1,455 matches
-
bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să-l aducă printre cei vii prin apelurile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care femeia caută să o reînvie prin dansul ei frenetic, imaginea bărbatului iubit și pierdut pe care încearcă în zadar să și-o amintească, tot așa cum în zadar încearcă să prindă în mâini imaginea lunii oglindită în apă. Câtă frumusețe sfâșietoare e în această neputință, în această singurătate în care fantomele rămân mute, insesizabile, în vreme ce forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
așa cum în zadar încearcă să prindă în mâini imaginea lunii oglindită în apă. Câtă frumusețe sfâșietoare e în această neputință, în această singurătate în care fantomele rămân mute, insesizabile, în vreme ce forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât atât, ca și cum ar vrea să cristalizeze într-o metaforă poetică tragismul fantomei rămase inaccesibile și tăcute, în aceeași piesă no e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și situate, prin urmare, departe de „splendidele temple ale artei”, în sfera „ciudățeniilor lipsite de orice valoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deschidere spre un spațiu al neliniștii să ne ofere posibilitatea de a înțelege esența experienței teatrale și a teatrului însuși: încercarea de a birui îndoiala prin credință, prin încredere; înfrângerea morții, care nu anulează totuși niciodată pe de-a-ntregul durerea sfâșietoare a despărțirii; jocul mereu reluat al aparițiilor/disparițiilor. Teatrul confruntării cu fantoma este teatrul „omului credinței”, opus, ca să-l cităm pe Georges Didi-Huberman, „omului tautologiei”. „Omul tautologiei” nu se îndoiește câtuși de puțin de ceea ce i se arată: lucrul văzut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
situației în care se află o ființă supravegheată care se adresează unui partener ce n-are habar de dispozitivul al cărui „obiectiv” este: tânăra fată se vede silită să se prefacă, în timp ce noi, cei din sală, asistăm la cea mai sfâșietoare dovadă a acestei „duble gândiri” care reprezintă, după Orwell, specificul supravegherii totalitare. Iunia mimează indiferența față de Britannicus, declară că nu îl iubește, mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
doare ceva va toarce pentru a se liniști. O pisică flamândă sau pur și simplu cerșetoare va cere cu insistență mâncare prin mieunături prelungi; cu cât e foamea sau pofta mai mare, cu atât mieunăturile sunt mai prelungi și mai „sfâșietoare”. Ca formă de salut pentru stăpânul iubit, pisica va întrebuința o gamă variată de mârâituri „dulci”, ca un gângurit. Aceste mârâituri „dulci” pot fi emise de către pisică și atunci când cere sau se așteaptă să fie mângâiată, sau când stăpânul vorbește
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nimic; noapte; nu; oameni; pachet; pădure; a păstra; de păstrat; păzit; pericol; periculos; persoană; PIN; plictisitor; prețios; prietena; privat; privațiune; problemă; a promite; psiholog; public; puțin; răutate; relație; responsabilitate; rușinos; sacru; să nu știe nimeni; secretar; secretară; secretariat; seif; sfat; sfîșietor; sincer; spaimă; spart; spion; nu spun; spune; nu spune la nimeni; stat; stop; strîns; succes; suspans; șocată; șoptit; șoșotire; șpioni; șșșșș!; ști; nu știa; știu; știut; tabu; taci; tact; tăinuire; teamă; temere; top; totdeauna; toți; trădare; doar tu; țap; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
bunurile confiscate, iar familia lăsată pe drumuri. Se internează în spital timp de trei luni și apoi se adresează autorităților, cerând eliberarea bunurilor. Deși n-a avut nici o vină, nu i se restituie nimic. Scrisoarea către un „coleg” are accente sfâșietoare: „Am ieșit din închisoare bolnav. Sănătatea mea este serios zdruncinată. Sunt bolnav, sufăr de reumatism și de o boală gravă de inimă. Acestea cer un tratament îndelungat și costisitor. Soția mea este și ea bolnavă. Cu pensia de 560 lei
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
doar televizorul... Cu cât se apropia miezul nopții, cu atât nevoia de hrană devenea mai presantă și mai sonoră. Eu aspiram la o nouă repriză de tandrețe, dar mațele noastre chiorăiau la unison și își împleteau chinul într-un duet sfâșietor, așa că numărul unu mi-a tot respins avansurile. Întâi delicat, în cele din urmă tranșant: a zis că nu se poate concentra. Dar nici nu dădea semne că s-ar clinti din casă măcar până la colț, pentru un hamburger sleit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nesfârșit de minciuni. Eul este incurabil. Să nu mai vorbim despre asta. De eu nu te vindeci” (III, 77). De fapt, Cioran își spune așa ceva nu după ce a luptat pentru Indiferență, ci chiar în același timp. Abia simultaneitatea aceasta e sfâșietoare. La numai câteva rânduri, pe aceeași pagină, Cioran își spunea: „Să nu te arăți, să nu te destăinui, să nu-ți dezgolești spiritul. Să ai pudoarea secretelor tale, să nu te joci cu adâncimile tale” (idem). Cioran și Demiurgul cel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se dea posibilitatea de a reorganiza o secție a departamentului nostru ultraperformant, am simțit ca și cum aș fi renunțat la un membru al familiei. Aceea era responsabilitatea mea supremă și simplul gând că cineva ar putea să îmi invadeze teritoriul era sfâșietor. Dar nerăbdarea lui de a încerca și faptul că a trebuit să recunosc că secția respectivă avea nevoie de îmbunătățiri și atenție l-au făcut să primească undă verde. +++ În casetă +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, scrieți acest
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem și încercarea de a fugi de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos al existenței diurne 2. Noul conținut poetic, neocolind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
drum lung în cunoaștere, devorat de setea de absolut, până la trecerea din ființă la neființă, care ne-a generat ("O fecioară de țipăt locuiește în soare"). "Nemișcare, Cutremur, Nemișcare/ Cutremur. Odihnă în țipăt/ A lumii./ Oh, împietrită și veche și sfâșietoare odihnă în țipăt a lumii." Soarele, categorie existențială, cade în agonie și " Nimeni înghite universul într-un spasm divin." Țipătul Fecioarei este cel al începutului arderii, al stării solare; trecut în contigent, omul va rămâne cu nostalgia lui, până la odihna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Crezi poate", " Dorm și visez" poartă un "ce" nostalgic, fără însă să ne convingă. Într-un poem ca "Aflați", încearcă să se definească. Firea deosebită a poetului e "o câmpie verde/ unde aleargă și îngenunchează/ un cal de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră", numai că plânsul poetului este undeva în afara zbuciumului, în versuri și imagini pretențioase, care fac loc unor schițe comune, triste prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem de părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
legate de arta lui, Sorescu aduce lumea cu partea ei perisabilă, cu neajunsurile ei, cu marile ei probleme; de aceea, în poemul "Întoarcere", simte că "ceva" se scufundă, "ceva" este cuprins de marea trecere, dar, fără să ajungă la tristețea sfâșietoare a lui Blaga, ne mărturisește că este "oarecum trist". Situat în descendența lui Urmuz, dar și a lui Eugen Ionescu, Marin Sorescu aduce o față tristă a lumii, încărcată de marile ei probleme, de probleme nesemnificative aparent, dar atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Unchiul Vania. Despărțirea doare. Înainte să urc în tren, mă întorc către Alexa. Rostea totul ca pe o rugăciune. Iar lumina ei se întinsese pe tot chipul lui, pe noi, pe cuvinte. O gară pentru trei în lumina tandră și sfîșietoare a lui Cehov. Marina CONSTANTINESCU Să fii doar o tăcere... M-am întrebat de multe ori de ce îi spunem toți Alexa Visarion. Sigur, nu e foarte important, dar acum că vreau să vorbesc despre el am găsit și răspunsul: pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
resuscite. N-au cum să treacă mai departe, încît totul se consumă ca o poveste a poveștii. Vor încheia recitînd alternativ ultimele versuri ale baladei și evocînd astfel moartea simbolică a eroinei și a ziditorului ei. Scenă de o tristețe sfîșietoare, plasată pe o ambarcațiune metalică delabrată, înconjurată de ape, la apus de soare, la sfîrșit de zi și parcă de lume... Concluzia: "mitizantul" Alexa Visarion își reafirmă programul, acum ca rescriere tot postmodernă, de bună seamă! a legendei, proiectîndu-și simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o frescă votivă și totodată polemică, sapiențială și totodată epică, umană, plină de detalii biografice, de figuranți și de celebrități (Lucian Blaga, Emil Cioran, Onisifor Ghibu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Pandrea, Olivier Clément, Victor Papilian), de episoade nostime sau sfâșietoare, atinse de aripa bucuriei, a tristeții, dar și a credinței nestrămutate în puterea lui Dumnezeu, pilduitoare pentru adevărul vieții așa cum a fost. Pomenind biografiile ce s-au scris despre tatăl său, Lidia Stăniloae nu uită să vitupereze pirateria editorială de după
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare" (Sonet). Într-un asemenea oraș, poetul proletar este "un monstru" și reacția lui poate fi înțeleasă din poeziile de protest social: Cu voi..., Proză, Amurg, Cogito. Peisajul interiorizat, monocrom, este sfâșietor de trist. În poezia Plumb, cuvântul "plumb" sugerează apăsarea grea, telurică; în cavou doarme "amorul" "întors", "cu aripi de plumb". În Lacustră, lumea concretă dispare, și rămâne în loc "un gol istoric" și o locuință lacustră, în care poetul trăiește teroarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înșiși și cu omenirea întreagă: "unul e în toți, tot astfel precum una e în toate", ideea despre condiția trecătoare a omului pe pământ, după care satira trece în sarcasm. Oamenii sunt egali în fața morții și confesiunea din final este sfâșietoare: "Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Aspirând spre Absolut, creatorul de adevăr și frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
avut grijă ca fiii mei să nu le citească, cel putin nu în adolescență"21, mărturisește Sábato, pentru care literatura nu este divertisment, nici evadare, ci este cea mai completă și profundă modalitate de a explora condiția umană. Scrisul e sfâșietor, e o "obscură pedeapsă", scrisul nu i-a lăsat lui Sábato nici o clipă de răgaz, l-a epuizat, l-a făcut să oscileze adesea între "idee și sânge". Personajele sale, emanații ale obsesiilor sale nocturne, cum spune adesea, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dura și aspră, dar exactă, puternică, precisă. Scrie cum ar sculpta statui, cu lovituri de dalta sau penel, "din piatră sau lemnul rebel". Literatura trebuie, în accepțiunea să, să-i dezvăluie omului propria înfățișare, de aceea scrisul este pentru Sábato "sfâșietor, o obscură pedeapsă"118, o îndeletnicire ce nu lasă loc răgazului și clipelor de pace sufletească, de acord cu crezul sau: "scriitorul are un singur angajament: cel față de adevăr 119. În ficțiune, eroul sau este, fără îndoială, Don Quijote. Am parafrază
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]