lor de telefon. Sari la o zi deloc specială în spital, chiar în fața biroului logopedei. Infirmiera mă conducea ținându-mă de cot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
seducătoare. Nu știu cum, dar apoi pușca ajunge pe masa recepției, îndreptată spre nimeni și spre toată lumea. Managerul se apropie, în blazerul său bleumarin cu ecusonașul lui de aramă pe care scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în zona cea mai agitată din Washington Park, dar aproape mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
abia se închise cu un clinchet ușor în spatele său, că o voce din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vreunui alt nume. Dar, pentru moment să lăsăm asta de o parte. Sunteți gata să vă supuneți testului? ― Dar... ― Gata cu-ntrebările pentru moment ― răspunse Mașina pe un ton mai strict. Apoi reluă mai conciliantă: ― Cele pentru scris sunt în sertare. Întrebările sunt tipărite pe fiecare foaie. Nu vă grăbiți. Aveți o jumătate de oră și nu veți putea părăsi cabina înaintea scurgerii acestui interval de timp. Noroc. După cum se aștepta Gosseyn, întrebările erau: Ce este non-aristorelianismul? Non-newtonianismul? Non-euclidianismul? Erau întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toate camerele. După ce se convinse că nu mai e nimeni, se apucă să verifice mai minuțios fiecare încăpere. Nu se simțea în largul lui. Totul se derulase mult prea ușor. În timp ce-și arunca privirea prin dulapuri și răvășea sertarele deschise, ajunse la concluzia că cel mai bine ar fi să obțină informațiile care-i trebuiau și apoi s-o ia din loc. Cu cât termina mai repede, cu atât mai mici erau șansele să fie surprins de altcineva. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum de o banalitate uimitoare, Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă În clipa decisivă Își greșea ținta, ar fi avut mai multe șanse. — Vii tati? ajunse la el glăsciorul obosit al lui Kevin din salon. Acum moare Mufasa, e o scenă care te face să plângi. — Vin, răspunse. Deschise primul sertar. Pistolul Taurus, negru ca un scarabeu uriaș, era așezat Între chiloți și șosete. Dar tocmai acea abundență de cartușe Îi făcea greață. Nu putea să greșească. Dac-ar fi greșit, nu era convins că ar mai fi putut trage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împreună cu tatăl său. Kalașnikovul, ale cărui țevi le atingea uneori cu buzele, de parcă metalul ar fi păstrat amintirea ei. Când se Întoarse Își dădu seama că Valentina era În prag. De cât timp era acolo? Înghețat, Închise ușa dulapului. Primul sertar era Încă deschis. Dacă Valentina s-ar mai fi apropiat un pas, i-ar fi văzut pistoalele. Iar Springfield Armory rămăsese pe scrin - neagră, lucioasă, ca un monolit amenințător Între fotografia de la nuntă și plicul pentru avocatul Fioravanti. Dar Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am gândit că ați avea nevoie de apă caldă. Paralizat de teama că putea fi surprins de ea, chiar de ea, care Îi citea gândurile și intențiile, paralizat că ea ar fi putut să știe. Își interzise să privească Înspre sertare. Dar chiar fără s-o vadă, știa că arma era acolo. Valentina intră În Încăpere. Avu impresia că tati voia să rămână singur. Încercă să-l Înțeleagă. Poate că nu mai era obișnuit cu hărmălaia lor. Ei bine, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe gură În public - Valentina nici măcar nu-i văzuse atingându-se. Dar când erau aproape unul de altul, Între ei părea să fie o vibrație aproape vizibilă, ca o descărcare electrică. Antonio se apropie și, cu o nepăsare forțată, Închise sertarul. Valentina luă halatul și-i Întoarse spatele, zâmbind, căci În camera aceasta nu se schimbase nimic. Anii aceștia aveau să fie șterși ca un vis urât. Acum. Trebuia s-o facă neapărat acum. Și totuși, Antonio fu răscolit de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Buonocore se completează inventarul motivelor și al instrumentelor. Este sechestrată arma crimei. O Springfield Armory 1911-A1 din dotarea corpurilor speciale americane SWAT H.R.T. pentru operațiuni de salvare a ostaticilor. Asasinul e unul care se pricepe. Un inspector deschide dulapul, răscolește sertarele, strigă că peste tot sunt muniții și armament, casa asta e un arsenal Întreg. Și el, pistolarul, mirele, e În mijlocul lor - ca un martor. Monument stânjenitor al propriului său trecut, al propriului său eșec. Un alt polițist, Îngenuncheat, se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a spus că era un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba a izbucnit în râs. — Așa, fără motiv. Doar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba a izbucnit în râs. — Așa, fără motiv. Doar m-am gândit că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar când s-a ridicat i-a trecut prin minte că încerca să i se uite sub bluză. I-a dat un teanc de coli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
băuturilor tari când tocmai urma să-l ducă într-un parc, ca să facă sex. La începutul poveștii, Sheba s-a apucat să-și cumpere lenjerie - chestii de nailon înflorate, făcute pentru fetele de vârsta lui Polly. Le ținea la fundul sertarului și le punea doar când urma să se vadă cu Connolly. Odată, spune ea, în timp ce căuta într-un coș cu chiloți tanga în subsolul gălăgios al unui butic de pe Oxford Street, a ridicat capul și a văzut-o apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vineri. Vizita a trecut, abia dacă mi-a deranjat somnul de dimineață. E 9. Moise vine de la sala de mese cu două căni de ceai și Împărțim biscuiții de la maică-mea, pe care Îi extrag cu gesturi economicoase dintr-un sertar de noptieră. — Pe culoare nu e nimeni, nici În sala de mese, s-au ascuns toți. Ce dracu’ facem? Nu mi-o spune, mai mult gîfÎie. Scot cu greu și cealaltă mînă de sub adăpostul păturii și Îi indic patul lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În maci și romaniță. — Ai Înțeles? Tu ce credeai, că-l faci pe colonel cu hîrtia aia și o pungă de cafea? Uaaa! Eu Îl ung la fiecare două-trei zile cu cîte un pachet de Kent, i-l las În sertar. Ca să uite că exist, fac așa, Își Încheie el spusele, transformate Într-un cîntecel de copii, cu gestul universal al bacșișului: Își freacă degetul mare de arătător. O vreme mergem În tăcere, apoi Cristian ține să-mi elucideze misterele realităților
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înalt, tânăr, blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou în biroul meu (era ora unsprezece) anunțându-mă că a venit momentul să plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strâns în sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține în oraș la vremea aceea, și oprirăm în dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, în semicerc, pavată cu piatră cubică, în parte ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
somnul de după-amiază sau poate nu erau acasă. Luai fotografia lui Keti, pe care o pusesem cu o zi înainte în ultima carte aflată în partea dreaptă a primului raft al bibliotecii (mai târziu aveam s-o păstrez într-un sertar al biroului, într-o cutie cu mai multe fotografii). Trecui în camera de la față. Deodată, îi simții mâna pe umeri: „Am venit, îmi vorbi, și trecu în fața mea. Cum era să nu vin, să te las singur tocmai acum? - acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu răspunse, își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvânt, dar la puțin timp renunță să mai împletească, își puse andrelele, ghemul de lână și puloverul, în parte lucrat, pe mașina de cusut de lângă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la întinse pe masă și-și începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam în picioare în partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]