KorAP: Find »[drukola/base=servitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...112 >

2,780 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta ta. ― Da, domnule! ― Julien! ― Voi veni negreșit, domnule Julien. PAGINĂ NOUĂ 28 Ivan strângea și împacheta lucruri, lega cufere și ducea totul jos, la rădvane și căruțe, ajutat de servitorii hanului. Sus, jos, sus, jos!... Du-te, Ivane! Vino, Ivane!... În timp ce Înălțimea Sa semna o grămadă de hârtii și dădea ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața. În sfârșit, Ivan îl văzu coborând și luând-o prin cafeneaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică, despre muntele Ararat și despre Leon Magnificul, regele care adusese o prosperitate fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

În case, la suprafața pământului, se adăposteau numai aborigenii, sufletele trebuiau să locuiască, după legea rusească, În bordeie (de aici vorba: câte obiceie /rusești/, atâtea bordeie...). A treia a fost și ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește, se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici. Din această pricină Sârdaru Ali (să-l fi chemat Sardelli?) a dispărut de pe coclaurile Manei, ca stăpân. Îl locul lui a apărut (vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

sacre. Își au proprii lor suporteri devotați. Privi din nou în jur. Inclusiv eu, spuse cât putu de ferm, în speranța că domnul Chawla va pleca, ca să poată să-și îndrepte atenția către subiectul stomacului său și să dea ordine servitorului să-i prepare sucul de ceapă. Dar când domnul Chawla deschise din nou gura ca să înceapă să vorbească, ridică receptorul. — Am să-l sun pe directorul Departamentului de Biologie de la Universitatea Lady Chatterjee. Așa cum poate știți, Vermaji este expert în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când îl vizitară pe Sampath pentru a-i cere biecuvântarea pentru planurile lor. Inspectorul sanitar șef fusese primul care se hotărâse să se ducă. Și imediat ce auzi despre vizita propusă, de la un servitor care-l văzuse pe ofițer conducând înspre livadă, brigadierul sări și el în jeep. În timp ce conducea, fu văzut de Poncha și Sinha, prietenii lui Vermaji, care-l convinseră apoi pe Vermaji cel nemulțumit să se alăture procesiunii pe motoreta sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea îi dispăruse în mod miraculos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici? întrebă perceptorul districtual când domnul Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de mirosul rânced al obiectelor mucegăite care, în mod clar, nu mai fuseseră scoase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

Alah, pentru că este scris că cel ce moare în luptă dreaptă se va bucura de Veșnicie. — Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, insistă negrul. Ce-o se întâmple cu noi? Cu fiii tăi, cu soția ta, cu animalele și servitorii tăi? Chipul lui reflectă fatalitatea. Am demonstrat cumva că îi pot apăra? întrebă. Dacă accept să-mi fie ucis un oaspete, nu va trebui să accept apoi să-mi fie violată și asasinată familia? Se aplecă și, cu o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
când încă mai aveau chef de vorbit și călăreau unul lângă altul pe cămilele ce se legănau. Să vrei ca legea să fie la fel pentru toți. — Tu ești socialist? — Mai mult sau mai puțin. — Crezi că toți, imohag-ii și servitorii suntem egali? — în fața legii, da. Nu mă refer la lege. Vreau să spun, dacă servitorii și stăpânii am fi pe deplin egali. — într-un anumit fel - încercă să descopere unde voia să ajungă, fără să se angajeze. Voi, tuaregii, sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se legănau. Să vrei ca legea să fie la fel pentru toți. — Tu ești socialist? — Mai mult sau mai puțin. — Crezi că toți, imohag-ii și servitorii suntem egali? — în fața legii, da. Nu mă refer la lege. Vreau să spun, dacă servitorii și stăpânii am fi pe deplin egali. — într-un anumit fel - încercă să descopere unde voia să ajungă, fără să se angajeze. Voi, tuaregii, sunteți ultimele ființe de pe pământ care mai aveți sclavi și nu vă rușinați de asta. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
într-un anumit fel - încercă să descopere unde voia să ajungă, fără să se angajeze. Voi, tuaregii, sunteți ultimele ființe de pe pământ care mai aveți sclavi și nu vă rușinați de asta. Nu e drept. — Eu n-am sclavi. Am servitori. — Adevărat? Și ce faci dacă fuge vreunul și nu mai vrea să lucreze pentru tine? — îl caut, îl biciuiesc și-l aduc înapoi. S-a născut în casa mea, i-am dat apă, mâncare și l-am apărat când nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
am dat apă, mâncare și l-am apărat când nu se putea descurca singur. Ce drept are să uite toate astea și să plece când nu mai are nevoie de mine? — Dreptul la propria lui libertate. Tu ai accepta să fii servitorul altuia doar pentru că ți-a dat de mâncare când erai copil? Până când trebuie să plătești această datorie? — Nu e cazul. Eu m-am născut imohag. Ei s-au născut akli. — Și cine a hotărât că un imohag este superior unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să cred că o întreagă familie, cu jaime, animale, copii și servitori, se poate mișca dintr-o parte în alta a ținutului fără să-i vadă nimeni. — Au plecat. — Unde? — Nu știu. Va trebui să afli, dacă vrei apă. — Or să-mi moară animalele. Și familia. Nu mă învinovăți pe mine - arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trebuie să știe ce s-a întâmplat aici. Bătrânul șovăi puțin, dar se supuse îndată; se strecură printre jaime și sheribe și dispăru ca înghițit de stufărișul minusculei lagune. Laila îi chemă apoi pe fiii soțului ei, pe femei și servitori, își luă copilul cel mic în brațe și așteptă mândră și nemișcată ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în tabăra mea? întrebă, cu toate că știa răspunsul. — Pe Gacel Sayah. îl cunoști? — E soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că mi-a transmis și mie o parte din nenorocirea lui.“ Beduinii credeau că acei gri-gri erau duhuri ale răului, ce puteau aduce boală, nenorociri sau moartea, și, cu toate că pe față tuaregii râdeau de aceste superstiții în care credeau doar servitorii și sclavii, adevărul e că până și cei mai nobili inmouchar-i se străduiau să ocolească anumite regiuni, vestite pentru duhurile lor rele, sau unii oameni despre care se știa cu siguranță că îi atrăgeau în mod deoasebit pe gri-gri. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ca să se crape până la temelie, dar evenimentele se încăpățânau să-i demonstreze că era adevărat și că poate sosise ceasul să înfrunte adevărul și să accepte înfrângerea. Se întoarse la birou, ridică receptorul și formă numărul de acasă, așteptând ca servitorul s-o anunțe pe soția sa, iar când aceasta veni la telefon, vocea lui sună ciudat de răgușită, aproape rușinată: — Fă-ți bagajele, iubito, îi ceru. Aș vrea să pleci pentru câteva zile la Tunis cu copiii... O să te anunț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

cei mai buni profesori, am dat o sumă de bani pentru fiecare elev. Acest imperiu, vezi, este un enorm șantier, se Înalță, se răspândește, prosperă, este o vreme binecuvântată pe care Cerul ne-o dăruiește ca s-o trăim. Un servitor cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
un acoperiș și veșminte, lăcomia mea nu merge mai departe. — Drept adăpost, Îți ofer una dintre cele mai frumoase case din Isfahan. Eu Însumi am locuit acolo În vremea construcției acestui palat. Ea Îți va aparține, Împreună cu grădinile, livezile, covoarele, servitorii și servitoarele ei. Pentru cheltuieli, Îți dau o pensie de zece mii de dinari cu chipul sultanului. Câtă vreme voi fi În viață, ea Îți va fi vărsată la Începutul fiecărui an. E de ajuns? Este mai mult decât Îmi trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
sultanului și vei cere să-l vezi pe șeful eunucilor. Îi vei spune că vii de la Samarkand și că ai dori să-i dai lui Terken Hatun vești despre familie. Fiind vorba de cadiul din cetatea sa, de un bătrân servitor al dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
nesuportat. O imploră pentru ultima oară: — Dacă mai prețuiești cât de puțin dragostea noastră, vino cu mine, Djahane, masa e pusă pe terasă, un vânt ușor adie dinspre Munții Galbeni, În două ceasuri vom fi beți, vom merge la culcare. Servitorilor le voi spune să nu ne trezească decât atunci când Isfahanul Își va fi schimbat stăpânul. XXII În acea seară, vântul din Isfahan poartă o mireasmă proaspătă de caisă. Dar cât de moarte sunt străzile! Khayyam Își caută adăpost În observatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
făcuse călătoria de la Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru. Am fost invitat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
fotoliu mai apropiat, să-mi asum riscul de a vedea dispărându-i surâsul și lăsându-i-se vălul ca o lamă de ghilotină? Privirile ni se Încrucișară din nou, ca din Întâmplare, apoi fugiră, ca Într-un joc. Pe care servitorul veni să-l Întrerupă. Prima dată, ca să-mi ofere ceai și țigări. După o clipă, aplecat până-n pământ, ca să i se adreseze ei În turcește. Am văzut-o atunci ridicându-se, acoperindu-și fața, dându-i servitorului să-i ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
joc. Pe care servitorul veni să-l Întrerupă. Prima dată, ca să-mi ofere ceai și țigări. După o clipă, aplecat până-n pământ, ca să i se adreseze ei În turcește. Am văzut-o atunci ridicându-se, acoperindu-și fața, dându-i servitorului să-i ducă o geantă de piele. Acesta se grăbea către ieșire. Ea Îl urmă. Ajunsă la ușa salonului, Își Încetini, totuși, mersul, lăsându-l pe bărbat să se Îndepărteze, se Întoarse către mine și rosti, cu voce Înaltă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
a fost oferită acum paisprezece ani, În India, de un tânăr persan care făcuse călătoria doar cu scopul de a mă Întâlni. Se prezentase În acești termeni: „Mirza Reza, originar din Kirman, fost negustor În bazarul din Teheran, preasupusul dumneavoastră servitor”. Îi surâsesem, Îl Întrebasem ce voia să Însemne „fost negustor” și ce-l Îndemnase să-mi povestească istoria lui. Tocmai deschisese o prăvălie de haine vechi, când unul dintre fiii șahului a venit să cumpere marfă, șaluri și blănuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]