1,109 matches
-
se încarcă de sentimentul unei mari vinovății. Încă nu vreau să mă las copleșit de o astfel de povară, încerc să o ignor, prea bine știind că totuși nu mai am scăpare. Mi-am adus aminte, dintr-odată, că în servietă aveam manuscrisul unei povestiri a lui V.V. Una dintre puținele lui povestiri. Scria greu, două, cel mult trei povestiri pe an. Aceasta era prima din acel an. Obișnuiam să ne dăm unul altuia textele spre lectură. Cu o bucurie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Simțeam cum spaima de a fi pierdut acel text al lui V.V. se topea într-o spaimă și mai grozavă. Aceea de a fi pierdut și cea mai frumoasă povestire scrisă de mine până atunci. Aveam în acea nenorocită de servietă și un text de-al meu, terminat chiar cu două seri mai înainte. Mă gândeam să-l citesc la petrecerea aceea de la J.J. Nu am mai apucat. Întâlnisem acolo o femeie de care fusesem îndrăgostit în studenție și mă pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pământ. Șovăiam să-mi descopăr timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una sau două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândul, prăvălit dintr-odată în mine, că pierdusem cea mai frumoasă povestire din literatura română, dintre toate astfel de texte cunoscute de mine. Cuvinte mari, vane și fără nici un temei, știu, acum. Dar atunci, gândul că pierdusem o capodoperă odată cu servieta mea m-a făcut să-mi simt cumplita nemernicie. Pierdusem, în nebunia unei nopți din care nu-mi mai aminteam decât haotic câte ceva, cel mai frumos text scris de mine vreodată. Vinovăție grea, fără cuvinte, poate mai grea decât păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câte ceva, cel mai frumos text scris de mine vreodată. Vinovăție grea, fără cuvinte, poate mai grea decât păcatul de a te fi născut de care vorbea, parcă, Sartre. Oricum, un lucru era clar. Trebuia cu orice preț să-mi recuperez servieta. Aveam acum un motiv și mai temeinic decât amărâtele acelea de chei cu care aș fi deschis ușa garsonierei, aș fi intrat în casă și m-aș fi trântit în pat, lăsându-mă cufundat în somnul deplinei uitări. Manuscrisul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în pat, lăsându-mă cufundat în somnul deplinei uitări. Manuscrisul acela trebuia recuperat. Era o datorie morală către literatura română, în primul rând, căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici servieta. Ca un fel de blestem al manuscrisului aceluia pierdut sau ca o răzbunare a vieții care țâșnea prin toate crăpăturile literaturii, oricâte petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
explodat pancreasul. N-a publicat vreodată ceva. După povestirea pe care i-o pierdusem, atunci, demult, am fost câțiva ani mai înstrăinați. Nu mi-a spus-o niciodată, dar simțeam că nu m-a crezut când i-am spus de servieta și textul lui pierdute aiurea. Spunea că nu-i pasă, oricând ar mai fi putut scrie o altă povestire. N-a mai scris-o și, încetul cu încetul, nici nu l-a mai interesat ce scriam și ce mai publicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
textuale. Scriind, nu faci decât să-ți dovedești neputința insului scris care ești. Neputincios de a ieși din text, închipui alte și alte texte, în speranța chinuitoare că, poate, cândva, într-unul din ele, te vei regăsi. Vei regăsi o servietă pierdută. Vei găsi niște blestemate de chei care să-ți deschidă încăperea în care vei adormi liniștit. Vei regăsi paginile cu, poate, cea mai frumoasă povestire a literaturii române. Vei regăsi un timp frânt, clipe de neant în care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui amărât de birou al I.T.B.-ului unde se păstrează obiectele pierdute, spre a-și recupera servieta cu cheile de la garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-un târziu, poate, că s-a trezit. Acum, când scriu, eu însumi aproape că simt că nu mai sunt nici autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar servieta și teancul de ziare la piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă așez la masa mea, unde cei doi orbi încă își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
epuizată. M-am întors și-am ieșit din salon, iar fisura cât un fir de păr, care ar fi putut da frâu liber unei discuții despre ceea ce simțeam cu adevărat, fusese din nou acoperită, pentru siguranță. Mi-am lăsat jos servieta la baza scărilor, mi-am pus haina în cuier și i-am spus peste umăr, luând-o spre bucătărie: — N-am făcut cumpărături - n-am mai fost în stare. — Stai așa, nu te aud. Vin eu. L-am auzit mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și tu, știi bine. Nu mai face atâta caz. Acum, vrei să mai curăț niște cartofi sau... — Nu, nu vreau. Sunt de-ajuns. Dar tu alegi ce mâncăm mâine, da? Charlie a oftat și a ieșit din bucătărie, luându-și servieta din hol și strigând în urmă spre mine: —Strigă-mă dacă ai nevoie de mine, o să lucrez puțin până e gata. Simțeam cum se acumulează în mine sentimentul de martiriu și cum mă scufund în el în vreme ce curățam un cartof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trimit, cred că eram doar încântat că găsisem o mică metodă de a-mi distrage atenția de la tristețea profundă care încă amenința să se adune înăuntrul meu. M-am oprit afară din magazin, mi-am pus pe jos lângă mine servieta și sacoșa de la SavaMart și-am scos felicitarea din pungă - am zâmbit din nou doar privind-o. Ce fel de nebunie era asta? Am clătinat din cap și mi-am scos stiloul din buzunarul de la piept, apoi, înainte de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
umblă după Andy. Și ei zic tot așa. „N-am mai făcut niciodată așa ceva. E prima dată când mă simt așa - sunt un om însurat, fericit“ și toate mizeriile-alea. Sunt o chestie obișnuită-n fiecare seară, zice Andy, cu servietele lor și costumele de afaceri, încearcă să cunoască băieți pentru una mică înainte să se ducă acasă la familiile lor. Dar umblă mulți dintr-ăștia după tine, Stacey? Bărbații încearcă să te atingă, și să-ți spună chestii și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu zău, se crede de 14 ani... Ce faci, Șerbănică?" Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau zorile, atmosfera înfrigurată a începutului de zi, se vedeau serviete, sacoșe, copii mici cu căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul vorbea cu spatele întors: Du-te la laborator și roagă-i pe căpitanul Dinu să-ți fabrice în timp record două sau trei dispozitive
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-a confecționat uite așa un teanc ― arată cu mâinile ― de bancnote. Hârtie, domnule! Hîrtie! Doar prima și ultima sânt sute. Le leagă cu elastic, bagă într-o servietă o sticlă în așa fel încît să se vadă gâtul astupat cu un ciocălău, vin de țară adică, și pleacă la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag dezorientat, incapabil să-l califice, să-l situeze undeva, într-un cadru oarecare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca să luați legătura cu ea. ― Sper... Sper că nu e nimic rău. ― Sper și eu, domnule Van der Hoph, și vă mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă. Olandezul își luă servieta și căciulița. ― Locuiesc la Intercontinental... Dacă aveți nevoie de mine sau dacă ea... Poate vreți să vă notați: camera 518. Puse mâna pe clanță, ezită câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează la dumneavoastră formalitățile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foc sângele, i-am spus. Amintitul doctor Bo Morgan apăruse la ora 9 Îmbrăcat ca un star rock, cu blugi Paper Denim & Cloth și cu o cămașă albă atât de apretată, Încât foșnea când el făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce mi-a pus perfuzorul și lichidul a Început să-mi pătrundă În vene picătură cu picătură, mi-a povestit câte-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de secretos? Și dispari mereu? Toate telefoanele acelea secrete, și tot timpul când stai pe Internet și nu spui niciodată ce faci. Dacă nu aveai o aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te pot planta în istorie. Condiția umană este f. rezistentă la schimbări. De aceea istoria se repetă. Cotropitorii inteligenți au schimbat lumea ocupată prin cultură, nu prin forță. În revoluție nu poți fi decât erou, ori profitor. Foștii guvernanți duc servieta puternicilor de astăzi. Oamenii nu au luat niciodată în serios virtuțile pedagogice ale istoriei. Unele popoare sunt simpli trepăduși ai istoriei. Românii se străduiesc să se smulgă din zona de contact dintre pașalâc și gubernie. Evreii și palestinienii negociază de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]