3,720 matches
-
două coduri numerice a mărcii genetice (pentru că o inferioritate de doar 2% la una din marcile genetice face să dispară una din “pseudospecii”), va rezulta în viitor cea mai vestită “armă biologică” din noua “Fermă de animale rare” pregătită să sfâșie tot ce a mai rămas suflet viu din cei șapte miliarde de oameni. Iar a doua piesă de teatru de zăzboi va fi, desigur, un spectacol-experiment de tragere cu focoase nucleare și extragere de “scântei” din și în ființele umane
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂNTEC FRÂNT Albă nea ziua cu dinți negri struguri în aer mierla neagră în ger pisică neagră-n salt pasărea-ntre gheare negre colții fulger alb țipat sfâșiat rubin stropi în omăt fulgi negri-n spulber ning cântec frânt Râul Constantinescu Referință Bibliografica: Cântec frânt / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V, 02 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Constantinescu : Toate Drepturile
CÂNTEC FRÂNT de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350039_a_351368]
-
de judecată sfântă ne-om prezenta căci Dumnezeu Va răsplăti pe fiecare, pe credincios și pe ateu, La Tron de Har vin Doamne-acuma, să mă conduci, să mă îndrumi, Dă-mi Tu la vreme biruință! Stăpânitoru-acestei lumi, Vrea ca să sfâșie, să distrugă tot ce-i frumos, tot ce-i curat, Dar cel ce se încrede-n Tine pe veci e binecuvântat, Să îmi lipești Cuvântul Vieții de inimă ca să nu uit, Că Tu ești Cel ce dă putere și mângâiere
NUMAI TU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350066_a_351395]
-
bilete întrucât actrițele erau tinere, frumoase și păreau foarte dezinhibate, adică exact ceea ce, la anumite vârste, produce vise frumoase chiar și atunci când nu dormi. Dar știți cum este! Întotdeauna, undeva, în întuneric, pândește o fiară care abia așteaptă să te sfâșie, fără a avea un scop precis. O face la modul artistic, doar pentru propria satisfacție. În acest context fiara se numea Cordel Panarițiu și era, așa susținea el și cu maică-sa, cronicar literar. Unul dintre aceia, nu prea puțini
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de sărbătoare și tu ni l-ai rupt! Cum o să mai mergem în starea asta la balul fluturilor de argint? Stai cuminte și spune-ne din nou basmul lui Mărțișor și al Primăverii! - Am
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
curând unul precis, palpabil, cu coordonate exacte, deloc imaginare, în stare să concilieze taina polichinellică a nepotrivirii de caracter dintre norod și conducătorii săi încarcerați definitiv (dacă până acum nu și-au dat seama și singuri, mai ales atunci când se sfâșie unii pe alți în jocul nebun al puterii nefaste) în vremelnicie. Poate... Ceea ce știu cu siguranță e că suntem în stare cu toții a construi în mod concret acea lume cu adevărat sănătoasă, creativă, dominată de o estetică superioară a propriei
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
a mai apărut un altul timp de mai mult de un an, răstimp în care camera mi s-a părut goală, pustie. Știu, sunt foarte mulți cei care vor râde citind aceste rânduri, dar oricine a luat contact cu artiștii sfâșiați pe dinăuntru, contradictorii, poate pe alocuri morbizi, oricine a gustat din „întunecimea” pasajelor kafkiene sau a unora dintre filmele lui Bergman va înțelege cum este posibil ca unui scriitor camera să îi apară goală din pricina dispariției unui păianjen. Oricine a
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
de cel al fiarelor sălbatice! Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Vă invit, în cele ce urmează, să luați parte la istorisirea drumului în viață al tânărului Radu, care a fost marcat pe tot parcursul său de o teribilă, stranie și fatidică alternanță. Partea întâi (în care Radu este bun
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
și în țărână te vei întoarce"... Voodoo, magie, eu și o oglindă... Puritate, alb, absolut, eu și o oglindă... Flashback. Legalizarea drogurilor ușoare, adopția copiilor de către homosexuali. Polițiști și preoți violând minore. Bombe umane detonând către un sfârșit anunțat. Câini sfâșiind nou-născuți. Tot mai așteptați miracolul? Sunteți cretini, pe cuvântul meu. Am vrut să vă țin un speech mai elevat, dar nu sunt capabil. Terminat cafeaua la ora 9.00. Urmărit știrile la TV. Recitite câteva eseuri ale lui Blaga. Dat
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
picior de izvor aș descânta deșertul din noi cu livezi dac-aș răsări dimineața aș avea mireasmă de tei toamna aș înfrunzi în țipăt de cocori primăvara m-aș ofili de gând în ghiocei dac-aș fi ghimpe mi-aș sfâșia noaptea cu muguri gata să conjuge iarăși RUG chiar și aici amiaza are trup de cruce nici rug măcar poate un gând incomparabil mai curat printre atâtea frunze care cad astenic anotimpul se lipește de călcâi vulnerabil în genele ierbii
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde bunicul era pădurar. Într-o zi, când bunicul dădea o raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
trecuse prin cele două războaie mondiale- Lupul l-a ales pe el să-i curme suferințele bătrâneții, spunându-i ce să facă ...așa se explică faptul, că tovarășul de vânătoare al bunicului, a căzut în mijlocul lupilor și n-a fost sfâșiat de aceaștia. Lupul Sur i-a vorbit bunicului de vremurile care vor veni, de frica ce-i va cuprinde pe oameni, de lașitatea și răutatea ce vor prinde rădăcini în sufletele lor. El l-a rugat ca, după moarte, să
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
iar mașinile circulau cu greu. „Oare va veni? Trebuie să vină... Oare va merge autobusul?” se întreba tânărul uscățiv, cu fața palidă, obrajii trași de atâta suferință. Întins pe patul de spital îșiaștepta soția.Suferise câteva intervenții chirurgicale nereușite,era sfâșiat de durere, dar mai ales de pronosticul lipsit de optimism al doctorilor. Își ținea ochii închiși, amintindu-și de zilele fericite în brațele tinerei sale soții; acea noapte de ianuarie în căminul studențesc era alinarea sa din ultimul timp; era
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
cheful ei de viață, râsul ei molipsitor și uneori deranjant de tare se ascundeau după un un chip răvășit de disperare. - Ai vorbit cu doctorul, nu-i așa? Tânăra avea o privire împietrită. Lacrimile au izbucnit, durerea surdă care-i sfâșia sufletul revărsându-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
și care atestă un destin prometeic, al umanității contemporane chiar, în căutarea, de-a lungul culturilor și sistemelor, să-și găsească temeiuri de a exista. Furia chinuitoare a cunoașterii, dorința de a da plenitudine și sens vieții, descoperite sau căutate, sfâșie inima lumii noastre.” Deși un poet romantic, un poet al „răului veacului”, Eminescu este totodată și un poet modern (Eugen Todoran). Poetul modern este cel care, înlăturând ruptura dintre eu și lumea reală are sentimentul reintegrării lumii într-o unitate
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
urechi în „luptele” din războiul DNA cu demnitarii corupți. Mai ales că luptele au ajuns cu bubuiturile pe treptele palatelor Puterii (din Cotroceni, Victoriei și Casa Poporului). Cui îi mai arde de Unire în atâta praf de pușcă? Biată țară sfâșiată de lupte absurde!.. Nimănui nu-i arde de interesele și nevoile tale! Însă, mă înșel amarnic. Dincolo de războiul DNA (atât de necesar), în conștiințele tinerilor români, UNIREA pătrunde alegro ma non tropo, fără știrea politicienilor orbi și surzi. Podul de
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
resimțită de atâția dintre noi de a urma măcar o dată în viață exemplul „demonului” dostoievskian Nikolai Stavroghin, adică să prinzi zdravăn cu dinții de urechea celui mai simandicos personaj din societate și să tragi de ea până i-o vei sfâșia ... Plictiseala devine concretă și activă prin intermediul plictisitorului și plictisitului, gazdele sale predilecte. Dar ce diferență între cei doi! Plictisitorul întruchipează exasperantul în neobosita sa pendulare dintre gol și monoton, pe când celălalt reprezintă trufașa recreație a unui spirit într-atât de
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
în formații distincte pe platoul din curtea unității militare. Disprețul de care au parte este evident, sunt doar pifani neinstruiți. Se simt ca niște oi rătăcite, intimidate de privirile lucioase ale unor lupi flămânzi în așteptarea momentului în care să sfâșie prada. O bună parte dintre gradați sunt demni urmași ai gardienilor din gulagurile comuniste, înzestrați fiind cu ură față de aproapele lor. Disprețuind, umilind, batjocorind, se simt mai presus decât semenii lor. Pifanii nu au decât vina de a fi tineri
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
colege după care, implicit, a aflat și cel care îndrăznea doar să-i sărute mâna Svetlanei. Orice ar fi făcut însă, oricât se străduia să abordeze noi trăiri, dorul de Erica nu-i dădea pace. Surprins de Mitel în timp ce fredona, sfâșiat de dor; „ întoarce-te, întoarce-te la mine... ’’ a primit replica din partea acestuia : „ nu, nu, nu te vreau.... nu te-aștept și nu te chem ce iubesc azi mâine nu... nu vreau să blestem ’’ Ar fi sărit la bătaie; el
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
și mâinile atât de marmorate. Mersesem mult în cerc, fără să știu dacă mergeam pe nori sau prin pustiu și-atâta noapte-n ochi parcă-mi intrase că-n jur vedeam doar umbre tenebroase gata-n orice moment să mă sfâșie, cu colți de ger pe carnea mea să scrie... M-am așezat sleită de puteri... Privind spre mâine și privind spre ieri, privind afară și privind în mine în toate te-am văzut numai pe Tine... Referință Bibliografică: Doar pe
DOAR PE TINE de AURA POPA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365407_a_366736]
-
femeie. Nu a trecut mult până la a considera că s-au înșelat crezând că au de-a face cu o femeie. Întrebările puse sunau a lătrături ale unui câine dezlănțuit. După fiecare răspuns, sincer dealtfel, cățeua se repezea să-i sfâșie încercând să le schimbe depoziția. Nu aveau ce să schimbe și totuși femeia îi tortura insistând cu lătrături scurte și repezi, dând să le sară la jugulară. Albert s-a simțit ca într-un sediu de gestapo acuzat de complot
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LUPII Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lupii Lupii din sufletul meu mă sfâșie, mă devorează, iar demonii mă cheamă, mă ademenesc, aș vrea să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
către altul: ham! Se crede câine, dar nu un câine rău, că nu-și mănâncă nici porția la masă. Are un fix; că i s-ar administra în mâncare otravă. Altul se vede-n oglindă un vultur, că i-ar sfâșia în gheare pe toți ceilalți, care de ani îi tot stau împrejur. La numărul 22, cel mai mare salon, doar unul se consideră om și vede cum toate în țara asta se derulează numai pe dos și-i înjură pe
SALONUL 22 de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365459_a_366788]
-
să ard, să fiu lumină, Să pot să-ndrum pe calea veșniciei, Pe-acei ce plâng, îngenunchiați de vină. Te-am cunoscut, de-aceea Îți dau slavă Și când mă rog, sunt plin de mulțumire, Chiar și atunci când carnea-i sfâșiată, Eu Te-onorez cu drag, iubite Mire. Căci trupul meu e-aici pentru o vreme, Dar Duhul Tău e veșnic, de aceea, Privind spre cer, îmi amintesc de clipa Când ai aprins în duhul meu scânteia. Prin acel semn, aflat
ÎI MULȚUMESC IUBITULUI MEU TATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365510_a_366839]